ICCJ. Decizia nr. 1290/2013. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1290/2013
Dosar nr. 8157/118/2009
Şedinţa publică de la 27 martie 2013
Deliberând, asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 28 august 2009, sub nr. 8157/118/2009, reclamanta SC M.G.C. SRL a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local Ovidiu şi Oraşul Ovidiu prin Primar, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună rezoluţiunea contractului de concesiune din 7 septembrie 2006 din culpa pârâţilor, repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării pârâţilor la restituirea sumei de 389.374,32 ROL reprezentând redevenţa achitată de societate, obligarea pârâţilor la plata sumei de 18.476.799,52 ROL cu titlu de daune-interese şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 969, 1021, 1073, 1075, 1082, 1084 C. civ.
Prin întâmpinarea formulată în data de 8 octombrie 2009, pârâţii au invocat excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive raportat la capetele 1 şi 2 de cerere, respectiv rezoluţiunea contractului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, solicitând şi respingerea ca nefondată a acţiunii.
Prin Sentinţa civilă nr. 5550 din 10 octombrie 2011, Tribunalul Constanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Oraşul Ovidiu prin Primar şi Consiliul Local Ovidiu; a respins acţiunea precizată formulată de reclamanta SC M.G.C. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Ovidiu prin Primar şi Consiliul Local Ovidiu, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea hotărârii, prima instanţă a reţinut că rezoluţiunea, reglementată cu caracter general de art. 1020 - 1021 C. civ., este sancţiunea specifică în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale de către una dintre părţile unui contract sinalagmatic, parte care şi-a executat sau este gata să îşi execute obligaţia care îi revine potrivit contractului; rezilierea este sancţiunea specifică neexecutării contractelor cu execuţie succesivă, spre deosebire de rezoluţiune, care se aplică în cazul contractelor cu execuţie instantanee. S-a constatat că în cauză, contractul de concesiune este un contract cu execuţie succesivă, neexecutarea sa fiind sancţionată cu rezilierea.
S-a reţinut intervenită transmisiunea calităţii de concedent în relaţiile contractuale întemeiate pe contractul de concesiune din 7 septembrie 2006, de la Consiliul Local al Oraşului Ovidiu la A.R. beneficiară a dispoziţiei de restituire în natură din 11 decembrie 2008 emisă de Primarul Oraşului Ovidiu în temeiul Legii nr. 10/2001. Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 10/2001, "Dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locaţiune, concesiune, locaţie de gestiune sau asociere în participaţiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deţinătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii."
Potrivit Normei metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în M. Of. nr. 227/03.04.2007, "Deşi subrograrea la care face referire art. 14 din lege intervine de drept, decizia/dispoziţia motivată de restituire în natură trebuie să indice în mod expres contractele civile sau comerciale care afectează imobilul restituit."
Prin urmare s-a apreciat că A.R. este de drept subrogată în drepturile şi obligaţiile concedentului, eventuala nerespectare a drepturilor concesionarului trebuind opusă acesteia.
Instanţa de fond a reţinut ca fiind lipsit de relevanţă faptul că ar fi eşuat negocierile dintre concesionar şi noul proprietar al terenului cu privire la clauzele contractuale, întrucât, potrivit legii, contractul de concesiune valabil încheiat rămâne în fiinţă, cu noul proprietar în calitate de concedent. întrucât la data formulării acţiunii Consiliul Local Ovidiu nu mai era parte contractantă, s-a apreciat că acesta nu deţine calitate procesuală pasivă în cauză.
Având în vedere şi consideraţiile încheierii din şedinţă publică din data de 26 ianuarie 2010 prin care instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Oraşului Ovidiu prin Primar, faţă de faptul că nu are calitate de parte în contractul de concesiune, instanţa de fond a respins acţiunea precizată formulată de reclamanta SC M.G.C. SRL în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Ovidiu prin Primar şi Consiliul Local Ovidiu, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta SC M.G.C. SRL a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor-intimaţi şi admiterea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 58 din 11 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC M.G.C. SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că prin dispoziţia din 11 decembrie 2008, Primarul Oraşului Ovidiu a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 62.125 mp situat în Oraşul Ovidiu, mal lac Siutghiol către A.R., din terenul restituit în temeiul Legii nr. 10/2001 făcând parte, potrivit menţiunilor din dispoziţie, şi suprafeţele de teren concesionate reclamantei. Referitor la acestea în cuprinsul dispoziţiei s-a făcut menţiunea grevării suprafeţei de 19.379 mp de contractul de concesiune din 7 septembrie 2006 şi cea a subrogării beneficiarului dispoziţiei de restituire în drepturile cedentului, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului de concesiune, conform art. 14 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, apreciindu-se că ne aflăm în prezenţa unei subrogaţii de plin drept, pe cale de consecinţă, s-a reţinut că la data emiterii dispoziţiei din 11 decembrie 2008 a Primarului Oraşului Ovidiu, Oraşul Ovidiu prin Primar nu mai avea calitatea de parte contractantă şi prin urmare, instanţa de fond, în mod judicios, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor-apelanţi privind rezoluţiunea contractului de concesiune din 7 septembrie 2008 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul obligării la restituirea sumei de 389.374,32 ROL redevenţă achitată de reclamantă.
