ICCJ. Decizia nr. 1373/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1373/2014
Dosar nr. 3070/44/2006
Şedinţa publică din 14 mai 2014
Asupra cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată din 4 ianuarie 2006, la data de 4 ianuarie 2006, pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanţii C.I. şi C.M. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Galaţi, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze dispoziţia din 5 aprilie 2004 (de care au luat cunoştinţă la data de 19 decembrie 2005, prin consultarea Dosarului nr. 1378/2005 al aceleaşi instanţe), prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului situat în Galaţi, str. B., în favoarea numitei P.S.M.A., teren care, de fapt, este cel ce figurează la adresa G.V. şi a cărui restituire a fost solicitată de către reclamanţi pe calea notificării formulată în baza Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii lor, reclamanţii au arătat că dispoziţia menţionată a fost emisă fără a se ţine seama de notificarea proprie pe care au depus-o şi înregistrat-o şi prin care au solicitat restituirea imobilului din str. G.V., teren ce se suprapune cu cel situat în str. G.V./B. şi că nu au fost chemaţi la elaborarea dispoziţiei. Au mai precizat că înţeleg să conteste această decizie deoarece sunt persoane interesate în retrocedarea în natură a terenului la care se referă.
În drept, reclamanţii s-au întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005.
La termenul de judecată din 20 martie 2006, prima instanţă a dispus introducerea în cauză a numitei P.S.M.A., pe numele căreia a fost emisă dispoziţia din 5 aprilie 2004.
Prin sentinţa civilă nr. 376 din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Galaţi a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de Primarul Municipiului Galaţi şi a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată.
S-a reţinut în motivarea sentinţei că reclamanţii nu au făcut dovada, prin probatoriile administrate, a suprapunerii fizice între terenurile de la cele două adrese menţionate în cererea lor, că nu au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru restituirea suprafeţei de teren din str. G.V. nr. X1, iar, în situaţia în care sunt nemulţumiţi de despăgubirea acordată pentru imobilul situat în Galaţi, str. G.V. nr. X2, aceştia pot formula căi de atac împotriva sentinţei civile nr. 1544 din 11 decembrie 2005 a Tribunalului Galaţi.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 385A din 2 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, reţinându-se că apelanţii nu au făcut dovada notificării adresată executorului judecătoresc pentru suprafaţa de teren situată în Galaţi, str. B. nr. X2.
Această suprafaţă de teren a fost revendicată de altă persoană, respectiv de pârâta P.S.M.A. cu notificarea din 5 februarie 2002, adresată executorului judecătoresc C.V., în baza căreia s-a emis dispoziţia din 5 aprilie 2004 a Primarului Municipiului Galaţi.
Reclamanţii au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei din 11 aprilie 2005 a Primăriei Municipiului Galaţi prin care li s-a respins cererea de restituire a imobilului situat în Galaţi str. G.V. nr. X2.
Această contestaţie a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 1544 din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Galaţi, prin care s-a constatat că reclamanţii au dreptul la despăgubiri pentru cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului din str. G.V. nr. X2.
Raportul de expertiză invocat de apelanţii reclamanţi nu poate fi relevant în speţă atâta vreme cât nu există dovada suprapunerii celor două suprafeţe de teren şi nu s-a exercitat calea de atac împotriva sentinţei civile nr. 1544 din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Galaţi.
Apelanţii nu pot contesta calitatea de moştenitoare a numitei P.S.M.A. în apel, aceasta fiind o cerere nouă pentru care se aplică dispoziţiile art. 294 C. proc. civ.
Nu se poate analiza în apel nici dacă dispoziţia din 5 aprilie 2004 a avut în vedere aspectul că imobilul din str. B. nr. X1 a fost în patrimoniul R.A.D.E.F. „R.F.” Filiala Galaţi întrucât prin dispoziţia respectivă s-a constatat că imobilul a fost restituit în natură petentei P.S.M.A. de către această regie prin decizia nr. 61 din 7 iulie 2003.
Faptul că apelanţii contestă în apel şi decizia nr. 61 din 7 iulie 2003 emisă de R.A.D.E.F. a fost apreciat tot ca o cerere nouă adresată instanţei direct în apel şi pentru care se aplică dispoziţiile restrictive ale art. 294 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul C.M., care a solicitat casarea hotărârii atacate şi şi-a întemeiat calea de atac declarată pe dispoziţiile art. 304 pct. 1, pct. 3, pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 10 şi pct. 11 C. proc. civ.
