ICCJ. Decizia nr. 1659/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1659/2014
Dosar nr. 9269/121/2012
Şedinţa publică din 13 mai 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia civilă, sub nr. 9269/121/2012, disjunsă din Dosarul nr. 5776/121/2012 prin hotărârea din data de 16 noiembrie 2012, prin care s-a dispus disjungerea acţiunii formulate de reclamanţii cu domiciliile pe raza Tribunalului Bacău: A.I., A.G., A.I.A., B.R., B.V., B.V.A., B.P., B.C., B.V., B.G., B.D.V., B.T., B.M., C.V., C.V.A., C.D., C.D.A., C.N., C.C., C.T., D.D., D.I., D.D.A., D.C., E.M., G.C., G.F., G.S., G.V., G.V.A., H.M., H.V., I.C., I.M., L.F., L.O., L.M., L.N., M.V., M.C., M.G., M.V., M.F., M.I., M.F., M.I.A., M.M., M.C.A., N.I.D., N.V., O.P., P.P., P.A., P.D., P.S., P.C., P.C.A., P.I.O., R.I., R.C., R.G., S.C., S.M., S.C.A., S.C.B., S.Ş., S.G., S.E.C., S.N., T.M., T.V., U.L., U.V. şi U.V.A. reprezentaţi de Sindicatul Lucrătorilor Feroviari Ramura Mişcare Cale Liberă, în contradictoriu cu pârâtele Compania Naţională de Căi Ferate C. SA Bucureşti şi Compania Naţională de Căi Ferate C. SA - Sucursala CF Galaţi, au solicitat obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale, reprezentând diferenţa dintre salariul de bază minim brut negociat prin CCM la nivel de ramură şi sumele efectiv plătite, pentru perioada 1 aprilie 2009 - 31 decembrie 2010, precum şi actualizarea acestora în funcţie de rata inflaţiei, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 2500 din 7 decembrie 2012, Tribunalul Galaţi a declinat în favoarea Tribunalului Bacău competenţa de soluţionare a cauzei, cu motivarea că reclamanţii au domiciliul pe raza Tribunalului Bacău, reţinându-se în acest sens incidenţa dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, precum şi a prevederilor art. 269 alin. (2) C. muncii.
Tribunalul Bacău, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 86/2014 din 17 ianuarie 2014 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bacău a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 62/2010 reglementează o competenţă teritorială alternativă, obligatorie, pentru soluţionarea cauzelor în care salariatul are calitatea de reclamant, însă acţiunea de faţă a fost formulată de o organizaţie sindicală, legal constituită, Sindicatul Lucrătorilor Feroviari - ramura Mişcare "Cale Liberă", astfel încât, în raport de dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 62/2011, sindicatul reclamant este persoană juridică proprie, distinctă de membrii de sindicat pe care îi reprezintă şi în aceste condiţii, chiar dacă acţiunea este formulată în scopul acordării unor drepturi salariale membrilor de sindicat, aceştia nu dobândesc calitatea de reclamanţi.
În acest sens fiind şi Decizia nr. 1/2013 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte, care a stabilit că instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe, care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în circumscripţia căreia reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
De asemenea, art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede ca cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, sens în care se constată că acest text instituie o competenţă teritorială alternativă în cazul salariaţilor, aceştia putând introduce acţiunea, sau la domiciliul lor sau la instanţa în a cărei rază teritorială se află locul lor de muncă.
În speţa de faţă, reclamanţii nu au domiciliul şi nici locul de muncă în judeţul Galaţi, excepţie făcând doar reclamanţii D.N., M.D. şi S.C.C., pentru ca acţiunea de faţă să atragă competenţa Tribunalului Galaţi, astfel cum prevăd dispoziţiile legale mai sus evocate, domiciliul acestora, precum şi locul de muncă se află pe raza judeţului Bacău.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1657/2014. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 1692/2014. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