Criticile aduse soluţiei instanţei de fond au fost apreciate fie ca neîntemeiate, fie că exced cadrului procesual şi soluţiei pronunţate.
În acest context, s-a reţinut că în raport de prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond este motivată şi nu i-au fost afectate drepturile procesuale ale reclamantei prevăzute de art. 6 alin. (1) al C.E.D.O. şi art. 3 C. civ. privind denegarea de dreptate. S-a reţinut că instanţa nu poate din proprie iniţiativă să lărgească cadrul procesual, deoarece încalcă un principiu de drept, cel al disponibilităţii părţilor în procesul civil.
Nu a fost reţinut nici motivul caracterului culpabil al neexecutării obligaţiei în sensul că anterior organizării licitaţiei publice având ca obiect cesionarea terenului în litigiu şi a perfectării contractului de concesiune, concedentul ar fi trebuit să verifice situaţia juridică a terenului.
Aceasta întrucât, din înscrisurile existente, a rezultat că notificările care au stat la baza emiterii dispoziţiei Primarului Ovidiu au fost înregistrate la sediul pârâţilor la data de 11 august 2008.
În termen legal, împotriva acestei decizii reclamanta SC M.G.C. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, admiterea apelului, casarea sentinţei apelate, respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor Consiliul Local Ovidiu şi Oraşului Ovidiu prin Primar şi trimiterea cauzei la Tribunalul Constanţa pentru a se pronunţa pe fondul cauzei.
În opinia recurentei-reclamante prin decizia recurată, instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor conform art. 261 alin. (1) pct. 5, C. proc. civ. motive prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
Hotărârea pronunţata este dată cu aplicarea greşită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa neobservând că locatarul iniţial, intimaţii pârâţi trebuie să răspundă pentru prejudiciile ce au fost cauzare locatarului, anterior înstrăinării terenului.
În dezvoltarea recursului, recurenta-reclamantă arată, în esenţă, că prin motivele de apel a solicitat instanţei să reanalizeze calitatea procesuală a pârâţilor raportat la motivele invocate prin cererea introductivă şi prin completările motivelor de fapt ale acţiunii, precizate la termenul din 16 iunie 2011. A susţinut că subrogaţia legală în contractul de conţine nu transferă calitatea pentru a răspunde pentru prejudicii cauzate locatorului anterior înstrăinării, nu transferă culpa de la titularul iniţial la obligaţiei iniţiale aceea de a preda terenul reclamantei, în stare de a fi întrebuinţat conform destinaţiei din contractul de locaţiune şi de a asigur-a folosinţa în scopul pentru care a fost concesionat.
Deşi erau esenţiale în justificarea calităţii procesuale pasive a pârâţilor, niciuna dintre susţinerile apelantei nu au fost analizate.
În opinia recurentei, instanţele de fond şi de apel au ignorat cu desăvârşire cererile şi apărările sale soluţionând cauza pe excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor.
Instanţa de apel, consideră recurenta, a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal, motiv pentru care solicită să se constate că pârâţii au calitate procesual pasivă şi trebuie să răspundă fiind titularii raportului de drept material dedus judecăţii.
În raport de prevederile art. 1444 C. civ. aplicaţii raportului juridic, "locatarii nu pot fi daţi afara mai înainte de a fi dezdăunaţi de locator, iar când acesta nu o face, de către cumpărător".
În speţă, susţine recurenta, pârâţii intimaţi nu numai că nu au executat ei obligaţiile iniţiale, dar au făcut demersuri pentru a se radia dreptul reclamantei de concesiune din Cartea Funciară, sprijinind vânzarea terenului de către terţul dobânditor A.R. prin emiterea actelor administrative la care reclamanta a făcut referire în concluziile scrise şi în cererea de apel.
