ICCJ. Decizia nr. 922/2013. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 922/2013
Dosar nr. 1413/99/2008
Şedinţa publică din 22 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, la data de 11 decembrie 2007, reclamantul B.N.P. a chemat în judecată pe pârâtul Teatrul Naţional "V.A." Iaşi, solicitând obligarea acestuia să-i plătească 15.000 RON reprezentând drepturi de autor ce i se cuvin în urma reprezentării piesei sale de teatru "XXX" în premieră, la 6 decembrie 2004, şi a tantiemelor respectiv procentelor care i se cuvin din încasările de după reprezentaţii.
Prin Sentinţa civilă nr. 2134 din 18 octombrie 2008, Judecătoria Iaşi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, reţinând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 pct. 1, lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora tribunalul judecă procesele şi cererile în materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială.
Învestit prin declinare, Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 1691 din 29 octombrie 2008,a respins acţiunea ca nefondată.
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 16 din 15 februarie 2012, a admis apelul declarat de reclamant, a desfiinţat sentinţa tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Reţinând că tribunalul nu a procedat la judecarea fondului litigiului dedus judecăţii, instanţa de apel a trimis cauza spre rejudecare în vederea administrării tuturor probelor necesare pentru a determina - conform art. 43 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 - remuneraţia cuvenită reclamantului pentru punerea în scenă de către pârât a piesei "XXX" şi a comunicării acesteia către public în cele 17 reprezentaţii, recunoscute de către Teatrul Naţional "V.A." Iaşi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, în temeiul dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că în mod greşit instanţa de apel a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, întrucât Teatrul Naţional a transmis reclamantului acordul plăţii tantiemelor, stabilit la 12% din încasările efectuate cu prilejul celor 17 reprezentaţii ale piesei, nemaifiind necesară stabilirea de către instanţă a remuneraţiei conform textului de lege sus-menţionat.
Recursul urmează a fi anulat ca netimbrat pentru considerentele care urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru şi se taxează în mod diferenţiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani cu excepţiile prevăzute de lege.
În conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) - (3) din acelaşi act normativ, taxele judiciare de timbru, se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acţiunii sau cererii instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată, până la primul termen de judecată.
În speţă, recurentul-pârât a fost legal citat pentru primul termen de judecată acordat în cauză, respectiv cel din 19 octombrie 2012, cu menţiunea achitării taxei de timbru de 19,5 RON şi a timbrului judiciar de 0,15 RON, conform dovezii de citare din dosar, care îndeplineşte toate condiţiile de validitate prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 100 alin. (3) C. proc. civ.
Cu toate acestea, recurentul-pârât nu s-a conformat obligaţiei legale de timbrare, nedepunând la dosar dovada plăţii taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar în cuantumul arătat.
Împrejurarea că, la termenul de judecată din 19 octombrie 2012, nu s-a dat eficienţă sancţiunii nulităţii cererii de recurs, cu toate că cererea nu a fost legal timbrată până la acel termen, a fost justificată de faptul că niciuna dintre părţi nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nici nu a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa sa, astfel încât s-a dispus suspendarea judecării recursului, incident care se soluţionează cu prioritate faţă de excepţia netimbrării.
Fixarea unui nou termen de judecată, ca urmare a cererii recurentului de repunere a cauzei pe rol, nu înseamnă că recurentului i-a fost acordat un alt termen pentru îndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, fiind justificată de necesitatea discutării cererii de repunere a cauzei pe rol şi, eventual, a continuării judecăţii, motiv pentru care recurentul nu a mai fost citat cu menţiunea timbrării cererii de recurs, ci doar cu menţiunea timbrării cererii de repunere pe rol (obligaţie care a fost îndeplinită).
Ca atare, după repunerea cauzei pe rol la acest termen de judecată, s-a constatat că partea nu a timbrat cererea de recurs până la termenul stabilit de instanţă în acest scop, respectiv până la termenul de judecată din 19 octombrie 2012, astfel încât, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi a dispoziţiilor art. 9 din O.U.G. nr. 32/1995, Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul Teatrul Naţional V.A. împotriva Deciziei nr. 16 din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 850/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 923/2013. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
