ICCJ. Decizia nr. 1364/2014. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1364/2014
Dosar nr. 444/32/2013
Şedinţa publică din 13 mai 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată:
La data de 30 mai 2013, revizuentul B.F. a formulat pe rolul Curţii de Apel Bacău o cerere prin care a solicitat revizuirea deciziei nr. 718 din 8 mai 2013 pronunţată de aceeaşi instanţă, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea în fapt a cererii, în esenţă, revizuentul a arătat că instanţa de recurs a omis a se pronunţa asupra incompatibilităţii instanţei de fond de a soluţiona în rejudecare acţiunea şi a susţinut că, referitor la diferenţa de spor de 75% pentru munca desfăşurată în zilele de sâmbătă, instanţa de control judiciar în recurs, ar fi trebuit să constate că această diferenţă îi revenea şi, pe cale de consecinţă, să admită petitul prin care acesta a solicitat obligarea intimatei la diferenţa de spor pentru o altă perioadă, respectiv februarie-decembrie 2007.
Ulterior, la data de 19 septembrie 2013, revizuentul a depus „precizări şi completări” la cererea de revizuire, iar la termenul din 23 septembrie 2013, acesta a indicat, la solicitarea instanţei, că hotărârile contradictorii sunt decizia civilă nr. 1044 din 27 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău şi sentinţa civilă nr. 177 din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Neamţ (Dosar nr. 444/32/2013 al Curţii de Apel Bacău,secţia I civilă).
Prin decizia nr. 1481 din 21 octombrie 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. formulată de revizuentul B.F. împotriva deciziei civile nr. 718 din 8 mai 2013 a Curţii de Apel Bacău.
A declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 din acelaşi cod, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 718 din 8 mai 2013 a Curţii de Apel Bacău instanţa a reţinut că, potrivit art. 322 alin. (1) pct. 2 din cod „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul” se poate cere „dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.
Astfel, prin decizia nr. 718 din 8 mai 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.F. împotriva sentinţei civile nr. 36/C din 22 ianuarie 2013 a Tribunalului Neamţ, iar această hotărâre nu evocă fondul.
Referitor la necompetenţa Curţii de Apel Bacău de a soluţiona cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1044 din 27 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău pretins contrară sentinţei civile nr. 177 din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Neamţ (cazul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.), instanţa a constatat că, în acord cu prevederile art. 323 alin. (2) din acelaşi cod, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice”.
Cererea de revizuire întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din cod a fost înregistrată, ca urmare a declinării, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 13 decembrie 2013 stabilindu-se termen pentru soluţionarea acesteia, la 13 mai 2014.
Cererea de revizuire este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed:
Prin sentinţa civilă nr. 177 din 6 aprilie 2006, Tribunalul Neamţ a admis excepţia autorităţii de lucru judecat pentru capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei SC M.S. SA la acordarea sporului de periculozitate şi, în consecinţă:
A respins cererea de obligarea a pârâtei la plata sporului de periculozitate de 10%.
A admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.F. în contradictoriu cu pârâta SC M.S. SA şi a obligat-o pe aceasta să plătească reclamantului:
- diferenţa de 100% reprezentând munca prestată pentru zilele de 21 şi 22 decembrie 2005;
- contravaloarea cotizaţiei pentru sindicat începând cu luna decembrie 2004 şi până la data de 1 ianuarie 2006 reţinută cu titlu de „chirii”;
- diferenţa de 25% reprezentând spor pentru munca prestată în zilele de duminică începând cu data de 1 septembrie 2004 şi până la data de 6 ianuarie 2006 şi 75% spor cu acelaşi titlu, începând cu data de 6 ianuarie 2006 şi până la data pronunţării prezentei hotărâri.
A dispus obligarea pârâtei să predea reclamantului două tichete de masă sau contravaloarea acestora aferente muncii prestate în două zile din luna decembrie 2005.
A respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind: obligarea pârâtei la plata diferenţei de salariu începând cu luna septembrie, diferenţa de salariu conform complexităţii 3; obligarea pârâtei de a preciza în contractul individual de muncă, sporurile; constatarea nulităţii clauzei din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate privind sporul de 25% pentru zilele de sâmbătă şi duminică”.
Potrivit susţinerilor revizuentului B.F. reţinute prin încheierea din 23 septembrie 2013 de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, sentinţa civilă nr. 177/2006 a Tribunalului Neamţ este contrară deciziei nr. 1044 pronunţată la data de 27 septembrie 2006 de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Prin decizia sus menţionată, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de SC M.S. SA împotriva sentinţei civile nr. 177/C din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Neamţ.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Fiind reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, pentru ca revizuirea întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să fie admisibilă este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, condiţie fundamentală faţă de finalitatea revizuirii, scopul acestei căi de atac, fiind acela de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorităţii de lucru judecat.
Nu sunt îndeplinite cerinţele textului procedural mai sus evocat, când nu au fost pronunţate soluţii contradictorii, în speţă, prin decizia nr. 1044 din 27 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, ca urmare a respingerii recursului, sentinţa civilă nr. 177 din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Neamţ, prin care s-a admis în parte acţiunea a dobândit caracter irevocabil, instanţa superioară validând soluţia de admitere în parte a acţiunii.
Revizuirea este admisibilă numai dacă se referă la hotărâri potrivnice. Or, dacă hotărârile sunt pronunţate în acelaşi sens, cererea de revizuire nu poate fi admisă.
Totodată este de observat că hotărârile pretins potrivnice sunt date în una şi aceeaşi cauză şi nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat, când instanţele nu au dat soluţii contrare în aceeaşi cauză.
În consecinţă, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate reglementate de textul procedural care a constituit fundamentul căii de atac promovate în speţă, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.F. împotriva deciziei civile nr. 1044 din 27 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1363/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1365/2014. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
