ICCJ. Decizia nr. 1459/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1459/2014
Dosar nr. 8182/86/2008
Şedinţa publică de la 10 aprilie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 3 decembrie 2008, reclamanta SC C. SA Şcheia prin administrator M.G., în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL Iaşi - prin administrator H.T., a solicitat:
- rezilierea contractului de asociere în participaţiune din 27 mai 1996 ca urmare a neexecutării şi încălcării în mod repetat şi culpabil a contractului de către asociatul SC R. SRL, nerespectarea clauzelor din contract şi efectuarea sistematică de cheltuieli nejustificate de către pârâta SC R. SRL în interes propriu, dar înscrise în contul şi pe seama asociaţiei cu scopul diminuării profitului societăţii reclamante; neonorarea angajamentelor asumate; înscrierea unor cheltuieli fraudulos şi contrar asocierii, fiind incidente dispoziţiile art. 970, art. 1020, art. 1021, art. 1080, art. 1082 C. civ.;
- obligarea pârâtei să achite societăţii reclamante suma de 150.000 lei cu titlu de daune reprezentând, cu aproximaţie suma pe ultimii trei ani (suma exactă fiind determinată numai pe calea unei expertize) cu care s-a diminuat profitul rezultat din asociere prin trecerea, decontarea unor cheltuieli efectuate exclusiv de asociatul SC R. SRL în mod nejustificat şi în interes propriu fără legătură directă cu obiectul contractului de asociere în participaţiune, cheltuieli neaduse la cunoştinţa asociatului - participant proprietar, neacceptate şi neprobate, fără a fi în scopul şi pentru asocierea în participaţiune, cheltuieli ce au denaturat profitul în avantajul exclusiv al asociatului SC R. SRL şi cu consecinţa prejudicierii şi diminuării profitului ce ar fi trebuit realizat de SC C. SA, cât şi dobânda legală de la data introducerii acţiunii şi până la data stingerii obligaţiei, fiind incidente dispoziţiile art. 1078, art. 1082, art. 1084, art. 1086, art. 1088 C. civ.
- plata sumei de 10.193 lei cheltuieli cu despăgubiri, amenzi şi penalităţi înscrise în decontul din 10 din octombrie 2005 comunicat SC C. SA şi înregistrat la 5 decembrie 2005, sumă înscrisă la decontări în cadrul asociaţiei în mod fraudulos, sumă care legal şi în baza Deciziei nr. 96 din 7 septembrie 2005 a Tribunalului Suceava erau în plata exclusivă şi în sarcina pârâtei SC R. SRL pentru nerespectarea contractului de asociere în participaţiune din 27 mai 1996, cât şi dobânda legală de la data introducerii acţiunii şi până la data stingerii obligaţiei, fiind incidente dispoziţiile art. 1078 art. 1082, art. 1084, art. 1086, art. 1088 C. civ.;
- contravaloarea bunurilor (în cazul demonstrării că există) proporţional cu cota stabilită prin art. 1 lit. b) din contractului de asociere în participaţiune din 27 mai 1996, respectiv 50 % din bunurile achiziţionate în cadrul asocierii de către SC R. SRL în nume propriu, dar din beneficiile aferente acestei asocieri, fără acordul SC C. SA ca efect al rezilierii contractului, în baza dispoziţiilor art. 254 C. com. coroborat cu art. 107, art. 1082, art. 1084, art. 1086 şi art. 1088 C. civ.
Prin sentinţa nr. 118 din 20 ianuarie 2012, Tribunalul Suceava a admis în parte cererea, a dispus rezilierea contractului de asociere în participaţiune din 27 mai 1996 încheiat între părţi; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 71.654,84 lei, cu titlu de daune la care se adaugă dobânda legală calculată de la 2 decembrie 2008 şi până la plata efectivă, precum şi la plata sumei de 19.099 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut în esenţă următoarele:
Între părţi s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune din 24 mai 2006 prin care s-a convenit că SC C. SA să pună la dispoziţia SC R. SRL, spaţiul în suprafaţă de 1.304,7 mp în incinta depozitului, pe care aceasta din urmă să construiască un număr de 80 standuri comerciale, pe care să le utilizeze prin contracte de asociere ori închiriere.
Pârâta a acordat reclamantei dreptul de a participa la profitul realizat din exploatarea standurilor comerciale, în cotă de 50 % din profitul net, dar nu mai puţin de 4.887 dolari SUA pe lună, la cursul B.N.R. aferent primei zile ale lunii următoare celei pentru care se face plata.
