ICCJ. Decizia nr. 1696/2014. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1696/2014
Dosar nr. 8295/62/2012
Şedinţa publică de la 15 mai 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Prin acţiunea civilă înregistrată sub numărul 8295/62/2012 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, reclamanta R.A.A.P.P.S. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâţii U.M.E., U.O., P.J., P.I.D. (născută G.), G.A., S.C., K.M. (moştenitorii lui G.R.), W.D. (născută P.A.), T.A.G. (G.T.) să dispună:
- constatarea nulităţii absolute a Contractului de vânzare-cumpărare din 5 iulie 2007;
- constatarea că imobilul construcţie V.T. şi terenul aferent, situat în Predeal - Timişul de Jos, nu a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare din 5 iulie 2007;
- radierea din cartea funciară a contractului de vânzare-cumpărare al pârâţilor.
Prin Sentinţa civilă nr. 313 din 11 decembrie 2012 Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a respins excepţiile netimbrării, lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, lipsei interesului şi vătămării în acţiunea de nulitate absolută şi a puterii de lucru judecat.
A admis, în parte, acţiunea civilă a reclamantei R.A.A.P.P.S. şi cererea de intervenţie a intervenientului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, în contradictoriu cu pârâţii U.M.E. şi U.O., P.J., P.I.D. (născută G.), G.A., S.C., K.M. (moştenitorii lui G.R.), W.D. (născută P.A.), T.A.G. (G.T.) şi, în consecinţă:
A constatat că imobilul construcţie V.T., situat în Predeal - Timişul de Jos, identificat în CF X1 Braşov, nr. top X2, X3 nu a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat notarial la 5 iulie 2007 de către notar Public M.B.
A respins celelalte capete de cerere, având ca obiect constatarea că terenul aferent construcţiei V.T. nu a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat notarial sub nr. X4 din 5 iulie 2007 de către Notar Public M.B., constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare mai sus identificat şi radierea acestuia din cartea funciară.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:
Potrivit H.G. nr. 265 din 31 martie 2005 privind schimbarea regimului juridic al unor imobile şi pentru modificarea H.G. nr. 60/2005 privind organizarea şi funcţionarea R.A.A.P.P.S., la anexa 1, poziţia 17, este înscris Complex Timiş 8 cu anexele şi terenul aferent, din Timişul de Jos, judeţul Braşov, în suprafaţă de 77.178 mp, pentru ca prin H.G. nr. 1088 din 3 noiembrie 2010, terenul aferent V.T. şi anexele, în suprafaţă de 13.691,01 mp, să fie trecute din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia şi administrarea reclamantei, continuând să figureze în Anexa 3 nr. crt. 17 "Lista bunurilor imobile din domeniul public al statului, aflate în administrarea R.A.A.P.P.S.".
Din coroborarea prevederilor H.G. nr. 60/2005 privind organizarea şi funcţionarea Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, cu cele ale art. 11 din Legea nr. 213/1998, calitatea procesuală a reclamantei şi interesul vătămat sunt justificate, aceasta având în administrare bunurile imobile din domeniul public al statului, cât şi cele din domeniul privat al acestuia, prevăzute în anexa nr. 4, cu atribuţii în conservarea, protecţia şi întreţinerea acestor bunuri.
Excepţia puterii de lucru judecat invocată în raport de capătul doi de cerere, vizând constatarea că imobilul construcţie V.T. şi terenul aferent, situat în Predeal - Timişul de Jos, nu au făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4 din 5 iulie 2007, nu este întemeiată. Obiectul prezentei cereri nu este identic cu cel din procesul anterior, prin care, în mod irevocabil, prin Sentinţa civilă nr. 10135 din 24 octombrie 2008 a Judecătoriei Braşov, s-a stabilit că nu reclamanta are un drept de proprietate asupra V.T., drept ce aparţine Statului Român, cum rezultă din documentaţia mai sus analizată.