În motivarea recursului declarat, recurentul a arătat că prin cererea adresată instanţelor judecătoreşti a solicitat să se analizeze corecta aplicare a Legii nr. 10/2001 faţă de decizia de retrocedare a imobilului din str. B. nr. X2, precizând că nu a introdus cereri noi în apel, după cum eronat a reţinut instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Există mai multe dovezi ale modului eronat în care a fost emisă decizia contestată, cum ar fi lipsa calităţii de moştenitor a intimatei P.S.M.A., felul în care Primarul a încurcat numele şi numerele străzilor, poziţionarea clădirilor.
Expertiza pe care reclamanţii au prezentat-o instanţei (şi care nu a fost contestată de Primar) arată care teren este situat la adresa din str. G.V. nr. X2 şi care la aceea din str. B. nr. X1.
Li s-a pretins eronat reclamanţilor formularea unei notificări la adresa din str. B. nr. X1, de vreme ce tot timpul terenul moştenit şi cuvenit lor a figurat la adresa din str. G.V. nr. X2. Intimata P.S.M.A. era cea care trebuia să prezinte dovada cu acte că a avut un teren de 1050 mp ce i-a fost retrocedat în str. B. nr. X1. Or, la dosarul cauzei o atare dovadă lipseşte, iar instanţa nu a cerut Primarului actele ce au stat la baza emiterii deciziei contestate.
S-a ajuns pe această cale ca, prin acte false, primarul să retrocedeze pentru terenul situat în str. Galaţi, str. B. nr. X1, terenul din str. G.V. nr. X2. Decizia nr. 61 din 7 iulie 2003 se referă la retrocedarea unor clădiri situate în Galaţi, str. V.P., care nu are legătură cu terenul din actuala str. B. nr. X1 pentru care s-a retrocedat terenul de 1050 mp.
Recurentul a mai solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
La termenul de judecată din 17 octombrie 2007, intimata P.S.M.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, relevând însă că dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă calificarea ca atare a căii de atac exercitate, articolele de lege invocate neavând nici o legătură cu recursul, iar aşa-zisa critică adusă deciziei de apel nu poate fi clasificată în nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Pentru aceste motive, intimata a arătat că invocă şi nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.
La acelaşi termen de judecată, la solicitarea recurentului-reclamant, Înalta Curte a dispus măsura suspendării judecării recursului până la soluţionarea Dosarului nr. 216/44/2006 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi având ca obiect recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Galaţi, prin Primar, împotriva deciziei nr. 72 A din 9 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
Cererea recurentului-reclamant, de repunere pe rol a cauzei în vederea conexării acesteia cu Dosarul nr. 1084/44/2008, aflat de asemenea pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost respinsă la termenul din 16 iunie 2010, pricina rămânând în nelucrare până la data de 20 noiembrie 2013 când instanţa a dispus repunerea dosarului pe rol justificat de faptul că, în urma verificărilor dispuse din oficiu la 24 septembrie 2013 asupra subzistenţei motivelor de suspendare, a constatat că Dosarul nr. 216/44/2006, până la a cărui soluţionare se dispusese suspendarea prezentului recurs, a dobândit nr. actual 12225/122/2010 pe rolul Tribunalului Galaţi şi a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 2055 din 25 octombrie 2013, constatându-se perimată acţiunea.
Ulterior, s-a constatat că recursul declarat împotriva soluţiei de perimare a cererii de chemare în judecată formulată în Dosarul nr. 12225/122/2010 a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 80 din 19 februarie 2014 a Curţii de Apel Galaţi.
La termenele de judecată din 26 februarie, 26 martie şi 14 mai 2014, recurentul-reclamant a solicitat în mod repetat suspendarea judecării recursului său faţă de existenţa pe rolul Tribunalului Galaţi a Dosarului nr. 5510/121/2012, cereri care au fost respinse de către instanţa de recurs faţă de împrejurarea nedovedirii întrunirii în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Analizând criticile de recurs formulate, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este nefondat, potrivit celor ce urmează.
Deşi în motivarea în drept a cererii sale de recurs, recurentul-reclamant a precizat că îşi întemeiază calea de atac declarată pe dispoziţiile art. 304 pct. 1, pct. 3, pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 10 şi pct. 11 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că, în raport de situaţia juridică a cauzei, de soluţia adoptată de instanţele de fond şi de criticile dezvoltate, nici una din dispoziţiile legale indicate nu îşi găseşte aplicabilitatea, reţinând şi faptul că motivele de recurs ce au figurat la pct. 10 şi pct. 11 ale art. 304 au fost abrogate cu mult anterior declarării prezentei căi de atac, respectiv prin dispoziţiile art. I pct. 112 din O.U.G. 138/2000 şi prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005. În raport de aceleaşi criterii şi în aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., apreciază că dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestuia în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atâta timp cât, în esenţă, recurentul-reclamant a criticat o nelegală dezlegare a pricinii, având ca obiect verificarea legalităţii emiterii unei decizii de restituire în natură a unui teren, de către instanţele de fond, în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001. Pentru aceste considerente se vădeşte a fi nefondată şi excepţia de nulitate a recursului pentru neîncadrare, ce a fost invocată prin întâmpinarea intimatei-pârâte P.S.M.A.