Conform art. 3 lit. b), neplata cotei de participaţie sau a sumei limită timp de 2 luni consecutiv atrage de drept, fără preaviz rezilierea contractului şi dezdăunarea reclamantei prin mijloace de drept civil.
Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză s-a constatat că, pentru perioada decembrie 2005 - decembrie 2008, nu există pentru toate cheltuielile înscrise în deconturile lunare de către pârâtă o legătură directă în interesul şi în scopul asocierii pentru spaţiile ce fac obiectul contractului în cauză. Pentru această perioadă, pârâta a efectuat cheltuieli în interes propriu, fără legătură cu activitatea asocierii în participaţiune, în cuantum total de 143.309,68 lei, sumă cu care s-a diminuat profitul rezultat din asociere.
Întrucât reclamanta avea dreptul la o cotă de 50 % din profitul net, rezultă că a fost păgubită în perioada menţionată cu suma de 71.654,84 lei.
Părţile nu au prevăzut în contract cine suportă cheltuielile asocierii, astfel că instanţa a apreciat că puteau fi deduse de pârâtă doar cheltuielile aflate în strânsă legătură cu activitatea asocierii în participaţiune şi cele acceptate expres de reclamantă.
Instanţa a reţinut că pârâta a dedus cheltuielile arătate, de 143.309,68 lei, cu încălcarea prevederilor contractuale, prejudiciind-o pe reclamantă cu 50 % din această sumă.
Cu privire la suma de 10.193 lei, reprezentând cheltuieli cu despăgubiri, amenzi şi penalităţi înscrise în decontul din octombrie 2005, nu au fost reţinute de către instanţa de fond, fiind împlinit termenul de prescripţie de 3 ani.
În cauză nu s-a demonstrat că bunurile achiziţionate de pârâtă ar fi din beneficiile asocierii.
Pârâta a plătit reclamantei în termen cota de profit datorată, conform calculului propriu, condiţii în care nu au fost încălcate dispoziţiile art. 3 lit. b) din contract, cu privire la rezilierea de drept a contractului.
Însă, pârâta a încălcat o altă obligaţie esenţială asumată prin contract, la art. 1 lit. b) şi anume aceea de a acorda dreptul reclamantei de a participa la profitul realizat din exploatarea standurilor comerciale, în cotă de 50 % din profitul net, prin diminuarea semnificativă şi nejustificată.
Potrivit dispoziţiilor art. 1020 C. civ., condiţia rezolutorie este subînţeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în care una din părţi nu îndeplineşte angajamentului său.
De asemenea, potrivit art. 1088 C. civ. „la obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele - interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ, de fidejusiune şi societate.
Aceste daune - interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept”.
Nu sunt incidente dispoziţiile art. 43 C. com. cu privire la curgerea de drept a dobânzii de la exigibilitate, întrucât datoria nu era lichidă până la pronunţarea sentinţei.
În consecinţă, dobânda legală va fi acordată potrivit dreptului comun de la data cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs ambele părţi, recalificate apeluri prin încheierea de şedinţă de la 24 mai 2012, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 24 din 29 aprilie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost r espins apelul declarat de reclamanta SC C. SA Suceava, a fost admis apelul declarat de pârâta SC R. SRL Iaşi şi a fost schimbată în parte sentinţa, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 16.906,52 lei (în loc de 71.654,84 lei), cu titlu de daune, precum şi suma de 13.179,82 lei cheltuieli de judecată (în loc de 19.099 lei), aferente pretenţiilor admise; s-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei cu privire la rezilierea contractului de asociere în participaţiune din 29 mai 1996, precum şi obligarea pârâtei la plata, către reclamantă a dobânzilor legale; a fost obligată reclamanta apelantă SC C. SA să-i plătească pârâtei - apelante SC R. SRL suma de 7.189,70 lei cheltuieli de judecată din apel.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut în esenţă următoarele:
În cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 1201 C. civ., acţiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2377/2001 al Curţii de Apel Suceava având alte temeiuri de fapt şi de drept, cauzele celor două acţiuni fiind diferite, ca şi perioadele la care s-a raportat reclamanta în fiecare dintre cele două acţiuni, motivele rezilierii contractului fiind diferite.