Pe fond, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat notarial sub nr. X4 din 5 iulie 2007 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi O.U. - M.B., pârâţii U.M.E. şi U.O. au cumpărat de la ceilalţi pârâţi următoarele imobile situate în Timişul de Jos şi identificate după cum urmează:
- C.F. X5 Braşov, A+13, nr. top X6, fânaţ şi plantaţie cu pomi fructiferi în suprafaţă de 7.695,4 mp, nr. top X7, grădină în suprafaţă de 1.332 mp, nr. top X8, parc în suprafaţă de 12.251,6 mp, nr. top X9, parc în suprafaţă de 244,8 mp, nr. top X10, grădină în suprafaţă de 1.026 mp şi nr. top X11, grădină în suprafaţă de 246,6 mp, dobândit cu titlu de drept restituire în natură conform Legii nr. 10/2001, act nr. X12/2009 cf;
- C.F. X13 Braşov, A+5, nr. top X14, grădină cu plantaţie de arbori în suprafaţă de 2.055,6 mp, nr. top X15, fânaţ şi plantaţie cu pomi fructiferi în suprafaţă de 2.916 mp, nr. top X16, grădină cu plantaţie de arbori în suprafaţă de 9.553 mp, nr. top X17, grădină şi plantaţie cu pomi fructiferi în suprafaţă de 6.370,6 mp, dobândit cu titlu de drept restituire în natură conform Legii nr. 10/2001, act nr. X18/2007, conexat cu X19/2007 cf;
- C.F. X20 Braşov, A+9, nr. top X21, X22, X23, fâneaţă şi livadă în suprafaţă de 38.040 mp şi la A+10, sub nr. X24, X25, X26, teren în suprafaţă de 5.238 mp, dobândit cu titlu de drept restituire în natură conform Legii nr. 10/2001, act nr. X27/2007, conexat cu X28/2007, conexat cu X29/2007 cf;
- C.F. X1 Braşov, A+2, nr. top X30, loc de casă în suprafaţă de 3.200,4 mp, la A+3, nr. top X31, casă şi curte în suprafaţă de 90 mp, A+4, nr. top X32, păşune în suprafaţă de 441,72 mp, A+5, nr. top X3, fânaţ în suprafaţă de 7.803,4 mp, A+6, nr. top X2, teren arabil în suprafaţă de 9.142,6 mp, A+7, nr. top X33, grădină în suprafaţă de 2.080,8 mp şi A+8, nr. top X34, grădină de 720 mp, dobândit cu titlu de drept restituire în natură conform Legii nr. 10/2001, act nr. X35/2007 cf.
În contractul de vânzare-cumpărare, pârâtul U.M.E. apare atât în calitate de mandatar al vânzătorilor, cât şi în calitate de cumpărător alături de soţia sa, dar actul nu este autentificat de aceasta, ci de un alt notar al biroului la care este asociată şi soţia pârâtului, astfel că nu este îndeplinită condiţia legală prevăzută de art. 57 al Legii nr. 36/1995 pentru a atrage nulitatea actului autentic.
Prevederile legale ce vizează principiul echidistanţei şi imparţialităţii faţă de solicitanţii actului notarial, alături de celelalte cazuri prevăzute în art. 3 din Codul deontologic al notarilor publici, precum şi cele privind reprezentarea cumpărătorilor la încheierea actelor notariale, au fost edictate în favoarea părţilor contractante şi, eventuala încălcare a acestora, atrage sancţiunea nulităţii relative şi, nicidecum, nulitatea absolută a actului, act care se bucură de prezumţia de autenticitate, făcând dovada realităţii acordului de voinţă al părţilor ca şi a constatărilor notarului, până la înscrierea lor în fals.
Antecesoarea pârâţilor vânzători, D.W., a depus notificare, respinsă de reclamantă, prin Decizia nr. 25 din 20 ianuarie 2004, decizie anulată prin Decizia civilă nr. 1155A din 17 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost admisă contestaţia şi s-a dispus obligarea reclamantei la emiterea unei noi decizii de restituire în natură a imobilului situat în Timişul de Jos, Braşov, înscris în CF nr. X1 Braşov nr. top. X30, X31, X36, X37, X38, X2, X33 şi X34, fiind respinsă cererea de întabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului.
