ICCJ. Decizia nr. 1519/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1519/2014
Dosar nr. 986/108/2012
Şedinţa publică din 21 mai 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1325 din 1 aprilie 2013 Tribunalul Arad a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul K.I. în contradictoriu cu pârâtul Statui Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Timişoara.
A anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 10 octombrie 2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3.644 RON, cu titlu de despăgubire parţială prin deducerea onorariilor datorate de acesta din urmă experţilor judiciari C.K. şi P.I.M., ce se transferă în sarcina pârâtului.
În considerente instanţa a reţinut că prin hotărârea din 10 octombrie 2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local P. s-a dispus exproprierea suprafeţei de 3.754 mp, proprietatea reclamantului, teren situat în localitatea P., acordându-se reclamantului o despăgubire de 2.676,6 RON.
În urma administrării probei cu expertiză, ce a avut ca obiectiv determinarea valorii despăgubirii raportat la preţul de vânzare a imobilelor din aceeaşi unitate administrativă, astfel cum prevede art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 republicată şi cu înscrisuri (contracte de vânzare-cumpărare) privitor la preţurile de vânzare a terenurilor similare în zonă, în anul 2012, instanţa a admis în parte acţiunea reclamantului, respectiv a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 10 octombrie 2011, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 5.644 RON cu titlu de despăgubiri.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul K.I., arătând că sentinţa apelată este criticabilă pentru aceea că a fost admisă doar în parte acţiunea, iar argumentarea primei instanţe privind obligarea pârâtului la plata sumei de 3.644 RON are la bază doar adresa Biroului Notarial Public D., instanţa luând în considerare valoarea de 3.000 euro/ha ca fiind elocventă pentru stabilirea valorii de circulaţie a terenului expropriat şi înlăturând raportul de expertiză din care rezultă valoarea de 16.080 euro. În ceea ce priveşte daunele datorate proprietarului, a arătat că prima instanţă le-a înlăturat fără ca măcar să aducă aminte de ele.
A declarat apel şi pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA, prin D.R.D.P. Timişoara, solicitând admiterea apelului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâtul a arătat că pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr. 255/2010 a terenurilor afectate de construcţia autostrăzii pe U.A.T. P., judeţul Arad, întocmit în 2011, suprafaţa totală ce urmează a li expropriată este de 865211 mp, având o valoare de despăgubire de 684.356,29 RON, raportul fiind întocmit în concordanţă cu reglementările Standardelor Internaţionale de Evaluare (Standardul internaţional IVS 1) de către inginer G.N., având calitatea de membru A.N.E.V.A.R., astfel că valoarea specială a terenurilor, compusă din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului, este mai mare decât valoarea de piaţă.
Prin încheierea de şedinţă din 18 septembrie 2013, Curtea a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, care să aibă în vedere valoarea de tranzacţionare a terenurilor similare cu cel în litigiu, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Prin decizia nr. 167 A din 13 noiembrie 2913 Curtea de Apel Timişoara a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentinţa în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 13900 euro, cu titlu de despăgubiri, către reclamant şi a respins apelul declarat de pârât.
În considerentele deciziei s-a reţinut că prima instanţă nu s-a conformat dispoziţiilor legale prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat, precum şi preţul cu care se vând imobile similare, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ci a avut în vedere adresa Biroului Notarial Pubic D., cu caracter general, în baza căreia instanţa a făcut un simplu calcul matematic.
Astfel, prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat în apel s-a stabilit, pe baza metodei comparaţiei directe, avându-se în vedere contractele de vânzare-cumpărare privind terenuri similare, că valoarea de piaţă a terenului expropriat este de 13.900 euro (3754 mp x 3,70 euro/mp = 13.900 euro).
Pe cale de consecinţă, Curtea a luat în considerare această valoare de 13.900 euro, stabilită cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În ceea ce priveşte suma de 3.150 RON (695 euro) menţionată în suplimentul la raportul de expertiză, reprezentând valoarea daunelor pentru teren (pentru redobândire teren, pentru cheltuieli suplimentare de transport, pentru lipsa subvenţiei, pentru terenuri greu de cultivat, pentru lipsa de acces), Curtea a apreciat că nu s-a făcut dovada existenţei acestor prejudicii şi nici dovada caracterului cert al acestora.
Cât priveşte apelul pârâtului, Curtea a apreciat că nu pot fi primite susţinerile acestuia, potrivit cărora datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de SC E. SRL sunt în conformitate cu dispoziţiile legale, întrucât aceste susţineri au fost contrazise prin suplimentul de expertiză analizat mai sus, supliment care respectă dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâtul, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că preţul de piaţă stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect. De altfel, acest raport de evaluare a fost întocmit analizând piaţa specifică a proprietăţilor imobiliare în cauză, pe baza criteriilor privind definirea pieţei, gradului de fertilitate a terenului sau echilibrului pieţei.
Faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanţa are obligaţia de a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepţia invocată cu privire la nulitatea recursului.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
În ce priveşte motivele de nelegalitate care pot fi invocate pe calea recursului, acestea sunt limitativ reglementate de dispoziţiile art. 304 pct. 1-pct. 9 C. proc. civ.
În speţă, recurentul nu a invocat niciunul dintre cazurile de modificare ori casare prevăzute de textul menţionat anterior şi nici dezvoltarea criticilor acestora nu face posibilă încadrarea, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în vreunul din motivele de recurs.
Aşa-zisele aspecte de nelegalitate au constat în consideraţii de ordin general privind corectitudinea preţului de piaţă stabilit prin raportul de evaluare întocmit de expropriator, fără a cuprinde critici referitoare la soluţia pronunţată de instanţa de apel, astfel că nu pot fi reţinute drept motive de recurs.
Faţă de cele ce preced, se va constata nulitatea recursului.
Având în vedere complexitatea cauzei şi munca depusă de apărătorul intimatului, instanţa va reduce onorariul acestuia de la 2.500 RON, la 1.000 RON, conform dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. şi va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.788 RON şi 1.000 RON onorariu de avocat şi 788 RON cheltuieli de transport către intimat, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Timişoara, împotriva deciziei nr. 167A din 13 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Obligă recurentul pârât la plata sumei de 1.788 RON cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. către intimatul reclamant K.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1513/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1520/2014. Civil. Expropriere. Obligaţie de a... → |
|---|