Cu privire la cererea apelantei SC R. SRL privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului adus în asociere prin pierderea dreptului de proprietate al apelantei SC C. SA, Curtea a constatat că este o cerere nouă, formulată direct în apel, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., o astfel de cerere fiind inadmisibilă.
Pârâta - apelantă SC R. SRL Iaşi a încălcat obligaţiile asumate prin contractul de asociere în participaţiune, respectiv cea prevăzută de art. 1 lit. b) constând în încălcarea dreptului reclamantei de a participa la profitul realizat din exploatarea standurilor comerciale, prin diminuarea semnificativă şi nejustificată a profitului net.
Dintre cheltuielile efectuate de către SC R. SRL pe perioada decembrie 2005 - decembrie 2008, o serie dintre acestea nu sunt deductibile din veniturile asocierii, întrucât nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri.
Prin răspunsul la obiecţiunile formulate, expertul desemnat în cauză concluzionează că suma cu care s-a diminuat profitul reclamantei apelante este de 33.813,04 lei.
Potrivit clauzei înscrise în art. 1 lit. b) din contract privind dreptul reclamantei de a participa la profitul realizat din exploatarea standurilor comerciale în cotă de 50 % din profitul net, astfel că suma cuvenită reclamantei potrivit concluziilor expertului este de 16.901,52 lei.
Întrucât culpa contractuală a pârâtei apelante SC R. SRL este evidentă, fiind incidente dispoziţiile art. 1020, 1088 C. civ., în mod corect instanţa de fond a dispus rezilierea contractului de asociere în participaţiune din 27 mai 1996 încheiat între părţi şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a daunelor - interese, suma datorată fiind însă cea menţionată, respectiv 16.901,52 lei (în loc de 71.654,84 lei) la care se adaugă dobânda legală calculată de la data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 2 decembrie 2008 şi până la plata efectivă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părţi.
Reclamanta SC C. SA critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:
Cu privire la rezilierea contractului de asociere în participaţiune se consideră că instanţa de apel s-a pronunţat obiectiv şi legal, astfel că se solicită menţinerea acestei dispoziţii.
Decizia recurată nu este motivată în fapt şi în drept şi s-au reţinut în considerente concluziile expertizei efectuate în apel de expert B.B.G., deşi aceasta este lipsită de temei legal în modul în care s-au reţinut actele şi faptele financiar - contabile. Prejudiciul produs reclamantei a fost împărţit la 2 fără să existe niciun temei pentru această diminuare.
În considerentele deciziei nu se regăsesc argumentele în fapt şi de drept prin care au fost înlăturate apărările reclamantei - apelante, obiecţiunile la expertiza efectuată în apel cu privire la modul de stabilire a prejudiciului.
Nefundamentarea legală a expertizei din apel, modul subiectiv şi părtinitor reiese şi din răspunsul la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză în care experta răspunde contradictoriu în încercarea de a induce în eroare instanţa de apel.
Instanţa de apel nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., respectiv nu şi-a exercitat rolul activ în ocrotirea drepturilor şi intereselor părţilor.
Sunt invocate dispoziţiile art. 304, pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ. şi se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul obligării pârâtei la plata prejudiciului cert stabilit şi cuantificat în sumă de 153.333,21 lei şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 24.083 lei.
Pârâta SC R. SRL critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:
Hotărârea este nelegală din perspectiva aplicării şi interpretării greşite a legii întrucât instanţa de apel a dat o rezolvare eronată excepţiei puterii de lucru judecat - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Acţiunea de faţă se identifică sub aspectul obiectului dedus judecăţii, respectiv la scopului final urmărit de societatea reclamantă - în speţă rezilierea contractului de asociere în participaţiune din 1996 şi acordarea de daune contractuale, cu cel care a făcut obiectul dosarului soluţionat irevocabil prin Decizia civilă nr. 11 din 28 martie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Suceava.
Este lipsit de relevanţă juridică faptul că în justificarea acţiunii reclamantei s-ar face trimitere la o perioadă ulterioară pronunţării Deciziei civile nr. 11 din 28 martie 2002 de către Curtea de Apel Suceava, cât timp situaţia factuală determinată ce a stat la baza pronunţării hotărârii anterior menţionate s-a menţionat şi ulterior, pe parcursul timpului, părţile neaducând nicio clarificare şi nicio modificare clauzelor contractului de asociere în participaţiune, obligaţie reţinută în sarcina acestora în considerentele deciziei din 2002.
Hotărârea pronunţată este nelegală întrucât instanţa de apel a efectuat o interpretare greşită a legii şi a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia.