Această decizie a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4891 din 18 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind respinsă şi contestaţia în anulare formulată împotriva acestei din urmă decizii, prin Decizia civilă nr. 3967 din 16 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Urmare acestor hotărâri judecătoreşti, reclamanta a emis Decizia nr. 164 din 14 mai 2007, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Timişul de Jos, Braşov, înscris în CF nr. X1 Braşov nr. top. X30, X31, X36/X37, X3, X2, X33 şi X34 şi păstrarea construcţiei denumite generic "V.T." în proprietatea publică a Statului Român şi administrarea R.A.A.P.P.S., cu stabilirea unui drept de servitute, pe cale amiabilă sau judiciară, până la reglementarea situaţiei juridice a terenului aferent construcţiei.
De asemenea, prin această decizie s-a mai stabilit iniţierea procedurilor de achiziţionare a unei suprafeţe de teren de aproximativ 7.000 mp, necesară funcţionalităţii actuale a V.T. şi trimiterea notificării către Primăria Oraşului Predeal în vederea stabilirii măsurilor reparatorii, prin echivalent, pentru construcţiile demolate.
Această decizie a fost, iniţial, contestată de antecesoarea pârâţilor, D.W., după care aceasta a renunţat la judecată, potrivit susţinerilor reclamantei, fără ca pârâţii să producă dovada contrară, astfel că decizia a devenit definitivă prin achiesarea la soluţia dată.
Reclamanta, prin reprezentant U.E.A., a fost parte la punerea în posesie a imobilului în litigiu mai sus identificat, cum rezultă din Procesul-verbal încheiat la data de 21 iunie 2007.
Cu această ocazie s-a stabilit de către părţile prezente că, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Decizia 164 din 14 mai 2007, construcţia "V.T." nu face obiectul punerii în posesie, iar până la "reglementarea situaţiei construcţiei V.T., proprietarii vor permite reclamantei să utilizeze imobilul potrivit destinaţiei acestuia, asigurând, în mod gratuit, accesul la imobil prin căile de acces existente în prezent".
Analizând decizia de restituire, în raport de hotărârile judecătoreşti mai sus evocate, prima instanţă a reţinut că pârâta s-a conformat acestora din urmă, în condiţiile în care, din conţinutul cărţii funciare, nu rezultă existenţa înscrierii vreunei construcţii cu caracteristicile V.T., instanţele nefăcând referire la această construcţie, ci doar la imobilul identificat în cartea funciară, care este similar cu cel pe care pârâţii l-au vândut prin actul atacat, menţionându-se în acesta, cu referire la nr. top X39, că este compus din casă şi curte de 90 mp.
Între părţi s-a mai purtat un proces, sub nr. 9459/197/2008, în care s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, finalizată prin Raportul de expertiză nr. X40/2010, efectuat de expert tehnic E.V.
Constatările expertului au fost următoarele:
- construcţia actuală este situată pe nr. top X2 şi X3, amplasată pe latura de sud-est a terenului din CF X1 Braşov, spre malul stâng a râului Timiş, iar construcţia veche este situată pe nr. top X31 pe latura de nord-vest a terenului, nr. top ce este ocupat parţial şi de către actuala construcţie;
- suprafaţa construită a celei actuale este de 798 mp, faţă de suprafaţa totală de numai 90 mp a nr. top X31 pe care este notată vechea clădire, construcţia actuală având regimul de înălţime S+P+E, cu structura de rezistenţă cu diafragme de beton armat, edificată în perioada 1963 - 1964, expertul menţionând şi alte detalii privind această clădire actuală şi faptul că pe terenul în cauză există o singură construcţie denumită generic "V.T.", aflată în administrarea şi folosinţa reclamantei;
- cu certitudine, actuala construcţie nu este una şi aceeaşi cu vechea construcţie demolată la construirea celei actuale, expertul detaliind parametrii tehnici ai acesteia din urmă, care l-au determinat în adoptarea soluţiei sale.