De asemenea, susţine recurenta-reclamantă instanţa nu a analizat toate înscrisurile depuse de SC M.G.C. SRL, nu a evaluat motivele care vizau momentul anterior subrogaţiei legale a A.R. în drepturile şi obligaţiile concedentului Oraşul Ovidiu prin Primar şi Consiliul Local Ovidiu, ci a considerat că prin subrogaţie legală automat se transferă toate problemele legate de contract, în mod retroactiv.
Consiliul Local Ovidiu, judeţul Constanţa, prin contractul de cesiune din data de 7 septembrie 2006, a concesionat SC M.G.C. SRL suprafaţa de 219.108 mp pe o perioadă de 49 de ani cu o redevenţă de 50.000 euro anual, plătită în ROL. Ulterior, terenul a fost restituit A.R., prin dispoziţia din 11 decembrie 2008, emisă de Primarul Oraşului Ovidiu, iar terenul nu a fost predat spre folosinţa reclamantei recurente.
Raportat la obligaţia ce le revenea pârâţilor, anterior subrogaţiei legale, şi pe care nu şi-au îndeplinit-o, aceştia au calitate procesual pasivă şi trebuie să răspundă în calitate de părţi contractante.
Taxa de concesiune a fost încasată de Consiliul Local Ovidiu pentru a fi asigurată reclamantei folosinţa terenului proprietate privată a Oraşului Ovidiu.
Având în vedere că responsabili pentru pierderea efectiv suferită sunt pârâţii, în opinia recurentei, aceştia au calitate procesual pasivă, fiind titularii obligaţiei iniţiale pentru care au încasat o taxă de concesiune de 100.000 euro, în echivalent, respectiv 432.107 ROL.
Totodată consideră recurenta, hotărârea din apel este lovită de nulitate, nu este motivată astfel cum impune art. 261 pct. 5 C. proc. civ., întrucât simpla trimitere la contractul de concesiune şi la subrogate legală fără a analiza derularea acestuia şi efectele pe care atitudinea pârâţilor, autorităţi publice, o are asupra reclamantei, reprezintă o nemotivare a hotărârii
De asemenea susţine recurenta-reclamantă, instanţa i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, consfinţit de art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.
Având în vedere că potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar din probatoriul administrat în cauză a rezultat ca pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile prevăzute la art. 6 şi art. 8 alin. (3) din contractul încheiat, solicită instanţei de recurs să stabilească faptul ca pârâţii au calitate procesual pasivă, raportat la obligaţiile asumate şi neexecutate anterior transmiterii concesiunii, admiterea cererii formulate şi să dispună rezilierea contractului, cu obligarea pârâţilor la restituirea prestaţiei reclamantei, respectiv taxei de concesiune în valoare de 423.107,27 ROL, cu dobânda legală până la data plăţii efective.
Intimaţii-pârâţi Oraşul Ovidiu prin Primar şi Consiliul Local Ovidiu nu au formulat întâmpinare.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs constată că în temeiul O.U.G. nr. 54/2006 şi a Hotărârii Consiliului Local al Oraşului Ovidiu nr. 73/2006, urmare a licitaţiei publice organizate şi procesului-verbal de adjudecare din 28 iulie 2006, între reclamantă, în calitate de concesionar şi Consiliul Local Ovidiu în calitate de concedent, a fost perfectat contractul de concesiune din 7 septembrie 2006, având ca obiect exploatarea unor terenuri în suprafaţă totală de 14.188 mp aparţinând domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale, aflate în intravilanul Oraşului Ovidiu, str. A., respectiv un teren în suprafaţă de 12.695 mp identificat prin număr cadastral x şi un teren în suprafaţă de 1.493 mp identificat prin număr cadastral y, în scopul realizării investiţiei "Ansamblu turistic de recreere şi agrement" prevăzute în Planul urbanistic de dezvoltare aprobat prin H.C.L. nr. 66/2006 [art. 1 alin. (1) din contract].
Potrivit art. 2 alin. (1) din contract concesiunea s-a încheiat pe o durată determinată de 49 ani, începând cu data de 7 septembrie 2006.
Contractul a fost modificat, prin acordul părţilor, sens în care au fost perfectate trei acte adiţionale, după cum urmează:
- prin actul adiţional întocmit în baza dispoziţiei Primarului Oraşului Ovidiu din 18 ianuarie 2008, s-a convenit prelungirea termenului prevăzut la art. 5 alin. (1) din contract până la data de 7 septembrie 2008;
- prin actul adiţional întocmit în baza dispoziţiei Primarului Oraşului Ovidiu din 8 aprilie 2008, s-a convenit majorarea suprafeţei concesionate şi cu terenul în suprafaţă de 5.191 mp, situat în oraşul Ovidiu, str. A., judeţul Constanţa, aflat în imediata vecinătate a terenurilor concesionate iniţial;
- prin actul adiţional întocmit în baza dispoziţiei Primarului Oraşului Ovidiu din 28 iulie 2008, s-a convenit prelungirea termenului prevăzut la art. 5 alin. (1) din contract până la data de 31 decembrie 2008.
