ICCJ. Decizia nr. 1207/2013. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1207/2013
Dosar nr. 5381/1/2012
Şedinţa publică din 7 martie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 6 din 2 septembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă acţiunea reclamanţilor A.C., O.V., P.G., A.A., C.M., S.G., C.R., A.D., C.P., S.C., D.D., S.O., S.E., D.A., P.M.M., V.C., G.E., J.T., G.A., M.I., G.C., P.G., P.L., C.S.V., C.I.E., C. (C.) M., O.M.I., R.L., G.A., P.C., Ş.T.N. şi B.G. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Iaşi, care au fost obligaţi să plătească reclamanţilor despăgubiri constând în sumele primite cu titlu de stimulente în perioada 2006 - 2008 de un consilier juridic din cadrul Ministerului Justiţiei asimilat magistraţilor, sume actualizate la data plăţii efective. A fost respinsă cererea de acordare a dobânzii.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia nr. 438 din 24 aprilie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Prin încheierea din data de 15 iunie 2012 Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis cererea formulată de Curtea de Apel Iaşi şi a lămurit înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului Sentinţei civile nr. 6 din 2 septembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, în sensul că despăgubirile la care sunt obligaţi pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Iaşi prin această sentinţă civilă cu titlu de stimulente pentru perioada 2006 - 2008, primite de un consilier juridic asimilat magistraţilor, din cadrul Ministerului Justiţiei, sunt în sumă de 22.500 RON pentru fiecare reclamant, sumă actualizată la data plăţii efective.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe petenta a solicitat lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului Sentinţei civile nr. 6 din 2 septembrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 511/45/2008 de Curtea de Apel Iaşi.
S-a motivat că instanţa de fond a reţinut că substanţa discriminării invocată prin acţiune rezidă în atitudinea discreţionară a ordonatorului principal de credite în repartizarea fondului destinat stimulării personalului din sistemul justiţiei în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Prin dispozitivul hotărârii instanţa de fond nu a cuantificat sumele datorate de pârâţi cu titlu de stimulente în perioada de referinţă.
S-a mai arătat că sumele efective reprezentând echivalentul stimulentelor trebuie determinate întrucât această cuantificare este de esenţa admiterii acţiunii, impunându-se cu atât mai mult cu cât orice hotărâre judecătorească trebuie pronunţată în sensul de a produce efecte juridice depline în privinţa posibilităţii sale de punere în executare. Întrucât dispozitivul hotărârii pronunţată în Dosarul nr. 511/45/2008 nu prevede cuantumul sumelor datorate, se impune cu necesitate clarificarea dispozitivului Sentinţei civile nr. 6 din 2 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în vederea asigurării posibilităţii punerii în executare a hotărârii sub aspectul lămuririi întinderii/cuantificării echivalentului despăgubirilor recunoscute în favoarea reclamanţilor prin hotărârea pronunţată.
Potrivit art. 2811 C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea sa lămurească dispozitivul.
Or, în cauză, asemenea lămuriri sunt necesare întrucât dispozitivul Sentinţei civile nr. 6 din 2 septembrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 511/45/2008 de Curtea de Apel Iaşi nu cuprinde sumele la care a fost obligată pârâta şi nici elemente/criterii în funcţie de care debitorul să-şi execute benevol obligaţia, ori ca organul de executare (în caz de executare silită) să procedeze la determinarea sumelor ce urmează a fi executate.
S-a lămurit înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului Sentinţei civile nr. 6 din 2 septembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, în sensul că despăgubirile la care sunt obligaţi pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel sunt în sumă de 22.500 RON brut pentru fiecare reclamant, sumă actualizată la data plăţii efective, avându-se în vedere sumele primite de un consilier juridic, detaşat în cadrul Ministerului Justiţiei de pe postul de judecător, şi care la nivelul anului 2007 a primit cu titlu de stimulente, în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 suma de 22.500 RON brut.
Au fost avute în vedere Ordinele Ministrului Justiţiei nr. 1476/C din 8 iunie 2007, nr. 2103/C din 14 august 2007, nr. 2622/C din 23 octombrie 2007, nr. 2972/C din 23 noiembrie 2007 şi nr. 3199/C din 4 decembrie 2007, din care rezultă că acest consilier juridic a primit în lunile iunie, august, octombrie, noiembrie şi decembrie 2007 cu titlu de stimulente, în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 câte 4.500 RON brut în fiecare din aceste luni.
Împotriva acestei decizii pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct 9 C. proc. civ.
În critici s-a susţinut că art. 281 C. proc. civ. sunt de strictă interpretare şi cuantificarea solicitată şi acordată nu este posibilă pe calea acestor dispoziţii legale, ci trebuie să se efectueze o expertiză de specialitate.
La termenul de judecată din 7 martie 2013 Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului şi, faţă de excepţia invocată, a apreciat-o ca fiind întemeiată şi a admis-o ca atare, raportat la conţinutul Deciziei nr. 104 a Curţii Constituţionale din 20 ianuarie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei.
Având în vedere că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 104 din 20 ianuarie 2009 au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008, Înalta Curte constată că judecata recursului nu mai este de competenţa sa.
De altfel, se constată că recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva Sentinţei civile nr. 6 din 2 septembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, a fost soluţionat de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, considerent ce face ca şi recursul împotriva încheierii din 15 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale cu privire la soluţionarea cererii de lămurire a dispozitivului să fie judecat de aceeaşi instanţă.
În baza art. 158 şi 159 pct. 2 cu trimitere la art. 3, pct. 3 C. proc. civ. Înalta Curte va declina competenţa judecării recursului în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGE
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva încheierii din 15 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 511/45/2008 în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1206/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1203/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