Coroborând constatările expertului privind necorespondenţa dintre actuala construcţie cu cea veche, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, cu faptul inexistenţei în cartea funciară a actualei construcţii V.T., s-a reţinut că aceasta nu putea face obiectul contractului de vânzare-cumpărare atacat.
Cât priveşte terenul aferent acesteia, nu s-a putut reţine că nu a făcut obiectul vânzării, însăşi reclamanta restituindu-l în proprietatea vânzătorilor, cum rezultă din decizia acesteia şi procesul-verbal de punere în posesie, aceasta, împreună cu antecesoarea vânzătorilor, stabilind rămânerea construcţiei în administrarea sa şi în proprietatea publică a statului, urmând ca, ulterior emiterii deciziei, să se clarifice situaţia juridică a terenului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta R.A.A.P.P.S., pârâţii U.M.E. şi U.O., pârâţii U.M.E. şi U.O., P.J., P.I.D. (născută G.), G.A., S.C., K.M. (moştenitorii lui G.R.), W.D. (născută P.A.), T.A.G. (G.T.), şi intervenienta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov.
Prin Decizia civilă nr. 44/Ap din 29 mai 2013, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins apelurile declarate de reclamanta R.A.A.P.P.S., de pârâţii U.M.E. şi U.O., P.J., P.I.D. (născută G.), G.A., S.C., K.M. (moştenitorii lui G.R.), W.D. (născută P.A.), T.A.G. (G.T.) şi de intervenienta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov împotriva Sentinţei civile nr. 313 din 11 decembrie 2012 pronunţate de Tribunalul Braşov, pe care a păstrat-o.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. X4 din 5 iulie 2007 vânzătorii P.J., G.R., W.D. (născută P.A.), T.A.G. (G.T.), în calitate de vânzători, prin mandatar U.M.E., au vândut cumpărătorilor U.M.E. şi U.O. imobilele înscrise în C.F. X5 Braşov, C.F. X13 Braşov, C.F. X20 Braşov, C.F. X1 Braşov.
Având în vedere că reclamanta are un drept de administrare asupra imobilului în litigiu şi a fost evacuată ca urmare a încheierii Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4 din 5 iulie 2007 şi a acţiunilor promovate în justiţie de către reclamanţi, interesul reclamantei în promovarea acestei acţiuni este evident.
Susţinerea reclamantei privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare determinată de faptul că soţul notarului U.O. apare atât în calitate de mandatar al vânzătorilor, cât şi în calitate de cumpărător, într-un contract autentificat chiar de biroul notarial la soţiei, sunt neîntemeiate, având în vedere că notarul care a încheiat contractul nu este parte contractantă, fiind doar asociat al notarului U.O., iar potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 36/1995 notarii publici asociaţi într-o societate profesională îşi exercită personal funcţia şi răspund individual pentru activitatea lor.
Doar în situaţia în care chiar notarul U.O. ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare, având dublă calitate, de notar şi cumpărător, contractul ar fi fost lovit de nulitate absolută.
Încălcarea dispoziţiilor art. 67 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, în cazul în care se autentifică procuri pentru încheierea unor acte de vânzare-cumpărare, iar cumpărătorul sau soţul acestuia are, el însuşi, calitatea de mandatar al vânzătorului, notarul public va pretinde părţilor să înscrie în cuprinsul procurii toate clauzele contractului, inclusiv preţul, atrage nulitatea relativă, şi nu absolută, întrucât urmăreşte protejarea interesului cumpărătorului.
În cazul în care mandatarul încheie actul juridic cu o terţă persoană pe care el o reprezintă (dubla reprezentare) există pericolul neglijării intereselor mandantului. Un asemenea pericol nu există dacă mandantul convine să dea împuternicire mandatarului în acest sens ori dacă clauzele actului sunt astfel precizate încât este exclusă vătămarea intereselor mandantului. În caz contrar mandantul poate cere anularea actului pentru dol prin reticenţă sau pentru violarea de către mandatar a obligaţiei de loialitate faţă de mandant.
