ICCJ. Decizia nr. 1508/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE 0E CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1508/2014
Dosar nr. 6951/1748/2012
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 20 mai 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 10 mai 2012, petentul C.S. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA, să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie încheiat de intimată la data de 10 aprilie 2012, exonerarea sa de plata amenzii aplicate şi a despăgubirii în valoare de 28 euro. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a invocat motive de nelegalitate a procesului-verbal contestat, respectiv încălcarea dispoziţiilor art 16 alin. (7) şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, ca urmare a împrejurării că nu i-a fost adus la cunoştinţă dreptul de a formula obiecţiuni cu privire la conţinutul actului şi că acesta nu îndeplineşte condiţia semnării de către agentul constatator. De asemenea, a mai învederat petentul că la data la care s-a constatat săvârşirea contravenţiei, deţinea o rovinietă valabilă, dintr-o eroare a casierului de la care a achiziţionat respectiva rovinietă fiind trecut numărul autovehiculului ca fiind X1 în Ioc de X2, însă de pe bonul fiscal anexat rezultă atât numărul corect cât şi numele petentului ca titular de rovinietă.
Prin sentinţa civilă nr. 3805 din data de 17 mai 2013, Judecătoria Cometu a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, cu motivarea că, în temeiul art. XXIII alin.(1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, raportat la art. 101 din O.G. nr. 15/2002, această ultimă instanţă a devenit competentă să soluţioneze plângerea ce face obiectul dosarului, ca fiind instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul petentului.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 31 iulie 2013, iar la termenul din data de 14 ianuarie 2014, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Galaţi.
Prin sentinţa civilă nr. 530 din 21 ianuarie 2014, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Cometu. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cauzei este plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei încheiat de intimată la data de 10 aprilie 2012.
Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 10 aprilie 2012, petentul C.S. a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 250 RON în baza art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 pentru că a încălcat prevederile referitoare la achitarea tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale, respectiv a circulat fără a deţine rovinietă valabilă pe Autostrada A2, km 12 + 450 m în localitatea G., judeţul Ilfov.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.”
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: „procesele în primă instanţă, precum şi caile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.”
De asemenea, alin. (2) şi alin. (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel” şi (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit Ia tribunale.”
Drept urmare, din interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională.
Aşadar, de vreme ce art. XXlII nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravenţiilor constituie dispoziţii de drept public şi nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reţinute, dispoziţiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravenţională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu şi celor în curs de soluţionare.
Or, în speţă, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, Ia data de 10 mai 2012. Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului a fost Autostrada A2, km 12+ 450 m în localitatea G., judeţul Ilfov, zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Cornetu, aşa încât această instanţă este competentă să soluţioneze cauza potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională.
Faţă de cele ce preced, soluţionarea pricinii este de competenţa Judecătoriei Cornetu, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1480/2014. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1511/2014. Civil. Contestaţie la legea... → |
|---|
