ICCJ. Decizia nr. 1418/2014. Civil. Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1418/2014
Dosar nr. 385/32/2013
Şedinţa publică din 15 mai 2014
Asupra cererii de faţă, constată:
Prin decizia civilă nr. 44/A/2012 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 10670/245/2009, a fost admis apelul promovat de reclamantul C.D. împotriva sentinţei civile nr. 16200/2010 pronunţată de Judecătoria Iaşi, a fost schimbată în parte sentinţa apelată şi în consecinţă: a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul C.D. în contradictoriu cu pârâta SC R. SA; a fost admisă în parte acţiunea, s-a suplinit consimţământul pârâtei SC R. SA la încheierea contractului prevăzut de dispoziţiile 26 din O.U.G. nr. 79/2002 în ce priveşte stabilirea preţului, în condiţiile art. 26 alin. (4) şi în consecinţă, a fost obligată pârâta la plata următoarelor sume:
- 18.144 euro pentru perioada 19 octombrie 2004-19 octombrie 2007,
- 25.704 euro pentru perioada 19 octombrie 2007- 10 februarie 2012,
- suma de 504 euro lunar, începând cu data pronunţării hotărârii şi pentru viitor, reprezentând contravaloarea folosinţei suprafeţei de 168 mp teren situat în comuna G., judeţul Iaşi.
S-a respins cererea în ce priveşte stabilirea de despăgubiri ca nefondată.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate.
S-a respins apelul apelantului-pârât SC R. SA, ca nefondat.
A fost obligat apelantul-pârât la plata sumei de 5.481 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea apelantului-reclamant, la plata către stat a sumei de 2.257 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru care apelantul-reclamant a beneficiat de ajutor public judiciar.
A fost obligat apelantul reclamant la plata către stat a sumei de 1.468 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru, aferentă apelului, în măsura în care pretenţiile au fost respinse.
Prin decizia nr. 716 din 25 aprilie 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva deciziei civile nr. 44 din 10 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău, a admis recursul declarat de pârâta SC R. SA împotriva aceleiaşi decizii, s-a modificat în parte hotărârea recurată în sensul că s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul C.D. şi s-a admis apelul declarat pârâta SC R. SA; s-a schimbat în parte hotărârea apelată în sensul că s-a înlăturat din dispozitivul hotărârii obligarea pârâtei la plata diferenţei de onorarii de expertiză şi s-a dispus obligarea reclamantului să plătească pârâtei 750 RON cheltuieli de judecată la instanţa de fond reprezentând onorarii expertiză; s-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii instanţei de fond; a fost obligat reclamantul la 2.871 RON cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând taxă timbru.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, la data de 15 mai 2013, revizuientul C.D. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 716 din 25 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în Dosar nr. 10670/245/2009, susţinând că aceasta este potrivnică sentinţei civile nr. 8937/2009 a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în Dosar nr. 18081/245/2008.
Revizuientul susţine că decizia Curţii de Apel Bacău, prin care s-a soluţionat acţiunea având ca obiect „daune” este potrivnică celor reţinute prin sentinţa civilă nr. 8937/2009 a Judecătoriei Iaşi, prin care s-a soluţionat acţiunea în grăniţuire a proprietăţilor celor două părţi.
Cererea de revizuire, astfel formulată, a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 1576 din 11 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în raport de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 13 decembrie 2013.
La termenul din 15 mai 2014, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimată prin întâmpinare, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceiaşi calitate.
Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.
Aşa fiind, una dintre condiţiile existenţei cazului de revizuire în discuţie vizează tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, între litigiile în care s-au pronunţat hotărârile pretins contradictorii.
În speţă, acţiunea finalizată prin hotărârea supusă revizuirii a avut ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract autentic şi plata de despăgubiri, iar prin sentinţa civilă nr. 8937/2009 a Judecătoriei Iaşi s-a soluţionat acţiunea în grăniţuire formulată de intimata SC R. SA în contradictoriu cu C.D.
Se constată astfel că acţiunile finalizate cu hotărârile invocate ca fiind potrivnice au avut obiect diferit.
Or, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, ceea ce nu este cazul în speţă.
Fiind vorba de pricini diferite, aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greşită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.
În atare situaţie, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, nefiind întrunite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 716 din 25 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, formulată de revizuientul C.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1416/2014. Civil. Partaj judiciar.... | ICCJ. Decizia nr. 1456/2014. Civil → |
|---|