Procura din 31 mai 2006 dată de proprietari mandantului U.M. nu cuprinde preţul vânzării şi nici menţiunea vânzării către mandatar, însă nulitatea relativă poate fi confirmată, cum s-a şi întâmplat în speţă, prin Actul adiţional din 21 iunie 2007, care cuprinde preţul, cumpărătorul şi modalitatea de plată a preţului şi prin încasarea preţului stipulat în contractul de vânzare-cumpărare, dovedită cu ordine de plată şi confirmată prin Declaraţia din 5 octombrie 2007, dată de P.J., în nume propriu şi ca mandatar al celorlalţi vânzători.
Susţinerea reclamantei privind lipsa consimţământului vânzătorilor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare este neîntemeiată, acest consimţământ fiind exprimat prin mandatar, în baza Procurii autentice din 31 mai 2006, a cărei nulitate relativă a fost confirmată ulterior.
Faptul că imobilul în litigiu a fost în domeniul public al statului la data vânzării nu are relevanţă, întrucât, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat, or, în speţă, imobilul a fost naţionalizat, deci nu a intrat în proprietatea statului cu titlul valabil.
Prin Decizia civilă nr. 155 din 17 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4191 din 18 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fost obligată R.A.A.P.P.S. să emită decizia de restituire în natură a imobilului situat în Timişul de Jos înscris în CF X1 Braşov nr. top X30, X31, X41, X37, X38, X2, X33, X34, fără a se face referire la V.T., s-a respins cererea de întabulare a dreptului de proprietate a contestatoarei D.W. asupra imobilului înscris în CF X1 Braşov nr. top X30, X31, X41, X37, X38, X2, X33, X34.
Prin Deciziile nr. 161 din 14 mai 2007, nr. 162 din 14 mai 2007 şi nr. 163 din 14 mai 2007 s-au restituit în natură foştilor proprietari imobilele înscrise în C.F. X13 Braşov, C.F. X20 Braşov şi C.F. X5 Braşov, fiind clar că aceste imobile au făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4 din 5 iulie 2007, proprietari actuali, înscrişi în cartea funciară, fiind pârâţii U.M.E. şi U.O.
Prin Decizia nr. 164 din 14 mai 2007 reclamanta R.A.A.P.P.S. a dispus restituirea în natură a imobilului teren situat în Timişul de Jos, înscris în CF X1 Braşov nr. top X30, X31, X41, X37, X38, X2, X33, X34 şi a păstrat în proprietatea publică a Statului Român şi administrarea R.A.P.P.S.-ului, V.T., cu stabilirea unui drept de servitute, până la reglementarea situaţiei juridice a terenului aferent construcţiei, punerea în posesie realizându-se prin Procesul-verbal din 21 iunie 2007.
Împotriva Deciziei nr. 164 din 15 mai 2007 a formulat contestaţie D.W. în Dosarul nr. 21941/1/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, contestaţie retrasă, conform Declaraţiei din 9 februarie 2009 de la dosar fond, dosar în care, la 11 noiembrie 2008, concluziile expertului judiciar au fost în sensul că nu s-au identificat elemente care să ateste vreo legătură între construcţia edificată în 1925 şi, ulterior, trecută în proprietatea statului şi actuala construcţie V.T.
V.T., construită în anii 1963 - 1964, nu este vechea construcţie demolată, înscrisă în C.F. X1 Braşov nr. top X31 casă şi curte de 90 mp, aspect care rezultă din Raportul de expertiză judiciară nr. X40/2010 efectuat de expert tehnic E.V., actuala construcţie nu este amplasată pe parcela cu nr. top X31, pe care este notată vechea clădire, suprafaţa pe care este edificată vila fiind de 798 mp, construcţia actuală având regimul de înălţime S+P+E, concluzia expertului bazându-se pe planşele topografice avizate de Oficiul Judeţean de cadastru Braşov.
