ICCJ. Decizia nr. 952/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 952/2013
Dosar nr. 28289/4/2012
Şedinţa din camera de consiliu de ia 22 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, la data de 14 august 2012, petenta SC T. SRL a solicitat învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin B.D. XXX, emis la 05 iunie 2012 în favoarea sa de către intimata SC C.S. SRL pentru suma de 12.000 RON, cu scadenţa la data de 31 iulie 2012.
Prin Sentinţa civilă nr. 5540 din 14 august 2012, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, motivat de faptul că sediul intimatei-debitoare SC C.S. SRL se află în Bucureşti, iar banca iniţiatoare a refuzului este B.D. GSG Berceni.
Învestită cu soluţionarea cauzei, în urma decimării de competenţă, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 7378 din 27 septembrie 2012, a declinat la rândul său competenţa în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.
Pentru a se pronunţa astfel, această din urmă instanţă a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 pct. 3 C. proc. civ., care prevăd în mod expres o competenţă teritorială alternativă pentru cererile ce izvorăsc dintr-o cambie, CEC sau bilet la ordin, în sensul că aceasta aparţine, în afară de instanţa de la domiciliul/sediul debitorului, la care se referă art 5 şi art. 7 alin. (1) C. proc. civ., şi instanţei de la locul plăţii.
Reţinând că deşi sediul debitoarei SC C.S. SRL se afla în comuna Berceni, şos. B., jud. Ilfov, iar locul plăţii a fost prevăzut în biletul la ordin B.D. XXX ca fiind Bucureşti, Judecătoria sectorului 4 a motivat că nu poate reţine cauza spre soluţionare deoarece Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, instanţa de la domiciliul creditorului, a început formalităţile de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin B.D. XXX, prin aplicarea ştampilei cu numele instanţei şi prin semnare de către grefier, fără a exista vreo menţiune cu privire la anularea acestora.
Ivindu-se conflict negativ de competenţă, conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., dosarul a fost trimis Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte constată că în cauză, competenţa de soluţionare a cererii revine Judecătoriei sector 4 Bucureşti, pentru considerentele care urmează.
Cererea dedusă judecăţii are ca obiect învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin seria B.D. YYY, emis la data de 05 iunie 2012 de către intimata SC C.S. SRL pentru suma de 12.000 RON, cu scadenţa la data de 31 iulie 2012.
Din punct de vedere material, competenţa este atribuită judecătoriei, sens în care prevede art. 106 alin. (1) raportate la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, lege specială aplicabilă în cauză.
Potrivit art. 106 raportat la art. 47 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin şi după cum reiese şi din pct. 510 raportat la art. 320 pct. b), c) şi f) din Norma-cadru nr. 6/1994 privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cambii şi bilete la ordin, posesorul cambiei (sau biletului la ordin, pct. 320 fiind normă de trimitere şi în cazul biletului la ordin), are următoarele drepturi în ceea ce priveşte o cambie pe care debitorul cambial nu o onorează la scadenţă:
- Să intenteze o acţiune cambială prin care să obţină o hotărâre judecătorească asupra cambiei neplătite la scadenţă;
- Să procedeze la executarea cambială.
"Pe baza cambiei ajunse la scadenţă şi neplătită de debitorul cambial, posesorul acesteia poate cere judecătoriei învestirea ei cu formulă executorie (pct 320 lit. c)).
Odată ce cambia a fost învestită cu formulă executorie, posesorul ei va putea proceda la îndeplinirea formalităţilor de executare, pe toată perioada de timp cât dreptul său nu a fost prescris. (...) Procedura de executare silită se va efectua de judecătoria în a cărei rază se află locul de plată al cambiei (pct. 320 pct. f)."
Astfel cum rezultă fără dubiu din cererea adresată Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, creditoarea SC T. SRL nu a optat pentru intentarea unei acţiuni prin care să obţină o hotărâre judecătorească asupra biletului la ordin neonorat la termen, ci a optat pentru executarea silită a acestui titlu de credit şi instrument de plată pe care debitoarea sa SC C.S. SRL i l-a emis, şi al cărui beneficiar este (biletul la ordin din cauză).
Or, învestirea cu formulă executorie reprezintă tocmai formalitatea prealabilă declanşării efective a procedurii executării silite, astfel că, cererea de învestire va trebui adresată judecătoriei în raza căreia urmează a se realiza executarea silită însăşi, procedură ce va fi realizată de judecătoria în a cărei rază se află locul de plată al biletului la ordin, astfel cum pct. 320 lit. f) din Norma-cadru a Băncii Naţionale a României nr. 6/1994 dispune în mod expres.
Ca atare, norma citată consacră o competenţă teritorială exclusivă, ceea ce se circumscrie unei norme de competenţă absolută, de ordine publică conform art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., ce poate fi invocată şi din oficiu la prima zi de înfăţişare, astfel cum art. 1591 alin. (2) C. proc. civ. dispune.
Faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate, care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei rază se află locul de plată al biletului la ordin, împrejurarea că prima instanţă sesizată a început formalităţile de învestire cu formulă executorie prin aplicarea ştampilei cu numele instanţei la primirea cererii de învestire cu formulă executorie, reţinută de Judecătoria sectorului 4 ca motiv de declinare a competenţei, nu are nicio relevanţă în cauză.
În plus, astfel cum s-a arătat, incidenţa dispoziţiilor art. 5 şi 10 pct. 3, cu atragerea incidenţei art. 12 C. proc. civ. (în ce priveşte alegerea instanţei dintre una sau mai multe instanţe deopotrivă competente), nu poate fi reţinută în etapa execuţională, procedura executării silite (în principiu, ulterioară - excepţiile privesc situaţia altor titluri executorii decât hotărârile judecătoreşti, dar întotdeauna distinctă de etapa jurisdicţională), având norme proprii atât de competenţă materială, cât şi de competenţă teritorială.
Cât timp creditoarea SC T. SRL nu a optat pentru formularea unei cereri de chemare în judecată potrivit art. 109 C. proc. civ., posibilitate care exista la îndemâna sa, astfel cum se prevede în mod explicit la art. 106 raportat la art. 47 din Legea nr. 58/1934, precum şi la pct. 320 lit. b) prima teză din Norma-cadru a Băncii Naţionale a României nr. 6/1994, prin soluţionarea căreia să tindă la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti, ci a ales modalitatea alternativă a învestirii cu formulă executorie a biletului la ordin, în mod cert era necesar a fi observate regulile de competenţă corespunzătoare acestei etape execuţionale, atât pentru determinarea competenţei materiale, dar şi a celei teritoriale.
Cum în această materie este prevăzută o normă de competenţă teritorială exclusivă, cea de la locul plăţii biletului la ordin, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii de învestire cu formulă executorie în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 956/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 951/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
