ICCJ. Decizia nr. 1322/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1322/2014
Dosar nr. 8332/327/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 7 mai 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 2264/204/2013 reclamanta V.R.R. a chemat în judecată pe pârâtul A.G. şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună stabilirea locuinţei fiului său minor A.A., exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv de către aceasta şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului A.A.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în fapt, a convieţuit cu pârâtul aproximativ 4 ani, şi, întrucât nu au fost căsătoriţi legal, iar relaţia dintre cei doi s-a deteriorat în mod constant, convieţuirea celor doi a fost întreruptă, fiul său minor fiind în îngrijirea sa exclusivă, în prezent locuind în comuna B., sat U., judeţul Prahova.
La data de 8 iulie 2013 pârâtul a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională.
Prin cererea reconvenţională pârâtul a solicitat stabilirea domiciliului minorului A.A. născut la 7 mai 2011 la acesta şi obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, raportată la veniturile sale.
Prin sentinţa nr. 2288 din 2 octombrie 2013, Judecătoria Câmpina şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.
Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei Câmpina a reţinut că d omiciliul pârâtului se află, potrivit H.G. nr. 337/1993, în raza teritorială a Judecătoriei Tulcea şi întrucât în pricinile privitoare la persoane pentru care legea nu prevede expres instanţa competentă din punct de vedere teritorial se aplică dreptul comun [art. 107 alin. (1) din noul C. proc. civ.), caz în care competenţa teritorială este absolută, împrejurare ce rezultă din dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 din noul C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 126 alin. (1) din noul C. proc. civ. (interpretat „per a contrario”), Judecătoria Tulcea este instanţa competentă să soluţioneze cauza. A mai reţinut că solicitarea de obligare a pârâtului la plata pensiei de întreţinere nu poate atrage competenţa sa teritorială pentru a judeca pricina deoarece acesta este un capăt de cerere accesoriu capătului principal, stabilire domiciliu minor, care conform art. 123 alin. (1) din noul C. proc. civ., se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală.
Judecătoria Tulcea, astfel învestită, prin sentinţa nr. 670 din 7 martie 2014, la rândul său, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorie Câmpina şi, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competenţă, l-a înaintat, spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei Tulcea a avut în vedere următoarele considerente:
Acţiunea reclamantei are trei capete de cerere, respectiv: stabilire domiciliu minor, exercitare autoritate părintească şi plată pensie de întreţinere.
Referitor la primele două capete de cerere, instanţa a reţinut că stabilirea domiciliului minorului este un capăt de cerere accesoriu cererii de exercitare exclusivă a autorităţii părinteşti deoarece stabilirea domiciliului minorului depinde de soluţia pronunţată cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti.
Cu privire la ultimul capăt de cerere, potrivit art. 113 pct. 2 C. proc. civ., competenţa teritorială este alternativă, fiind competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere.
Prin urmare, în cauză fiind vorba despre o competenţă alternativă, reclamanta a ales instanţa de la domiciliul său ca instanţă competentă să soluţioneze cererea, potrivit art. 116 C. proc. civ.
Potrivit art. 505 alin. (2) C. civ., „Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ.”
În cauză, cu privire la modul de exercitare a autorităţii părinteşti, aplicându-se prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ, competenţa teritorială de soluţionare a cererii revine în mod exclusiv Judecătoriei Câmpina, fiind instanţa în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al părţilor, acolo unde locuieşte reclamanta.
Având în vedere faptul că minorul locuieşte împreună cu mama sa, instanţa a apreciat că singura competenţă să decidă asupra ocrotirii minorului, este instanţa de la locul unde acesta domiciliază, concluzie care se impune şi în raport de dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora, „Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.”
Conflictul negativ de competenţă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 31 martie 2014, fiind fixat termen pentru soluţionare la 7 mai 2014.
Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina, pentru considerentele care succed.
Prin Legea nr. 287/2009, republicată, a fost adoptat C. civ., care, conform Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. (6) din acest cod, dispoziţiile legii noi sunt aplicabile şi „efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere (...), dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi”.
La data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare, de asemenea, C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 care, prin normele tranzitorii reglementate prin art. 24, prevede că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că „ Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…) iar potrivit art. 107, „Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii”.
Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare.
A rt. 114 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, prevede că „dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită”.
Titlul IV C. civ. intitulat „Autoritatea părintească” cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.].
De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că „ În cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc” iar la alin. (2) că „Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ”.
Conform acestor dispoziţii, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi [art. 398 alin. (1)], stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului [art. 400 alin. (1)] sau stabilirea contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor [art. 402 alin. (1)].
În speţă, acţiunea formulată de reclamantă, având ca obiect stabilirea domiciliului minorului, exercitarea autorităţii părinteşti şi plata pensiei de întreţinere, care se referă la măsuri ce se cer a fi luate în legătură cu copilul său minor, rezultat din convieţuirea cu pârâtul, a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 22 aprilie 2013, după intrarea în vigoare a noului C. civ. şi a noului C. proc. civ.
Astfel, situaţiei juridice invocată prin acţiune, derivând din raportul de filiaţie dintre minor şi părinţii săi, care determină incidenţa regulilor în materia autorităţii părinteşti şi obligaţiei de întreţinere, îi sunt incidente dispoziţiile acestui act normativ, cum incidente îi sunt şi dispoziţiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.).
În raport de textele legale menţionate, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 din noul C. proc. civ., care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din noul C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competenţă teritorială generală, conform căreia „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel [alin. (1)]”.
Având în vedere că minorul locuieşte cu mama sa, în comuna B., sat U., judeţul Prahova, aspect necontestat de pârât (Dosarul nr. 2264/204/2013 al Judecătoriei Câmpina) şi că Judecătoria Câmpina este instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul minorul (persoana ocrotită) cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, inclusiv din perspectiva art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.
Definitivă.
Decizia se va comunica părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1321/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1323/2014. Civil → |
|---|
