ICCJ. Decizia nr. 1653/2014. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1653/2014
Dosar nr. 4498/1/2013
Şedinţa publică din 13 mai 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 4021 din 21 martie 2012, pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul civil nr. 18010/197/2011 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta C.P. în contradictoriu cu pârâta Asociaţia de proprietari de Apartamente nr. 77 Braşov, reclamanta fiind obligată să plătească pârâtei suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi al scutirii acesteia de plata sumei reprezentând penalităţi de întârziere, fără cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 1645/R din 13 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a fost respins recursul declarat de recurenta-reclamantă C.P. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Asociaţia de Proprietari de Apartamente nr. 77 împotriva Sentinţei civile nr. 4021 din 21 martie 2012, pronunţată de Judecătoria Braşov.
Împotriva acestei decizii, revizuentele C.A.C. şi C.P. au formulat cerere de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 9 septembrie 2013.
La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în examinare excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, conform art. 323 alin. (1) C. proc. civ. şi a rămas în pronunţare asupra acestui aspect.
În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa prioritar asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepţia necompetenţei sale în soluţionarea prezentei cauze, invocată în temeiul prevederilor art. 159 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente:
Raportând evocatele texte legale la prevederile art. 159 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 1591 alin. (2) din acelaşi cod, care dispun că: "necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad;" şi că: "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului", Înalta Curte reţine că nu este competentă material în soluţionarea cererii de revizuire formulate, având în vedere prevederile legale anterior evocate.
Întrucât decizia atacată a fost pronunţată de Tribunalul Braşov şi faţă de dispoziţiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se solicită", Înalta Curte apreciază ca fiind competent material în soluţionarea prezentei cereri Tribunalul Braşov.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentele C.A.C. şi C.P. pe care o va trimite spre competentă soluţionare Tribunalului Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenţii C.A.C. şi C.P. împotriva Deciziei nr. 1645/R din 13 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în favoarea Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2014.
Procesat de GGC - AZ
← ICCJ. Decizia nr. 1648/2014. Civil. Constatare nulitate act... | ICCJ. Decizia nr. 1654/2014. Civil. Constatare nulitate act.... → |
---|