ICCJ. Decizia nr. 994/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 994/2013
Dosar nr. 18818/300/2012
Şedinţa din camera de consiliu din 26 februarie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 30 august 2010 pe rolul Judecătoriei Buzău petenta SC R.D. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata Inspecţia Muncii - Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău, înlocuirea sancţiunii amenzii aplicată prin procesul-verbal de contravenţie încheiat la data de 01 iulie 2010, cu sancţiunea avertismentului.
În motivarea cererii introductive de instanţă s-a arătat că la data de 30 iunie 2010, la punctul de lucru al petentei din localitatea Zărneşti, jud. Buzău, s-au prezentat mai mulţi inspectori din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Buzău pentru un control privind situaţia angajaţilor de la respectiva locaţie.
Inspectorii au identificat 10 persoane care îşi desfăşurau activitatea la respectivul punct de lucru. Din cele 10 persoane, 7 aveau contracte de muncă în formă scrisă, celelalte 3 efectuând analize în vederea angajării.
În dovedirea acţiunii, întemeiate în drept pe dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, petenta a depus înscrisuri.
În termen legal, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei Buzău.
În susţinerea excepţiei s-a arătat că procesul-verbal de control este un act administrativ emis de Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Buzău.
Prin Sentinţa civilă nr. 1130 din 10 februarie 2011, Judecătoria Buzău a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Buzău.
Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Buzău a reţinut că procesul-verbal de control este un act administrativ de control iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Tribunalul Buzău, prin Sentinţa civilă nr. 1995 din 06 mai 2011 a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
S-a reţinut că plângerea petentei este îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare şi de sancţionare a contravenţiei, încheiat de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău iar potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta este competentă să judece cauza în fond.
La rândul său, Judecătoria Buzău, prin Sentinţa civilă nr. 2829 din 27 februarie 2012, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buzău, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că neîndeplinirea obligaţiei de încheiere a contractului de muncă în formă scrisă nu poate fi săvârşită decât la sediul angajatorului întrucât inacţiunea se săvârşeşte, ca element material al contravenţiei, la locul în care ar fi trebuit să se săvârşească acţiunea, conduită activă la care legea obligă.
La data de 24 mai 2012, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, a pronunţat sentinţa din data de 22 noiembrie 2012, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa teritorială în favoarea Judecătoriei Buzău. A constat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa reţinut că prezentei cauze îi sunt aplicabile prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora plângerea împreună cu dosarul se trimit judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Prin urmare, s-a apreciat că Judecătoria Buzău, în circumscripţia căreia a fost săvârşită contravenţia, este instanţa competentă să soluţioneze plângerea.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispoziţiile legale ce vizează "locul săvârşirii contravenţiei" reglementat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, ceea ce presupune a statua asupra conţinutului contravenţiei cu consecinţa identificării locului săvârşirii acesteia.
Contravenţia contestată şi în raport de care se dispută competenţa teritorială este cea prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii şi constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din acelaşi cod.
Prin urmare, contravenţia are ca element material primirea la muncă, folosirea muncii, fără existenţa unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în absenţa contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. muncii) constă în acţiunea imputată angajatorului, care foloseşte munca neangajată în condiţiile legii, locul săvârşirii contravenţiei este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condiţiilor impuse de lege.
Reţinând contrariul ar însemna că toate contravenţiile s-ar putea săvârşi doar la sediul angajatorului, lucru exclus având în vedere obiectul contravenţiei în litigiu, situaţie care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca fără forme legale indiferent unde este locul de prestare.
În consecinţă, dat fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru al angajatorului din localitatea Zărneşti, jud. Buzău ca desfăşurând activităţi fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârşirii contravenţiei.
Drept urmare, competenţa teritorială de soluţionare a plângerii contravenţionale va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 992/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 995/2013. Civil → |
---|