Analizând pe fond criticile formulate, se reţine că recurentul- reclamant a susţinut că instanţele de fond nu au examinat corespunzător modul în care s-ar fi asigurat respectarea Legii nr. 10/2001 la emiterea dispoziţiei din 5 aprilie 2004 a Primarului Galaţi, privind restituirea în natură a terenului situat în Galaţi, str. B. nr. X1, în favoarea unei persoane-intimata P.S.M.A. ce nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului restituit şi a calităţii sale de moştenitor. În examinarea criticilor de nelegalitate a dispoziţiei contestate, instanţele nu au avut la dispoziţie şi nu au verificat actele care au stat la baza reconstituirii acestui drept, despre care recurentul afirmă că era solicitat şi de el, cu referire la terenul ce figurează la adresa din str. G.V. nr. X2, dar care fizic este identic cu cel retrocedat prin dispoziţia contestată.
Înalta Curte reţine astfel că reclamanţii C.M. şi C.I. au învestit instanţele judecătoreşti nu cu soluţionarea unei contestaţii la Legea nr. 10/2001 formulată în temeiul art. 26 alin. (3), ci a unei acţiuni în nulitate de drept comun, pe care au formulat-o în calitate de terţi interesaţi în legătură cu restituirea terenului la care dispoziţia contestată se referă.
Justificându-şi interesul de a acţiona în actuala procedură, reclamanţii au dovedit încă din faţa primei instanţe că au formulat o notificare în baza Legii nr. 10/2001, prin care au cerut restituirea în natură a imobilului situat în Galaţi, str. G.V. nr. X2 (cel despre care au pretins că este suprapus sau unul şi acelaşi cu cel restituit intimatei-persoană fizică) notificare ce le-a fost respinsă prin dispoziţia din 11 aprilie 2005 a Primarului Galaţi şi pe care au contestat-o în Dosarul nr. 1378/C/2005 al Tribunalului Galaţi.
Practic, reclamanţii au susţinut că, în realitate, terenul cuvenit lor şi vizat prin notificarea proprie formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 ar fi fost restituit intimatei P.S.M.A., prin dispoziţia a cărei nulitate s-a cerut a fi constată, ca teren situat la adresa din str. B, nr. X1, Galaţi.
Pentru a da posibilitatea reclamanţilor de a dovedi existenţa unui drept propriu asupra terenului la a cărui restituire în natură se consideră îndreptăţiţi, în etapa procesuală a recursului s-a procedat la suspendarea prezentei judecăţi până la finalizarea contestaţiei formulată de aceştia şi care viza recunoaşterea drepturilor proprii, în procedura Legii nr. 10/2001, asupra imobilului situat în Galaţi, str. G.V., nr. X2, despre care au pretins că, în fapt, este unul şi acelaşi cu cel restituit intimatei-persoană fizică.
Potrivit informaţiilor din sistemul ECRIS, ca şi acelora furnizate de însuşi recurentul-reclamant prin înscrisurile de la dosarul de recurs, contestaţia celor doi reclamanţi împotriva dispoziţiei din 11 aprilie 2005 a Primarului Galaţi s-a judecat în mai multe cicluri procesuale, făcând obiectul Dosarului nr. 216/44/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care s-a pronunţat decizia de casare din 27 februarie 2008.
În rejudecare, după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 1084/44/2008, dosar în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 215A din 28 octombrie 2008, de desfiinţare a sentinţei civile nr. 1544 din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Galaţi şi trimitere a cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4826 din 16 septembrie 2010 a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 215A din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, consecinţa fiind aceea a restituirii dosarului cauzei la Tribunalul Galaţi în vederea reluării judecăţii, pe rolul căruia s-a reînregistrat sub nr. 12225/121/2010. În acest dosar judecata a fost suspendată, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea contestaţiei în anulare la decizia nr. 4826 din 16 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 9302/1/2010 al acestei instanţe, iar ulterior, la momentul repunerii cauzei pe rol, prin sentinţa civilă nr. 2055 din 25 octombrie 2013 a Tribunalului Galaţi, s-a constatat perimată contestaţia formulată de cei doi reclamanţi împotriva dispoziţiei din 11 aprilie 2005 a Primarului Galaţi.
