ICCJ. Decizia nr. 1188/2014. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1188/2014
Dosar nr. 1499/54/2013
Şedinţa publică din 08 aprilie 2014
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 8007 din 10 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în Dosarul nr. 24515/63/2012, s-a admis recursul declarat de pârâta SC Î. Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 4294 din 13 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. A fost modificată sentinţa atacată, în sensul că a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul D.D.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că, în contextul în care unitatea pârâtă nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi în anii 2009 - 2010, posibilităţile financiare fiind unul dintre aspectele pe care chiar Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură - transporturi - îl menţionează ca impunându-se a fi avut în vedere la acordarea celui de-al 13-lea salariu (la art. 43 alin. (3)), nu avea obligaţia plăţii salariilor suplimentare pe anii 2009 şi 2010.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul D.D., care, invocând temeiul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţine că decizia atacată este contrară unor alte hotărâri, pronunţate în cauze similare de Curtea de Apel Craiova, amintind Deciziile nr. 6623, 6224, 6225, 6226 din data de 6 iunie 2013 şi Decizia nr. 5343 din 21 mai 2013, practica acestei instanţe nefiind unitară şi nefiind respectat principiul egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor.
Totodată, arată revizuentul, deşi este angajat al aceleiaşi societăţi-pârâte, ca şi ceilalţi reclamanţi din deciziile menţionate, prin cererile de chemare în judecată fiind solicitate aceleaşi drepturi salariale şi fiind indicat acelaşi temei de drept, Curtea de Apel Craiova a pronunţat hotărâri potrivnice.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Ca atare, textul vizează situaţia în care două sau mai multe instanţe pronunţă soluţii contradictorii, în una şi aceeaşi cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat.
Pentru formularea cererii de revizuire întemeiată pe textul mai sus citat este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, condiţie fundamentală faţă de finalitatea revizuirii care este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorităţii lucrului judecat.
Nu sunt îndeplinite cerinţele textului atunci când soluţiile contradictorii sunt pronunţate în cauze diferite, prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. neacoperind situaţiile rezultate din practica neunitară a instanţelor, a cărei reglare este atributul unor alte mecanisme judiciare.
Or, tocmai această practică neunitară este invocată de revizuent în susţinerea cererii de revizuire, făcându-se trimitere la alte hotărâri, pronunţate de aceeaşi instanţă, prin care s-a dat o altă interpretare acţiunilor formulate de alte persoane şi cererilor de recurs declarate de aceeaşi intimată şi având acelaşi obiect cu cel al cauzei de faţă.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, cererea de revizuire formulată de revizuentul D.D. urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul D.D. împotriva Deciziei nr. 8007 din 10 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în Dosarul nr. 24515/63/2012.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1187/2014. Civil. Fond funciar. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1194/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
