ICCJ. Decizia nr. 1406/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1406/2014
Dosar nr. 1479/121/2012
Şedinţa publică din 8 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1298 din 19 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia a ll-a civilă, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC G.S.C. SRL prin lichidator judiciar C. IPURL în contradictoriu cu pârâta SC G.C. SRL.
S-a dispus obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma de 1.027.840 lei plătită cu titlu de contravaloare „tranzacţii acţiuni”, actualizată la data plăţii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, pârâta SC G.C. SRL, are calitatea de acţionar la SC P.S. SA de la data de 20 august 2008 şi deţine un număr de 145.189 acţiuni şi un procent de 85,84 % din profit şi pierdere.
Se mai reţine că, la data plăţii sumei, acţionarii SC P.S. SA nu aprobaseră cesionarea unui număr de acţiuni deţinute de pârâta SC G.C. către reclamanta SC G.S.C. SRL şi totodată nu există dovezi din care să rezulte că acţionarii SC P.S. SA au aprobat ordinea de zi, prevăzută în convocatorul publicat (M. Of. nr. 1035/16.03.2010) în şedinţa adunării generale a acţionarilor din data de 20 aprilie 2010.
Din certificatul constatator emis de O.R.C. cu nr. 63939/2011, în calitate de acţionar la SC P.S. SA nu este şi societatea reclamantă SC G.S.C. SRL, deşi plata acţiunilor s-a realizat.
În raport de probele administrate şi a situaţiei de fapt s-a considerat că plata sumei de 1.027.840 lei efectuată cu O.P. 11/82457355 şi cu O.P. doc/12/824458208 din 09 decembrie 2009, nu are temei legal, având în vedere dispoziţiile art. 992 C. civ. şi respectiv 1470 C. civ. Nou, dat fiind faptul că nu există dovezi din care să rezulte că a existat o datorie care a fost stinsă prin plata respectivă, fiind de fapt vorba despre o plată nedatorată, care conform art. 992 şi 1341 C. civ. şi următoarele C. civ., astfel încât, trebuie restituită.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta SC G.C. SRL, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Galaţi, secţia a ll-a civilă, prin decizia nr. 26/2013 din 7 iunie 2013, a admis apelul declarat de pârâta SC G.C. SRL, a schimbat în tot, sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta, SC G.S.C. SRL prin lichidator judiciar C. IPURL, având ca obiect restituire plată nedatorată, ca fiind nefondată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, suma de bani ce face obiectul cererii de chemare în judecată este pretinsă de reclamantă cu titlu de plată nedatorată, în temeiul art. 992 C. civ., sens în care s-a constatat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi dispusă obligarea pârâtei la restituirea sumei pe acest temei, având în vedere că, între părţi se invocă existenţa unui contract de cesiune de acţiuni, iar plata pretinsă ca fiind nedatorată a fost efectuată de către reclamantă cu titlu de contravaloare acţiuni.
Astfel, cererea privind „întoarcerea plăţii nedatorate” nu poate fi considerată ca o cerere de angajare a răspunderii pârâtei pentru un fapt licit, plată efectuată de reclamantă din eroare către pârâtă, ţinând seama de natura plăţii efectuate respectiv contravaloare acţiuni, precum şi de înscrisurile prezentate în acest sens.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta SC G.S.C. SRL prin lichidator judiciar C. IPURL a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii acestuia ca nefondat şi menţinerii sentinţei, ca fiind temeinică şi legală.
Criticile aduse deciziei atacate se referă, în esenţă, la faptul că, instanţa de apel a reţinut, în mod greşit că, raportat la temeiul juridic al acţiunii, respectiv art. 992 C. civ., atâta timp cât contractul de cesiune nu a fost contestat în ce priveşte validitatea sau executarea sa, nu se poate reţine că plata sumei este o plată nedatorată, fără să aibă în vedere că acţiunea a fost întemeiată în principal pe art. 1092 C. civ.
În acest sens, recurenta consideră că documentele depuse la dosarul cauzei, pe baza cărora s-a dispus admiterea apelului, nu pot fi considerate ca fiind probe certe şi concludente în susţinerea deciziei de respingere a acţiunii pe fond.
Mai susţine recurenta că, fiind vorba de societăţi comerciale, documentul intitulat contract de cesiune nr. 1 din 07 decembrie 2009 trebuia înregistrat în evidenţa contabilă a fiecărei societăţi participante la operaţiunea comercială şi că orice plată efectuată de către o societate comercială trebuie să aibă justificare din punct de vedere, financiar-contabil.
Astfel, recurenta consideră că nu s-a făcut dovada acestui aspect, în sensul că nu există niciun document financiar-contabil conform căruia să se considere că plata făcută de reclamanta-intimată este una justificată şi datorată.