Prin dispoziţia Primarului Oraşului Ovidiu din 11 decembrie 2008, s-a dispus, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, restituirea în natură, către A.R., în calitate de moştenitoare testamentară a defunctului J.M., a terenului în suprafaţă totală de 62.125 mp, compus din lot 2/1 şi lot 2/2, situat în Ovidiu, mal lac Siutghiol, în dreptul insulei Ovidiu.
Terenul cu privire la care s-a dispus restituirea în natură include suprafaţa totală de 19.379 mp care a fost atribuit în concesiune în modalitatea mai sus expusă.
În temeiul contractului de concesiune, reclamanta a achitat pârâtei redevenţă în sumă de 438.877,99 ROL, cum se precizează în acţiune, fapt recunoscut de pârâtul Consiliul Local Ovidiu la interogatoriul luat la cererea reclamantei şi confirmat de expertiza contabilă efectuată în cauză.
Suma totală de 423.107,27 ROL a fost achitată cu ordine de plată, în perioada 7 septembrie 2006 - 10 iulie 2008.
Potrivit art. 2 al dispoziţiei de restituire în natură a terenului situat pe malul lacului Siutghiol, (către A.R. moştenitoare testamentară a defunctului J.M.), din 11 decembrie 2008, emisă în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ca urmare a notificărilor înregistrate la 11 august 2008, "Imobilul ce se restituie este grevat parţial (pe o suprafaţă de 19.379 mp) de contractul de concesiune din 7 septembrie 2006, concesionar SC M.G.C. SRL, modificat prin actele adiţionale încheiate la data de 18 ianuarie 2008, 3 aprilie şi 28 iulie 2008 având ca obiect terenurile în suprafaţă de 12.695 mp (suprafaţă identificată cu nr. cadastral x), de 1.493 mp (suprafaţa identificată cu nr. cadastral y) şi de 5.191 mp (identificat conform planului de situaţie întocmit de topograf C.C.) astfel încât beneficiarul dispoziţiei de restituire (A.R.) se subrogă în drepturile concedentului (Consiliul Local Ovidiu) cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului de concesiune conform art. 14 din Legea nr. 10/2001."
Astfel fiind, tribunalul şi curtea de apel au reţinut în mod legal că potrivit art. 14 din Legea nr. 10/2001 şi Normei metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, publicată în M. Of. nr. 227/03.04.2007, deşi subrogarea la care face referire art. 14 din lege intervine de drept, decizia/dispoziţie motivată de restituire în natură trebuie să indice în mod expres contractele civile sau comerciale care afectează imobilul restituit şi potrivit acestei menţiuni exprese din dispoziţia precitată, A.R. este de drept subrogată în drepturile şi obligaţiile concedentului, iar eventuala nerespectare a drepturilor concesionarului trebuie opusă acesteia, fiind fără relevanţă faptul că ar fi eşuat negocierile dintre concesionar şi noul proprietar al terenului cu privire la clauzele contractuale, din moment ce potrivit legii, contractul de concesiune valabil încheiat rămâne în fiinţă cu noul proprietar în calitate de concedent.
În raport de aceste constatări, este evident că, după emiterea dispoziţiei, Consiliul Local Ovidiu (fostul concedent) şi cu atât mai mult Oraşul Ovidiu prin Primar (care nici nu a fost parte în contractul de concesiune) nu au calitate procesuală pasivă, însă atât tribunalul cât şi curtea de apel, în continuare, au interpretat greşit actul dedus judecăţii, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece au omis să constate că numai ca urmare a transmiterii dreptului de concesiune a Consiliului Local Ovidiu, potrivit dispoziţiilor legale ale Legii nr. 10/2001, precitate, acesta nu mai are calitate procesuală pasivă, însă referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata sumei de 389.374,32 ROL reprezentând contravaloarea redevenţei achitate de reclamantă şi a sumei de 18.476.799,52 ROL cu titlu de daune-interese, calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local Ovidiu este certă, deoarece odată cu drepturile şi obligaţiile din contractul de concesiune, Consiliul Local Ovidiu nu a transmis noului concedent şi sumele încasate cu titlu de redevenţă în temeiul contractului de concesiune.
