ICCJ. Decizia nr. 1538/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1538/2014
Dosar nr. 6549/4/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 mai 2014
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti la data de 4 mai 2012, reclamanta V.D. a chemat în judecată pe pârâtul V.S. solicitând instanţei să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părţi, stabilirea domiciliului minorei V.T.S. la domiciliul mamei şi obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei.
Prin sentinţa civilă nr. 441 din 7 februarie 2013 Judecătoria Moineşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, reţinând că ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în sectorul 4 Bucureşti .
Prin sentinţa nr. 11760 din 11 noiembrie 2013, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Judecătoriei Moineşti, argumentând că ultimul domiciliu comun al soţilor a fost pe raza comunei D., judeţul Bacău, fapt ce rezultă din susţinerea reclamantei şi din declaraţia martorului C.I.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3), coroborate cu dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 607 C. proc. civ. „Cererea de divorţ este de competenţa instanţei în circumscripţia căruia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor. Daca soţii nu au avut domiciliu comun sau dacă nici unul din soţi nu mai locuieşte în circumscripţia instanţei în care se află cel din urmă domiciliu comun, instanţa competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în ţara, este competentă instanţa în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul”.
Din analiza lucrărilor dosarului cauzei a rezultat că părţile au avut domiciliul comun în Bucureşti, în perioada 2009-2011 şi în D., judeţul Bacău, în perioada iulie decembrie 2011. După separarea părţilor în fapt, reclamanta a rămas, cu minora, în domiciliul din D., unde locuieşte şi în prezent.
Fiind vorba despre o chestiune de fapt, dovada domiciliului se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă. În speţă, această dovadă a fost făcută cu declaraţia martorului C.I., care a relatat toate aspectele precizate mai sus.
Faţă de regula înscrisă în art. 607 C. proc. civ., anterior menţionat, constatându-se că ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în comuna D. şi că reclamanta mai locuia în acest domiciliu la data introducerii acţiunii, rezultă că instanţa competentă este cea din circumscripţia acestui domiciliu, respectiv Judecătoria Momeşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1537/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1539/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
