ICCJ. Decizia nr. 1125/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1125/2014
Dosar nr. 11/1/2012
Şedinţa publică din 2 aprilie 2014
Asupra cererii de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 29 martie 2006, reclamantul Protopopiatul Român Unit cu Roma Greco-Catolic Orăştie în numele şi pentru Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Orăştie a chemat în judecată Parohia Ortodoxă Română Orăştie III şi a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună retrocedarea imobilului “biserică” identificat în CF nr. ....., cu nr. top. 1138, în suprafaţă de 6.080 mp şi obligarea pârâtei să restituie respectivul imobil în deplină proprietate şi liniştită posesie, să se constate că edificiul “biserică” evidenţiat în CF ..... Orăştie, cu nr. top. 1138 a fost construit de cultul greco-catolic anterior anului 1948. De asemenea, a solicitat să se constate nelegalitatea trecerii acestui imobil în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Orăştie în temeiul Decretului-lege nr. 176/1948 şi, pe cale de consecinţă, să se dispună radierea înscrierilor de sub B2 şi B3.
Prin Sentinţa civilă nr. 141 din 21 februarie 2007, Tribunalul Hunedoara a respins acţiunea reclamantei.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 240A din 13 septembrie 2007, a admis apelul declarat de reclamantă şi în consecinţă, a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Prin Decizia civilă nr. 7419 din 25 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul declarat de pârâtă, decizia atacată a fost casată şi a fost trimisă spre rejudecare în apel.
Rejudecând cauza, prin Decizia civilă nr. 75A din 6 mai 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul reclamantului, a schimbat sentinţa atacată în sensul că a admis în parte acţiunea formulată, şi în consecinţă, a constatat că reclamantul a edificat, anterior anului 1948, pe terenul înscris în CF nr. ..... Orăştie, nr. top. 1138, o biserică; a constatat nelegalitatea trecerii bisericii şi a terenului înscris în CF nr. ..... Orăştie, nr. top. 1138 în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române Orăştie în baza Decretului nr. 176/1948 şi a dispus obligarea pârâtei la restituirea în deplină proprietate şi posesie imobilul sus-menţionat, respingând în rest acţiunea.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 8333 din 24 noiembrie 2011, a admis recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel, a modificat în tot decizia atacată, în sensul în care a respins apelul declarat de reclamant împotriva Sentinţei civile nr. 141 din 21 februarie 2007 a Tribunalului Hunedoara.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare reclamantul Protopopiatul Român Unit cu Roma Greco-Catolic Orăştie în numele şi pentru Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Orăştie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 3 ianuarie 2012.
La termenul din data de 10 decembrie 2012, judecata cererii de contestaţie în anulare a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă, iar la data de 11 martie 2014, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 2 aprilie 2014 când instanţa a invocat excepţia perimării.
Analizând cu prioritate această excepţie, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, iar cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 10 decembrie 2012, stabilit pentru soluţionarea contestaţiei în anulare şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 10 decembrie 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., părţile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii.
Reţinând că în cauză sunt întrunite condiţiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., şi constatând că potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată şi din oficiu de instanţă, faţă de dispoziţiile art. 252 alin. (1) teza I din acelaşi cod, Înalta Curte urmează să constate perimată contestaţia în anulare cu care a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată contestaţia în anulare formulată de Protopopiatul Român Unit cu Roma Greco-Catolic Orăştie în numele şi pentru Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Orăştie împotriva Deciziei nr. 8333 din 24 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1124/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1126/2014. Civil. Succesiune. Recurs → |
|---|
