ICCJ. Decizia nr. 1458/2014. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1458/2014
Dosar nr. 299/1/2014
Şedinţa publică de la 10 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererile înregistrate la Curtea de Apel Timişoara la data de 21 decembrie 2012 şi, respectiv 27 decembrie 2012, în Dosarul nr. 2324/115/2009, formulate de intervenientii V.T.E. şi M.G.P., s-a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 924 din 1 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă în Dosarul nr. 2324/115/2009, în sensul de a se menţiona suma care se cuvine (cota parte) fiecăruia dintre reclamanţi şi intervenienţi din totalul de 118.024 RON la care a fost obligat pârâtul Statul român cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul material şi 10.000 RON cheltuieli de judecată parţiale.
Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin încheierea de şedinţă din 11 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2324/115/2009, a respins cererile formulate de intervenientii V.T.E. şi M.G.P. de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 924 din 1 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Prin decizia civilă nr. 924 din 1 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2324/115/2009, al cărei dispozitiv se cere a fi lămurit, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a admis apelurile declarate de pârâtul Statul român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Caraş-Severin şi intervenienţi M.G.P., M.E., T.D., B.I., B.T., V.T.E. şi M.M. împotriva sentinţei civile nr. 205 din 16 februarie 2010 a Tribunalului Caraş-Severin, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins capetele de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral şi a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor şi intervenienţilor suma de 118.024 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material şi suma de 10.000 RON cheltuieli parţiale de judecată. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
În urma examinării cererii, în raport de dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., curtea a apreciat-o ca neîntemeiată, reţinând că din lectura dispozitivului a cărui lămurire se cere, rezultă că acesta este clar din punct de vedere gramatical şi logico-juridic şi nu cuprinde dispoziţii potrivnice, astfel că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 2811 C. proc. civ., cererile intervenienţilor având mai degrabă natura juridică a unor cereri de completare a hotărârii, care pe de o parte sunt tardive, iar pe de altă parte, sunt şi neîntemeiate, întrucât, în realitate, din modul în care au fost formulate, reiese că au ca obiect o dezbatere succesorală, respectiv stabilirea cotei pentru fiecare dintre părţile în litigiu, după autorul comun, petit cu care nu a fost investit în primă instanţă Tribunalul Caraş-Severin.
Împotriva încheierii din 11 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Dosarul nr. 2324/115/2009, a declarat recurs M.G.P., întemeiat pe art. 304 pct. 2-pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea cererii în sensul de a stabili cotele ce revin celor 11 succesori din suma acordată de instanţa de apel de 118.024 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material şi suma de 10.000 RON cheltuieli parţiale de judecată.
Recurentul a susţinut că suma acordată cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material nu poate fi împărţit în mod egal părţilor din litigiu, menţionând gradele de rudenie după autorul lor comun, astfel că în raport de această situaţie se impune a fi stabilite cotele care se cuvin fiecăruia.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată în sumă de 10.000 RON, a cerut ca şi acestea să fie stabilite în sarcina fiecăruia dintre succesori în funcţie de cota ce revine fiecăruia din prejudiciu.
Analizând încheierea din 11 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Dosarul nr. 2324/115/2009, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept arătate şi ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat avându-se în vedere următoarele considerente:
Recurentul a solicitat prin cererea formulată, în baza art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. să se lămurească dispozitivul deciziei civile nr. 924 din 1 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă în sensul de a stabili cotele ce le revin celor 11 succesori din suma acordată de instanţa de apel, de 118.024 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material şi de 10.000 RON cheltuieli parţiale de judecată, avându-se în vedere că suma la care a fost obligat Statul român nu se cuvine în mod egal părţilor din litigiu, menţionând gradele de rudenie după autorul lor comun, astfel că în raport de această situaţie se impune a fi stabilite cotele care se cuvin fiecăruia.
Este adevărat că art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., prevede că în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
Prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se doreşte.
Această procedură a fost pusă la dispoziţia părţii interesare atunci când, din culpa instanţei dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăţi în executare.
Din examinarea criticilor formulate de recurent, Înalta Curte a constatat că acestea se referă la fondul hotărârii, astfel că decizia nu poate fi reformată pe calea acestei proceduri, adică a unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., acest text nevizând contrarietatea dintre considerente şi dispozitiv, întrucât ceea ce e susceptibil de lămurit, ca de altfel şi de punere în executare, este numai dispozitivul hotărârii judecătoreşti.
Se constată astfel că, după modul în care au fost formulate criticile, recurentul doreşte în realitate o dezbatere succesorală, respectiv stabilirea cotei pentru fiecare dintre părţile în litigiu, după autorul comun, petit cu care nu a fost investit în primă instanţă Tribunalul Caraş-Severin.
În consecinţă, cum criticile formulate exced cadrului procesual al reglementărilor cuprinse în dispoziţiile art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., faţă de soluţia pronunţată prin decizia ce se solicită a fi reformată, Înalta Curte apreciază că soluţia instanţei de apel este corectă.
Pentru aceste motive, în baza art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că încheierea din 11 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Dosarul nr. 2324/115/2009 este legală, urmând a respinge recursul declarat de M.G.P., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul M.G.P. împotriva încheierii din 11 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Dosarul nr. 2324/115/2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1457/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1467/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