Astfel, în mod greşit s-a reţinut că cererea privind aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 254 C. com. este o cerere nouă, formulată direct în apel.
Sunt aplicabile astfel dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, în opinia pârâtei fiindu-i încălcat dreptul privind liberul acces la justiţie.
Nu s-a reţinut încălcarea de către instanţa de fond a principiului rolului activ al judecătorului având în vedere că s-a solicitat ca, în cazul rezilierii contractului de asociere în participaţiune să se statueze şi asupra situaţiei juridice a bunului imobil adus în asociere.
Hotărârea instanţei de apel este pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (4) şi art. 304 pct. 5 C. proc. civ., precum şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Faţă de pretenţiile admise de instanţa de apel, în cuantum de 16.901 lei, rezultă că profitul net al reclamantei ar fi fost diminuat faţă de nivelul total al sumelor plătite acesteia cu un procent de aproximativ 2 %, procent care, contrar celor reţinute în motivare de către instanţa de apel, nu poate constitui o diminuare semnificativă a profitului realizat care să conducă la rezilierea contractului de asociere în participaţiune. Nu este îndeplinită condiţia substanţială unică a rezoluţiunii judiciare care constă numai în neexecutarea însemnată a prestaţiei la care s-a obligat pârâta.
Instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 1020 C. civ. şi nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 1021 C. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 1551 alin. (1) teza I din noul C. civ.: „Creditorul nu are dreptul la rezoluţiune atunci când neexecutarea este de mică însemnătate”. Aceasta înseamnă că, în realitate, creditorul are dreptul la rezoluţiune numai atunci când neexecutarea este însemnată.
Hotărârea cuprinde motive contradictorii, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Instanţa de apel menţine restul dispoziţiilor sentinţei cu privire la rezilierea contractului de asociere în participaţiune, însă instanţa de fond a reţinut că pârâta a plătit reclamantei în termen cota de profit datorată, condiţii în care nu au fost încălcate dispoziţiile art. 3 lit. b) din contract, cu privire la rezilierea de drept a contractului.
Hotărârea a fost dată cu interpretarea greşită a înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii - art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Art. 3 lit. b) din contract prevede că neplata cotei de participaţie sau a sumei limită stabilită la art. 1 din contract, 2 luni consecutiv, atrage de drept, fără preaviz, rezilierea contractului.
Instanţa de apel a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestei clauze contractuale, considerând că, în accepţiunea părţilor contractante, această clauză s-ar aplica şi în condiţiile în care am fi în situaţia unei plăţi parţiale.
În cauză, SC C. SA a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului declarat de SC R. SRL.
Analizând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate şi urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanta SC C. SA:
Criticile reclamantei privesc motivarea deciziei, recurenta reclamantă susţinând că aceasta este „mai mult decât sumară, lipsită de orice motivaţie în fapt şi în drept”.
În realitate, decizia recurată respectă exigenţele art. 261 pct. 5 C. proc. civ. şi cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Aşa fiind, în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Referitor la criticile privind reţinerea concluziilor expertizei efectuate în apel de expert Brădăţan Bumbu Gabriela, expertiză care în opinia recurentei reclamante este lipsită de temei legal în modul cum s-au reţinut actele şi faptele financiar - contabile.
Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, deoarece în recurs nu se pot face aprecieri asupra probelor administrate, acestea nefiind subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.: „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc”.
Nu poate fi primită critica recurentei reclamante în sensul că instanţa de apel nu a făcut aplicarea acestor dispoziţii legale, câtă vreme în apel s-au administrat probe, s-a efectuat o nouă expertiză contabilă, s-au încuviinţat obiecţiuni la raportul de expertiză şi s-a răspuns la acestea.
Aşadar, judecătorii au stăruit prin toate mijloacele legale pentru a descoperi adevărul şi pentru a preveni orice greşeală în cunoaşterea faptelor.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ., astfel cum susţine recurenta reclamantă şi, pe cale de consecinţă, recursul acesteia urmează a fi respins ca nefondat.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta SC R. SRL:
În cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 1201 C. civ. întrucât între prezenta acţiune şi acţiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2377/2001 al Curţii de Apel Suceava nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, cauzele celor două acţiuni sunt diferite, precum şi perioadele la care s-a raportat reclamanta în fiecare dintre cele două acţiuni, motivele pentru care se solicită rezilierea contractului de asociere în participaţiune fiind diferite.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de apel a reţinut că excepţia autorităţii de lucru judecat nu poate fi primită, nefiind întrunite cerinţele legale, respectiv art. 1201 C. civ.