Ca atare, vânzătorii P.J., G.R., W.D. (născută P.A.), T.A.G. (G.T. ) au redobândit în proprietate doar imobilul teren, nu şi construcţia V.T., astfel că nu puteau transmite cumpărătorilor această construcţie, care a rămas în proprietatea statului şi în administrarea reclamantei, ci doar terenurile descrise în contractul de vânzare-cumpărare.
Dacă părţile au încheiat contractul în cunoştinţă de cauză, cum este cazul în speţă, cumpărător fiind mandatarul vânzătorilor (avocat care a reprezentat foştii proprietari în demersurile de restituire a imobilului) şi soţia sa, cunoscând situaţia juridică a imobilului, ştiind că lucrul vândut este proprietatea unei alte persoane, vânzarea-cumpărarea reprezintă o operaţie speculativă, care are o cauză ilicită şi deci este nulă absolut, în baza art. 984 C. civ., iar dacă contractul s-a încheiat de către vânzător în frauda dreptului proprietarului cu complicitatea şi pe riscul cumpărătorului, constituie un caz tipic de nulitate absolută pentru fraudă.
Dacă V.T. ar fi făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4/2007, acest contract ar fi lovit de nulitate absolută parţială cu privire la această construcţie, întrucât s-ar fi vândut bunul altuia, respectiv un bun proprietatea statului, însă această sancţiune nu poate fi aplicată pentru că V.T. nu a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4/2007.
Prin soluţia din prezenta cauză nu este contrazisă Sentinţa civilă nr. 10135 din 24 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria Braşov, prin care s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul construcţie, compus din "casă", înscris în CF nr. X1 Braşov, sub nr. top X31, actualmente denumită "V.T.", ocupat fără titlu şi s-a respins cererea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională R.A.A.P.P.S., având ca obiect: constatarea dreptului de proprietate al acesteia asupra construcţiei denumite "V.T.", a dreptului de folosinţă asupra terenului de sub această construcţie, respectiv constatarea dreptului de superficie în beneficiul reclamantei reconvenţionale, obiectul celor două cauze fiind diferit, în Dosarul nr. 2596/197/2008 nepunându-se în discuţie obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4 din 5 iulie 2007.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind radierea contractului de vânzare-cumpărare al pârâţilor cumpărători din cartea funciară, corect s-a respins, întrucât este accesoriu petitului privind nulitatea acestui contract, pe de o parte, iar pe de altă parte, în cartea funciară nr. X1 nr. top X30, loc de casă în suprafaţă de 3.200,4 mp, la A+3, nr. top X31, imobilul casă şi curte în suprafaţă de 90 mp, A+4, nr. top X32, păşune în suprafaţă de 441,72 mp, A+5, nr. top X3, fânaţ în suprafaţă de 7.803,4 mp, A+6, nr. top X2, teren arabil în suprafaţă de 9.142,6 mp, A+7, nr. top X33, grădină în suprafaţă de 2.080,8 mp şi A+8, nr. top X34, grădină de 720 mp, construcţia V.T. nu a fost şi nu este înscrisă în cartea funciară.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenta-reclamantă R.A.A.P.P.S. Bucureşti, recurenţii-pârâţi U.M.E., U.O., P.J., P.I.D., G.A., S.C., K.M., W.D., T.A.G. şi recurenta-intervenientă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov reprezentanta Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român.
I. În recursul său, recurenta-reclamantă R.A.A.P.P.S. Bucureşti a adus următoarele critici deciziei recurate:
1. Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 57 din Legea nr. 36/1995, deoarece la încheierea Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4 din 5 iulie 2007, soţul notarului U.O. apare atât în calitate de mandatar al vânzătorilor, cât şi în calitate de cumpărător, într-un contract încheiat la biroul notarial al soţiei.
S-a mai arătat de către recurenta-reclamantă că au fost încălcate dispoziţiile art. 3 din Codul deontologic al notarilor.
2. Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 36/1995, cât şi a art. 67 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 36/1995.
Prin faptul că s-a dat o procură generală soţului notarului U.O., s-a ajuns la situaţia să poată fi perfectat un contract de vânzare-cumpărare cu încălcarea dreptului de proprietate a Statului Român.
