ICCJ. Decizia nr. 1400/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1400/2014
Dosar nr. 4202/90/2010
Şedinţa publică din 8 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5460 din 18 decembrie 2012, Tribunalul Vâlcea, secţia a ll-a civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamanţii O. Băbeni, prin P. şi P. Băbeni, în contradictoriu cu pârâta SC O.C. SA Râmnicu Vâlcea, fiind obligată aceasta din urmă la plata sumei de 3600 lei chirie către reclamanţi şi la 200 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii O. Băbeni şi P.O. Băbeni, reprezentaţi prin primar I.B., apel care nu a fost timbrat, întrucât reclamanţii au susţinut că sunt scutiţi de plata taxelor de timbru, având în vedere că, potrivit Legii nr. 273/2006, toate veniturile realizate la bugetul local al P.O. Băbeni se încadrează la categoria venituri publice.
Dispoziţia instanţei privind achitarea taxei judiciare de timbru s-a comunicat petentului la termenul de judecată din data de 15 mai 2013, înregistrarea cererii de reexaminare fiind făcută la data de 23 mai 2013, cu depăşirea termenului legal de 3 zile, sens în care instanţa a respins, ca tardiv formulată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, prin încheierea din 28 mai 2013.
În ceea ce priveşte scutirea de la plata taxei judiciare de timbru formulată la data de 29 mai 2013, O. Băbeni a solicitat scutirea, reducerea, eşalonarea sau amânarea taxei de timbru stabilită de instanţa de judecată, iar în şedinţa 5 iunie 2013, instanţa a apreciat că cererea este nefondată, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 146/1997.
La data de 11 iunie 2013, O. Băbeni a formulat din nou cerere de reexaminare împotriva încheierii din data de 05 iunie 2013, privind scutirea, reducerea, eşalonarea sau amânarea la plata taxei de timbru stabilită de instanţa de judecată, iar la termenul de judecată din 12 iunie 2013, instanţa a pus în discuţie excepţia de netimbrare a apelului, rămânând în pronunţare asupra acestei excepţii şi în consecinţă, prin decizia civilă nr. 23/ A-COM din 12 iunie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamanţii O. Băbeni prin P. şi P.O. Băbeni prin P.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanţii O. Băbeni prin P. şi P.O. Băbeni prin P. au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Piteşti.
Criticile aduse deciziei atacate se referă în esenţă la faptul că, hotărârea instanţei de apel este nelegală, întrucât prin soluţia pronunţată, recurentelor Ie-a fost încălcat dreptul la apărare, având în vedere că cerere de reexaminare împotriva încheierii din data de 5 iunie 2013 a fost soluţionată la termenul din 12 iunie 2013, termen la care s-a soluţionat şi cererea de apel.
În acest context, recurentele apreciază că au fost în imposibilitate de a plăti taxa judiciară de timbru pentru termenul din 12 iunie 2013, pentru că nu au avut cunoştinţă de soluţia pronunţată în cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii din data de 5 iunie 2013, întrucât la termenul din 12 iunie 2013, instanţa de apel a rămas în pronunţare pe aspectul timbrajului, din practicaua deciziei atacate rezultând faptul că cererea de reexaminare a fost respinsă, nefiind specificat motivul pentru care s-a dispus această măsură.
Mai susţin recurentele că, erau scutite de plata taxelor judiciare de timbru, conform dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, cu modificările,şi completările ulterioare, precizând că potrivit Legii nr. 273/2006, toate veniturile realizate la bugetul local al P.O. Băbeni se încadrează la categoria venituri publice.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi va fi admis în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., decizia recurată este susceptibilă de casare atunci când a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 din acelaşi cod, care prevăd că: „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. în cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.”
Cum normele prevăzute în materia taxei de timbru sunt norme de procedură, iar în speţă, în faza procesuală a apelului, instanţa a sancţionat apelantele cu anularea apelului ca şi consecinţă a neîndeplinirii acestei obligaţii stabilite în sarcina acestora, reţinând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile speciale prevăzute la 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, Înalta Curte reţine că părţii i s-a produs o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură îndeplinit cu neobservarea formelor legale.
Potrivit dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru „sunt scutite de taxă judiciară de timbru cererile şi acţiunile inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice”.
Analizând textul art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, rezultă că scutirea de plata taxelor de timbru are caracter general, în sensul că priveşte toate acţiunile promovate de instituţiile publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice, astfel încât, nici una dintre aceste acţiuni nu poate fi anulată ca netimbrată.
Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază ca fiind fondate criticile formulate în cauză şi constată că în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa de apel a făcut o aplicare greşită prevederilor art. 17 Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, având în vedere că, sumele încasate cu titlu de chirie se varsă la bugetul de stat şi devin venituri publice, iar potrivit dispoziţiilor evocate apelul era scutit de plata taxelor judiciare de timbru, cum de altfel a apreciat şi prima instanţă, fiind greşită dispoziţia instanţei de apel de dare în debit a reclamantelor prin încheierea de la termenul din 15 mai 2013.
Astfel, interpretând textul de lege anterior evocat, rezultă că a vizat toate acţiunile promovate de instituţiile publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice şi ca atare, prin textul legal precitat s-a instituit exceptarea de la plata taxei judiciare de timbru a acţiunilor respective.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de instanţa de apel este nelegală, pentru aplicarea greşită a prevederilor art. 17 Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, ceea ce atrage şi incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de reclamanţii O. Băbeni prin P. şi P.O. Băbeni prin P., să caseze decizia atacată şi să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii O. Băbeni prin P. şi P.O. Băbeni prin P. împotriva deciziei civile nr. 23/ A-COM din 12 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1398/2014. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1402/2014. Civil. Obligatia de a face.... → |
|---|
