ICCJ. Decizia nr. 1416/2014. Civil. Partaj judiciar. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1416/2014
Dosar nr. 18/1/2014
Şedinţa publică din 15 mai 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 5709 din 6 decembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 14855/95/2012 s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de revizuentul H.I.V. şi de O.E., H.S., H.M., H.N.A. împotriva deciziei nr. 3228 din 2 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare H.I.V.
În motivarea cererii sale, contestatorul a susţinut că, la data de 2 decembrie 2013 s-a prezentat la Primăria oraşului Târgu-Cărbuneşti şi a achitat taxa judiciară de timbru, aferentă recursului soluţionat prin decizia contestată, iar chitanţa a expediat-o la dosar la aceeaşi dată, în plic cu AR, în greutate de 20 gr, anexând recipisa eliberată de oficiul poştal.
Întrucât consideră că şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru, contestatorul solicită admiterea contestaţiei, anularea deciziei contestate şi rejudecarea recursului.
Contestaţia în anulare este nefondată, pentru următoarele considerente:
Conform art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Deşi nu a menţionat expres, din dezvoltarea motivelor expuse, rezultă că temeiul invocat de contestator îl constituie teza I a art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Noţiunea de greşeală materială vizează acele erori de fapt, involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei şi se apreciază în raport cu datele existente la dosarul cauzei la momentul pronunţării, deoarece numai astfel se poate stabili dacă dezlegarea dată recursului este sau nu rezultatul unei greşeli materiale.
În speţă, contestatorul a susţinut că, în mod nelegal, instanţa de recurs a anulat recursul ca netimbrat, întrucât a expediat la dosarul de recurs, la data de 2 decembrie 2013, pentru termenul de judecată din 6 decembrie 2013, dovada achitării taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar.
Analizând înscrisurile aflate în dosarul de recurs finalizat cu hotărârea contestată, se constată că printre acestea nu există dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Ca urmare, Înalta Curte constată că la momentul pronunţării hotărârii contestate dovada achitării taxei judiciare de timbru şi timbrul judiciar nu au existat la dosarul cauzei, astfel că nu poate fi vorba de o greşeală involuntară a instanţei care a judecat cauza, şi care ar consta în neobservarea acestor înscrisuri.
Contestatorul a depus la dosar, în susţinerea contestaţiei în anulare, recipisa eliberată de oficiul poştal, din care rezultă că a expediat la data de 2 decembrie 2013, la sediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, un plic în greutate de 20 gr. Aceasta nu constituie o dovadă a achitării taxei judiciare de timbru, astfel că, în mod corect, instanţa de recurs a anulat recursul ca netimbrat.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare cu care a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul H.I.V. împotriva deciziei civile nr. 5709 din 6 decembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1410/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1418/2014. Civil. Hotarâre care sa tina loc... → |
|---|