Prin decizia nr. 80R din 19 februarie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, dată în Dosarul nr. 12225/121/2010, a fost respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 2055 din 25 octombrie 2013 a Tribunalului Galaţi, ceea ce înseamnă că a rămas valabilă şi producătoare de efecte juridice dispoziţia Primarului Galaţi nr. 1554 din 11 aprilie 2005, prin care s-a respins notificarea reclamanţilor C.M. şi C.I., de restituire în natură a imobilului din Galaţi, str. G.V. nr. X2, judecata contestaţiei formulată împotriva acesteia perimându-se în mod irevocabil.
Cum dispoziţia în cauză nu a recunoscut niciun drept reclamanţilor în legătură cu imobilul despre care s-a pretins că ar fi fost restituit intimatei persoană fizică prin dispoziţia din 5 aprilie 2004 a aceluiaşi Primar al Municipiului Galaţi şi cum nici contestaţia la dispoziţia din 11 aprilie 2005 nu s-a finalizat prin recunoaşterea vreunui drept în favoarea reclamanţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că reclamanţii din prezenta cauză şi, implicit recurentul-reclamant C.M., au pierdut calitatea de terţi interesaţi, calitate care le justifica demersul procesual în a acţiona în vederea declanşării unui control în legalitate asupra dispoziţiei din 5 aprilie 2004 ce a recunoscut dreptul la restituire terţei beneficiare P.S.M.A.
De asemenea, chiar presupunând că ar exista o identitate între cele două terenuri în discuţie, cel din str. B., nr. X1, ce a fost restituit intimatei persoană fizică prin dispoziţia a cărei nulitate s-a cerut a fi constatată în litigiul de faţă, şi cel din str. G.V., nr. X2, a cărui restituire a fost cerută de reclamanţi prin notificarea din 2001 (element de fapt al cauzei reţinut în considerentele instanţelor de fond ca nedemonstrat de către reclamanţi), dată fiind soluţionarea definitivă, prin respingere, a notificării formulate de reclamanţi în baza Legii nr. 10/2001, se reţine că aceştia nu justifică existenţa în patrimoniul lor a dreptului de proprietate sau măcar a unui drept la restituire în legătură cu terenul situat în str. B., nr. X1, din Municipiul Galaţi, care să fi fost vătămat prin actul juridic a cărui nulitate absolută s-a invocat în cauză.
Pentru aceste considerente, menite să substituie motivarea soluţiei de respingere a acţiunii reclamanţilor oferită de instanţele de fond, se apreciază şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că soluţia de respingere a acesteia ca nefondată se impune, chiar dacă argumentaţia este cu totul alta, dar survenită în urma evoluţiei cunoscută de judecata paralelă purtată de aceiaşi reclamanţi în litigiul vizând recunoaşterea unor drepturi proprii asupra imobilului pretins a fi identic cu cel ce a constituit obiectul material al prezentei judecăţi.
Deşi s-a încercat de către recurentul-reclamant obţinerea unei a doua soluţii de suspendare a prezentei judecăţi a recursului în raport de existenţa pe rolul Tribunalului Galaţi a Dosarului nr. 5510/121/2012, despre care a susţinut că ar avea ca obiect tot Legea nr. 10/2001 şi, implicit, că i-ar demonstra interesul şi calitatea de a acţiona în actuala judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a putut reţine ca dovedite aceste elemente, în primul rând întrucât era în obligaţia însuşi recurentului-reclamant de a face dovada îndeplinirii cerinţelor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
În al doilea rând întrucât, aşa cum s-a reţinut în cele ce preced, litigiul care ar fi putut conduce la recunoaşterea vreunui drept în favoarea recurentului-reclamant asupra imobilului din str. G.V. nr. X2, respectiv contestaţia sa la dispoziţia din 11 aprilie 2005 a Primarului Galaţi, s-a perimat în mod irevocabil. Pierzând această aptitudine, recurentul-reclamant a pierdut şi mijloacele de justificare a dreptului, interesului şi calităţii în declanşarea controlului de legalitate asupra dispoziţiei din 5 aprilie 2004 a Primarului Galaţi, elemente pe care nici un alt litigiu având ca obiect Legea nr. 10/2001, pe care acesta l-ar mai putea iniţia, nu i le-ar mai putea recunoaşte în legătură cu un anume bun şi cu o notificare soluţionată în mod definitiv.
În considerarea tuturor acestor motive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., la solicitarea intimatei P.S.M.A., îl va obliga pe recurentul-reclamant căzut în pretenţii să plătească acesteia cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu de avocat, în cuantum de 600 RON, pentru suportarea căruia au fost depuse documente justificative de plată la dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva deciziei nr. 385 A din 2 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Obligă pe recurent la 600 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă P.S.M.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1366/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1374/2014. Civil. Constatare nulitate act... → |
|---|
