ICCJ. Decizia nr. 958/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 958/2013
Dosar nr. 554/59/2012
Şedinţa publică din 26 februarie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 68/A din 18 martie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamantul S.T. împotriva Sentinţei civile nr. 1447 din 2 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul S.T., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 7 mai 2012.
Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă prin Decizia nr. 123 din data de 21 iunie 2012 a respins revizuirea formulată cu motivarea că cererea este atât tardivă cât şi inadmisibilă în raport cu decizia supusă revizuirii.
Împotriva acestei decizii, a exercitat calea de atac a recursului revizuentul S.T., aducând critici cu privire la fondul cauzei şi arătând etapele procesuale parcurse.
La termenul de judecată din data de 26 februarie 2013, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului şi, având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., instanţa va analiza cu prioritate această excepţie.
Potrivit art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obţine doar în condiţiile de nelegalitate strict reglementate prin dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
În speţă, recurentul-revizuent nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., pentru că nu a indicat motivul de recurs pe care îşi întemeiază recursul şi nici nu a formulat critici care să permită încadrarea lor în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar susţinerile recurentului nu sunt structurate din punct de vedere juridic.
Astfel, recurentul-reclamant S.T. prin cererea de recurs a descris etapele procesuale parcurse şi a formulat critici privind fondul cauzei.
Aşadar, recurentul nu s-a conformat obligaţiei de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul hotărârii, iar pe de altă parte, modalitatea de redactare a motivelor nu permite instanţei să realizeze în condiţiile art. 306(3) C. proc. civ., încadrarea în limitele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Ca urmare, întrucât recurentul nu a formulat critici care să permită încadrarea lor din oficiu într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de textul legal sus-menţionat, rezumându-se la susţineri ce nu vizează hotărârea atacată şi care nu au relevanţă pentru cazurile limitativ prevăzute de lege, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 303(2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de revizuentul reclamant S.T. împotriva Deciziei nr. 123 din data de 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 967/2013. Civil. Conflict de competenţă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 957/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