Înalta Curte reţine că are relevanţă juridică faptul că în prezenta cauză se face trimitere la o perioadă ulterioară pronunţării Deciziei civile nr. 11 din 28 martie 2002 a Curţii de Apel Suceava, întrucât este o altă situaţie de fapt şi sunt alte motive pentru care se solicită rezilierea contractului.
În ceea ce priveşte solicitarea ca instanţa să dispună asupra imobilului adus în asociere în sensul aplicabilităţii art. 254 C. com., o astfel de solicitare nu a existat în faţa instanţei de fond, astfel că în apel, aceasta este o cerere nouă şi nu poate fi primită, faţă de dispoziţiile art. 294 C. proc. civ.
De altfel, chiar în motivele de apel, pârâta SC R. SRL menţionează că şi în situaţia în care o astfel de cerere nu există în cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, instanţa avea obligaţia de a pune în discuţia părţilor şi de a se pronunţa cu privire la proprietatea asupra imobilului adus în asociere.
Această critică nu poate fi primită, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilităţii părţilor, astfel că instanţa nu are „obligaţia” de a se pronunţa asupra unor cereri care nu au fost formulate de părţi în conformitate cu dispoziţiile legale.
Aşa fiind, în cauză nu au fost încălcate dispoziţiile art. 129 alin. (4), art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi nici ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Decizia recurată cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi reliefează în amănunt concluziile raportului de expertiză prin care se demonstrează care este suma datorată cu titlu de daune - interese.
S-a reţinut astfel că suma cu care s-a diminuat profitul reclamantei este de 33.813,04 lei.
Cum potrivit clauzei inserate în art. 1 lit. b) din contract privind dreptul reclamantei de a participa la profirul realizat din exploatarea standurilor comerciale, în cotă de 50 % din profitul net, suma cuvenită reclamantei potrivit concluziilor expertului este de 16.901,52 lei calculată astfel:
Profitul brut calculat iniţial prin expertiză în sumă de 38.312,10 lei, redus cu 10.193 lei aferentă cheltuielilor cu amenzi şi penalităţi, rezultând un profit brut de 28.119,10 lei la care se aplică impozitul pe profit de 16 %, rezultând un profit net de 23.620,04 lei la care se adaugă suma de 10.193 lei (amenzile şi penalităţile aferente), rezultând 33.813,04 lei, împărţit la 2 (cota de 50 % cuvenită fiecăreia dintre părţi conform art. 1 lit. b) din contract), rezultatul fiind 16.901,52 lei.
Critica privind diminuarea profitului net al reclamantei cu un procent de aproximativ 2 % procent care nu poate constitui o diminuare semnificativă a profitului realizat care să conducă la rezilierea contractului de asociere în participaţiune este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor contractului încheiat între părţi, „neplata cotei de participaţie sau a sumei limită stabilită la art. 1 din contract, 2 luni consecutiv, atrage de drept, fără preaviz, rezilierea contractului şi dezdăunarea SC C. SA prin mijloace de drept civil, inclusiv prin adjudecarea standurilor comerciale”.
Reglementarea din noul C. civ. art. 1551 alin. (1) teza I nu are aplicabilitate în cauză, litigiul fiind supus dispoziţiilor C. civ. de la 1864.
Pârâta SC R. SRL Iaşi a încălcat obligaţiile asumate prin contract, respectiv cea prevăzută de art. 1 lit. b) constând în încălcarea dreptului reclamantei de a participa la profitul realizat din exploatarea standurilor comerciale, prin diminuarea nejustificată a profitului net.
Instanţa de apel nu a interpretat greşit şi nici nu a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului dedus judecăţii.
Hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, astfel că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
S-a reţinut în mod corect incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1020, respectiv 1088 C. civ., pârâta fiind aceea care a încălcat obligaţia esenţială asumată prin contract, respectiv aceea de a acorda dreptul reclamantei de a participa la profitul realizat din exploatarea standurilor comerciale, în cotă de 50 % din profitul net, prin diminuarea semnificativă şi nejustificată.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate şi, pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC C. SA Ş cheia şi de pârâta SC R. SRL Iaşi împotriva Deciziei nr. 24 din 29 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1454/2014. Civil. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 1461/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
