ICCJ. Decizia nr. 1525/2014. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1525/2014
Dosar nr. 1534/54/2013
Şedinţa publică din 21 mai 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 8242 din 13 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost admis recursul declarat de pârâta SC C.F.R.I. SA împotriva sentinţei nr. 2914 din 26 martie 2013 a Tribunalului Dolj, secţia civilă, şi s-a modificat în tot sentinţa în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantul M.G. privind acordarea salariului suplimentar pe anii 2009-2010 şi a ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Crăciun 2009-2010, Paşte 2010 şi Ziua Feroviarului 2010.
Prin cererea formulată la data de 7 octombrie 2013 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul M.G. a solicitat revizuirea deciziei pronunţate în recurs, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinând că decizia atacată este în contradicţie cu alte hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Craiova în cauze similare în care au figurat alţi salariaţi ai pârâtei, respectiv deciziile nr. 6224 din 6 iunie 2013, nr. 6225 din 6 iunie 2013, nr. 6226 din 6 iunie 2013, nr. 6223 din 6 iunie 2013 şi nr. 5343 din 21 mai 2013.
Prin decizia nr. 9503 din 21 noiembrie 2013 Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în raport de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanţa are obligaţia de a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepţia invocată cu privire la inadmisibilitatea cererii de revizuire.
Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituţia puterii lucrului judecat reglementată de art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii cumulativ: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să fi existat tripla identitate de obiect, cauză şi părţi, hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia de lucru judecat sau dacă a fost invocată să nu se fi discutat şi să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.
În speţă revizuentul a susţinut că decizia supusă revizuirii este potrivnică hotărârilor definitive şi irevocabile ce au fost pronunţate în cauze similare de aceeaşi curte de apel.
În deciziile nr. 6224 din 6 iunie 2013, nr. 6225 din 6 iunie 2013, nr. 6226 din 6 iunie 2013, nr. 6223 din 6 iunie 2013 şi nr. 5343 din 21 mai 2013 au figurat ca reclamanţi O.G., D.C., G.I., R.N. şi M.C.M., iar ca pârâtă SC C.F.R.I. SA.
Astfel fiind, rezultă cu evidenţă, că procesele soluţionate prin hotărârile invocate, cu titlu generic, a fi potrivnice cu decizia menţionată sunt similare numai ca obiect şi cauză, neexistând identitate de părţi.
Aşadar, soluţiile diferite au fost date în cauze doar asemănătoare, dar distincte în privinţa părţilor, hotărârea dată în fiecare dosar producând efecte numai între părţile din acea cauză şi neavând autoritate de lucru judecat asupra altei pricini similare doar prin obiect şi cauză, motiv pentru care dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu-şi găsesc aplicare în raportul juridic dedus judecăţii de către revizuent.
A admite contrariul ar însemna ca instanţa de revizuire să se transforme într-o instanţă de control judiciar care să aprecieze care dintre hotărârile sunt greşite, ceea ce excede competenţei sale, limitată conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., doar la anularea hotărârii care încalcă autoritatea lucrului judecat dată de o hotărâre anterioară pronunţată în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate, fără a face alte aprecieri şi fără a putea extrapola această posibilitate prevăzută de lege la situaţii care vizează aplicarea inegală a legii pe întreg teritoriul ţării, ca cea din speţă.
Ţinând seama de condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire bazată pe contrarietatea de hotărâri şi deciziile despre care revizuenta susţine că sunt în contradicţie, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neexistând identitate de părţi în procesele soluţionate prin deciziile invocate.
Aşa fiind, cererea se va respinge ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul M.G. împotriva deciziei nr. 8242 din 13 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în Dosarul nr. 24349/63/20I2.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1520/2014. Civil. Expropriere. Obligaţie de a... | ICCJ. Decizia nr. 1527/2014. Civil. Acţiune în declararea... → |
|---|