Prin acest fapt, s-a ajuns la încălcarea unui interes general, fiind vorba de o nulitate absolută a procurii, şi nu de una relativă.
3. Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998 şi s-a pronunţat pe mai mult decât i s-a cerut, în sensul că s-a pronunţat asupra valabilităţii titlului Statului Român, or, niciuna dintre părţi nu a ridicat această problemă şi nici nu există o hotărâre judecătorească care să constate această nevalabilitate a titlului statului.
În acest fel au fost ignorate prevederile H.G. nr. 265/2005, H.G. nr. 60/2005 şi H.G. nr. 1088/2010, din care rezultă faptul că o parte a terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare era în domeniul public al statului, abia în anul 2010 terenul aferent V.T. şi anexele, în suprafaţă de 13.691,01 mp a fost trecut din domeniul public al statului în domeniul privat.
În condiţiile în care, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, terenul se afla în proprietatea publică a statului, trebuia să se constate nulitatea absolută a acestui contract.
II. În recursul lor, recurenţii-pârâţi au adus următoarele critici deciziei recurate:
Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu greşita aplicare a prevederilor art. 1201 C. civ. - 1865 şi respectiv, art. 166 C. proc. civ. - 1865, respectiv cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, relativ la hotărâri judecătoreşti pronunţate anterior.
În acest sens, recurenţii-pârâţi au susţinut că prin Sentinţa civilă nr. 10135 din 24 octombrie 2008, a Judecătoriei Braşov, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 512/R/2009 a Curţii de Apel Braşov, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii U. în contradictoriu cu R.A.A.P.P.S., dispunându-se evacuarea acesteia din imobilul construcţie înscris în CF X1 Braşov, sub nr. top X31, în prezent V.T., şi a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de către R.A.A.P.P.S., având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra construcţiei şi respectiv a unui drept de superficie şi de folosinţă asupra terenului.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că R.A.A.P.P.S. nu poate fi proprietara construcţiei deoarece proprietarul terenului este şi proprietarul construcţiilor situate pe el.
În considerentele acestei hotărâri s-a făcut trimitere şi la altă hotărâre judecătorească, respectiv la Decizia civilă nr. 4891 din 18 mai 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 27561/1/2005.
III. În recursul său, recurenta-intervenientă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, reprezentanta Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român, a adus următoarele critici deciziei recurate:
În mod greşit, instanţa de apel a considerat că intervenientă în cauză ar fi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, iar nu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, în realitate calitate de intervenient are Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, care a acordat mandat de reprezentare Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Braşov.
Hotărârea instanţei de apel este criticabilă, deoarece aceasta nu a apreciat susţinerile reclamantei şi ale intervenientului, fiind încălcate, astfel, norme de ordine publică la încheierea unor acte juridice pe seama proprietăţii publice, sancţiunea ce se impunea fiind aceea a nulităţii absolute a acestor acte.
V.T. nu putea face obiectul vreunei executări silite, aceasta fiind construită de Statul Român în anul 1960, aşa după cum rezultă din probele administrate în cauză, aflându-se în proprietatea publică a statului şi în administrarea reclamantei.
Recurenta-intervenientă a mai susţinut că, deşi, din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că şi terenul aferent construcţiei se află în domeniul privat al statului, instanţa de apel s-a referit doar la construcţie, nu şi la respectivul teren.
Analizând decizia recurată prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
I. În ce priveşte recursul declarat de către recurenta-reclamantă R.A.A.P.P.S. Bucureşti:
1. Prima critică nu poate fi reţinută.
Contractul de vânzare-cumpărare nr. X4 din 5 iulie 2007 nu a fost autentificat de către notarul U.O., care este parte în contract, ci de un asociat al acesteia, însă, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 36/1995, notarii publici asociaţi într-o societate profesională îşi exercită personal funcţia şi răspund individual pentru activitatea lor, astfel încât nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 36/1995 şi nici ale art. 3 din Codul deontologic al notarilor.
