ICCJ. Decizia nr. 1493/2014. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1493/2014
Dosar nr. 367/2/2013
Şedinţa publică din 20 mai 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1826 din 10 octombrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă a respins cererea de repunere pe rol şi acţiunea reclamantei B.B., astfel cum a fost precizată şi modificată, ca neîntemeiată, având ca obiect „acţiune în răspundere delictuală”, formulată în contradictoriu cu intimaţii pârâţi R.S.M., G.A.), G.S., Z.A., Z.A., M.L., B.A., C.L., O.S., G.D.M., SC A.G. SA, SC A. SA. A fost obligată reclamanta la pata cheltuielilor de judecată către pârâta G.A.) şi O.S.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanta.
La termenul din 07 februarie 2013, instanţa i-a pus în vedere reclamantei apelante să efectueze demersuri pentru indicarea adreselor intimaţilor pârâţi persoane fizice, în vederea citării şi să depună, sub sancţiunea aplicării dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., încă 8 exemplare de pe motivele de apel pentru a fi comunicate tuturor părţilor, acordându-se un nou termen de judecată la data de 21 martie 2014.
Prin încheierea din 21 martie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 1551 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei privind apelul declarat de reclamanta B.B., împotriva sentinţei civile nr. 1826 din 10 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, până la indicarea de către aceasta a domiciliilor intimaţilor persoane fizice, conform celor stabilite prin încheierea de la termenul din 07 februarie 2013.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că apelanta reclamantă B.B. nu a depus nicio dovadă a demersurilor efectuate în vederea indicării adreselor intimaţilor pârâţi persoane fizice, astfel cum i s-a pus în vedere prin încheierea de şedinţă din data de 07 februarie 2013, iar simpla solicitare a apelantei de a i se elibera un certificat de grefă, nu este suficientă, întrucât aceasta nu a depus nicio dovadă că s-ar fi adresat autorităţilor pentru obţinerea informaţiilor necesare.
S-a mai reţinut că apelanta reclamantă are posibilitatea de a solicita repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecăţii, nefiind stabilită în sarcina sa obligaţie achitării vreunei taxe de timbru pentru o asemenea cerere.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la instanţa de apel, criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel, recurenta reclamantă a arătat că încheierea atacată este nelegală întrucât hotărârea instanţei de fond le-a fost comunicată pârâţilor persoane fizice la sediul angajatorului iar la dosar nu există indicii că vreuna dintre persoanele juridice sau fizice şi-ar fi schimbat domiciliul.
Totodata, recurenta a învederat că instanţa de apel în considerentele Deciziei nr. 652/R din 31 mai 2011, prin care s-a admis recursul reclamantei împotriva unei alte încheieri de suspendare a cauzei în baza art. 1551 C. proc. civ, a reţinut că dispoziţiile art. 153 C. proc. civ., îi sunt aplicabile şi părţii căreia, personal sau prin reprezentant legal sau conventional, i s-au înmânat, sub semnătură de primire, citaţia pentru un termen de judecată considerându-se că în acest caz ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată, referindu-se la toţi pârâţii.
Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1551 alin. (1) C. proc. civ., „când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate”.
Acelaşi art. 1551 C. proc. civ. în alin. (2) prevede că „la cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua”.
Cazul particular de suspendare facultativă a judecăţii, reglementat prin dispoziţiile legale sus evocate, constituie o sancţiune procedurală, instituind condiţia culpei părţii reclamante pentru neîndeplinirea unor obligaţii prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecăţii.
În cauză, se constată că prin încheierea recurată din data de 21 martie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere că apelanta reclamantă nu a îndeplinit cerinţa instituită prin încheierea de la termenul din 07 februarie 2013, a dispus suspendarea judecării dosarului, în baza dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., până la indicarea de către aceasta a domiciliilor intimaţilor persoane fizice.
Prin încheierea de şedinţă din 7 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în acelaşi dosar, i s-a pus în vedere reclamantei apelante să efectueze demersuri pentru indicarea adreselor intimaţilor pârâţi persoane fizice, în vederea citării şi să depună, sub sancţiunea aplicării dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., încă 8 exemplare de pe motivele de apel pentru a fi comunicate tuturor părţilor.
Sancţiunea procedurală dispusă prin încheierea atacată cu recurs a vizat astfel neîndeplinirea de către reclamantă a obligaţiilor stabilite de instanţă în vederea indicării domiciliilor intimaţilor pârâţi persoane fizice.
Legalitatea cerinţelor impuse de instanţă a căror lipsă a fost sancţionată prin încheierea recurată nu este supusă cenzurii instanţei de control judiciar în cadrul procesual al litigiului de faţă.
Ca urmare, susţinerile recurentei reclamante nu pot fi primite, suspendarea judecăţii cauzei fiind dispusă cu respectarea dispoziţiilor art. 1551 alin. (1) C. proc. civ.
În considerarea acestor argumente, care susțin caracterul nefondat al recursului, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună în consecință.
În baza art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta reclamantă B.B. la plata sumei de 1.240 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât O.S., reprezentând onorariul de avocat aferent acestei faze procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.B. împotriva încheierii de şedinţă din data de 21 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. 362/2/2013.
Obligă pe recurenta reclamantă la plata sumei de 1.240 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât O.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1492/2014. Civil. Marcă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1494/2014. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