Tot în acelaşi context, recurenta susţine că, în speţă, nu s-a făcut nicio dovadă a faptului că Adunarea Generală a Acţionarilor SC P.S. SA a aprobat cesionarea unui număr de acţiuni către SC G.S.C. SRL, cu atât mai mult cu cât pentru aceasta a fost convocată.
Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de reclamanta SC G.S.C. SRL prin lichidator judiciar C. IPURL să fie respins, pentru următoarele considerente :
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal.
Din perspectiva acestui motiv de recurs, reclamanta susţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, întrucât a reţinut că, în raport de temeiul juridic al acţiunii, art. 992 C. civ., atâta timp cât contractul de cesiune nu a fost contestat în ce priveşte validitatea sa sau executarea sa, nu se putea reţine că plata sumei este o plată nedatorată, deşi, acţiunea a fost întemeiată, în principal pe art. 1092 C. civ.
Această critică nu poate fi primită, având în vedere că, în mod corect a apreciat instanţa de apel faptul că, suma de bani ce face obiectul cererii de chemare în judecată este pretinsă de reclamantă cu titlu de plată nedatorată, în temeiul art. 992 C. civ., sens în care s-a constatat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi dispusă obligarea pârâtei la restituirea sumei pe acest temei, deoarece plata s-a efectuat cu titlu de contravaloare acţiuni, în temeiul unui contract de cesiune de acţiuni care nu s-a dovedit a fi desfiinţat pentru lipsa de validitate sau alte cauze de desfiinţare.
Tot în acelaşi context, se reţine că, susţinerea reclamantei, potrivit căreia, în cauză nu s-a dovedit înregistrarea cesiunii de acţiuni în registrul comerţului, se constată că nu poate fi primită, având în vedere că, menţiunile efectuate în registrul comerţului sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor, conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, iar reclamanta este parte în convenţia de cesiune de acţiuni, sens în care aceasta nu putea invoca omisiunea sau lipsa înregistrării operaţiunii de cesiune acţiuni în registrul comerţului.
Susţinea recurentei, potrivit căreia, în speţă, nu s-a făcut nicio dovadă a faptului că Adunarea Generală a Acţionarilor SC P.S. SA a aprobat cesionarea unui număr de acţiuni către SC G.S.C. SRL, a fost corect înlăturată prin decizia recurată cu motivarea că, prima instanţă a apreciat în mod greşit asupra necesităţii aprobării cesiunii de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor din cadrul SC P.S. SA.
Astfel, lipsa unei hotărâri a adunării generale extraordinare a acţionarilor SC P.S. SA pentru aprobarea cesiunii de acţiuni intervenită între SC G.C. SRL şi SC G.S.C. SRL nu prezintă relevanţă în cauză, având în vedere prevederile art. 5 denumit „Acţiunile” din cuprinsul actului constitutiv al SC P.S. SA, potrivit cărora „dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor, semnată de cedent şi de cesionari sau de mandatarii lor”.
În acest sens, s-a argumentat pe baza probelor administrate în cauză a căror analiză este exclusă în recurs că din conţinutul adresei intitulată „adeverinţă”, emisă sub nr. 15 din 01 februarie 2013 de către SC P.S. SA, semnată de administratorul unic al SC P.S. SA, se reţine precizarea, potrivit căreia, SC G.S.C. SRL figurează înregistrată în registrul acţionarilor SC P.S. SA la numărul 53, iar acţiunile au fost dobândite în data de 07 decembrie 2009 conform contractului de cesiune nr. 1 din 07 decembrie 2069 încheiat între SC G.C. SRL, în calitate de cedent şi SC G.S.C. SRL, în calitate de cesionar.
Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că instanţa de apel a apreciat corect asupra normelor legale incidente şi a făcut o corectă aplicare a acestora la situaţia de fapt stabilită şi că motivul de nelegalitate a fost invocat cu scopul de a repune în discuţie probele şi de a solicita instanţei de recurs să reconsidere concludenta lor în ceea ce priveşte fondul cauzei, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.
Altfel spus, situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel, constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuţie în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar criticile reclamantului nu relevă nicio încălcare a dispoziţiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluţiei adoptate.
În acest context, nu se poate constata că s-au încălcat dispoziţiile legii pentru a se putea reţine motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă, întrucât critica adusă deciziei este nefondată, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul reclamantei SC G.S.C. SRL prin lichidator judiciar C. IPURL
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G.S.C. SRL prin lichidator judiciar C. IPURL împotriva deciziei nr. 26/2013 din 7 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a ll-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1402/2014. Civil. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 1411/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