În consecinţă, tribunalul şi curtea de apel au pronunţat hotărâri nelegale referitoare la capetele de cerere precitate, privind restituirea redevenţei şi a daunelor-interese, deoarece pe de o parte nu s-au pronunţat pe aceste capete de cerere, iar pe de altă parte, reclamanta nu poate solicita aceste sume noului concedent deoarece nu a avut raport juridic cu acesta, nu i-a achitat aceste sume şi în consecinţă nu poate solicita restituirea lor de la A.R., actualul proprietar al terenului şi totodată, noul concedent, deşi reclamanta susţine că din culpa noului concendent şi a Primarului Oraşului Ovidiu contractul de concesiune nu-şi mai poate produce efectele.
Referitor la sumele de bani solicitate de reclamantă (redevenţa achitată în perioada 7 septembrie 2006 - 20 iulie 2008 şi daunele-interese) instanţele aveau obligaţia să se pronunţe, deoarece în speţă Consiliul Local Ovidiu, în calitate de concedent a încasat redevenţă, iar ulterior, a transmis dreptul de proprietate şi implicit calitatea de concedent al A.R., însă redevenţă achitată a rămas în patrimoniul său şi în consecinţă trebuie stabilit dacă în raport de dispoziţiile contractului de concesiune această plată trebuie sau nu restituită, deoarece reclamanta a susţinut în acţiune că terenul scos la licitaţie nu îndeplinea condiţiile legale pentru realizarea investiţiei "Ansamblu turistic de recreere şi agrement".
Astfel, în raport de motivele invocate de reclamantă în sensul ci, deşi a achitat redevenţă, pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a preda terenul şi, mai mult, ca urmare a demersurilor efectuate de Primarul Oraşului Ovidiu şi A.R., s-a radiat din cartea funciară dreptul reclamantei de concesiune, după care A.R., a vândut terenul, instanţele trebuiau să analizeze, pe fondul cauzei cererea de obligare a pârâţilor la plata unor sume de bani.
De asemenea, în raport de precizările reclamantei în sensul că nu există posibilitatea continuării concesiunii întrucât s-au efectuat mai multe vânzări succesive şi că terenul a fost alipit, parcelat, dezmembrat şi revândut în scop de profit, instanţele trebuiau să administreze probatorii şi să stabilească dacă pretenţiile pecuniare ale reclamantei sunt sau nu sunt fondate.
Soluţiile adoptate de tribunal şi curtea de apel afectează grav şi iremediabil drepturile patrimoniale ale reclamantei, care în mod necontestat, a achitat contravaloarea redevenţei pe o perioadă de 2 ani, unui concendent, după care, din motive obiective, în temeiul unor dispoziţii legale, s-a schimbat concendentul şi conform susţinerilor concesionarului, contractul de concesiune nu numai că nu poate continua, ba mai mult, din cartea funciară s-a radiat dreptul de concesiune, înscris în baza acestui contract.
Instanţa de fond şi cea de apel, aveau obligaţia să stabilească dacă reclamanta invocă un temei legal pentru a cere restituirea redevenţei şi daune-interese, în acest dosar, deoarece în caz contrar, reclamanta nu mai poate introduce o nouă acţiune, având ca obiect restituirea sumelor achitate cu titlu de redevenţă în perioada 7 septembrie 2006 - 10 iulie 2008, şi daune-interese, deoarece dreptul reclamantei de a introduce o asemenea acţiune s-a născut la data de 11 decembrie 2008, când s-a emis dispoziţia de restituire a terenului, iar de atunci au trecut mai mult de 3 ani şi în consecinţă, potrivit dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, dreptul reclamantei de a solicita plata acestor sume, s-a prescris.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt fondate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ., pentru a se asigura o judecată unitară, urmează să admită recursul să modifice decizia atacată, în sensul admiterii apelului declarat de reclamanta împotriva Sentinţei civile nr. 5550 din 10 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, pe care o va anula şi va trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Cu ocazia rejudecării, tribunalul va analiza şi celelalte motive de recurs, ca apărări de fond, urmând a soluţiona şi cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, în recurs, care, în raport de soluţia adoptată, nu mai necesită analiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC M.G.C. SRL împotriva Deciziei civile nr. 58 din 11 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, modifică hotărârea atacată, în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva Sentinţei civile nr. 5550 din 10 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa, pe care o anulează şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1047/2013. Civil. Nulitate act juridic.... | ICCJ. Decizia nr. 1299/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