2. Nici cea de-a doua critică nu poate fi reţinută.
Nu are nicio legătură încălcarea dreptului de proprietate a Statului Român cu faptul că s-a dat o procură generală soţului notarului U.O., reglementările din dispoziţiile art. 59 din Legea nr. 36/1995, cât şi ale art. 67 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 36/1995, fiind date în scopul protejării intereselor cumpărătorului şi respectiv ale mandantului din procura generală, astfel încât emiterea procurii respective nu poate avea legătură cu încălcarea sau nu a dreptului de proprietate a Statului Român.
3. Nici cea de-a treia critică nu poate fi reţinută.
Nu este adevărat că niciuna dintre părţi nu a ridicat problema valabilităţii titlului Statului Român, chiar reclamanta pretinzând că terenul respectiv este în proprietatea privată a Statului Român, după ce, anterior, fusese în domeniul public al statului, şi că ea este administrator al acestui teren.
Instanţa de apel a arătat că, pe de o parte, fac parte din domeniul public al statului doar bunurile care au intrat în proprietatea acestuia în temeiul unui titlu valabil, iar, pe de altă parte, că terenul respectiv a fost restituit foştilor proprietari prin Decizia civilă nr. 155 din 17 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4191 din 18 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi prin Deciziile de restituire nr. 161/2007, nr. 162/2007 şi nr. 163/2007.
De asemenea, s-a mai arătat că aceste terenuri au făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4 din 5 iulie 2007, dar şi că prin Decizia de restituire nr. 164 din 14 mai 2007, emisă de recurenta-reclamantă, s-a dispus restituirea, în natură, a terenului situat în Timişul de Jos, înscris în CF X1 Braşov, păstrându-se în proprietatea publică a statului şi administrarea R.A.A.P.P.S., doar construcţia V.T., cu stabilirea unui drept de folosinţă asupra terenului aferent construcţiei, până la reglementarea situaţiei juridice a acestuia.
Prin urmare, recurenta-reclamantă tinde să-şi contrazică propriile acte, prin care a dispus restituirea, către persoanele îndreptăţite, în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, a terenurilor despre care pretinde că s-ar afla în proprietatea publică a statului şi în administrarea sa.
II. În ce priveşte recursul declarat de către recurenţii-pârâţi U.M.E., U.O., P.J., P.I.D., G.A., S.C., K.M., W.D., T.A.G.:
Critica formulată nu poate fi reţinută, deoarece, prin hotărârea primei instanţe a fost respinsă excepţia puterii de lucru judecat invocată de către recurenţii-pârâţi în faţa acesteia, or, în calea de atac a apelului, aceştia nu au criticat hotărârea primei instanţe sub acest aspect, astfel încât nici instanţa de apel nu s-a putut pronunţa asupra acestei excepţii.
Ca atare, această critică, fiind formulată direct în apel, nu poate face obiectul analizei instanţei de recurs, deoarece această analiză se putea face doar în situaţia în care se critica hotărârea instanţei de apel sub acest aspect.
III. În ce priveşte recursul intervenientei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov reprezentanta Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român:
Critica cu privire la faptul că instanţa de apel a reţinut că Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov ar avea calitate de intervenientă, şi nu că ar reprezenta Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu poate fi reţinută, deoarece este o simplă eroare materială a instanţei de apel, care nu a produs niciun fel de vătămare intervenientului Statul Român, din considerentele deciziei recurate rezultând, cu claritate, faptul că Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, are calitate de intervenient, şi nu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov.
Critica cu privire la construcţia V.T. nu poate fi reţinută, deoarece ambele instanţe de fond au reţinut ceea ce susţine şi intervenientul, respectiv că aceasta nu a făcut obiectul restituirii şi deci nu putea face obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
În ce priveşte critica privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, relativ la terenurile ce au făcut obiectul acestuia, pentru considerentele arătate la analiza recursului declarat de către recurenta-reclamantă, nici aceasta nu va fi reţinută.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta R.A.A.P.P.S. Bucureşti, de pârâţii U.M.E., U.O., P.J., P.I.D., G.A., S.C., K.M., W.D., T.A.G. şi de intervenienta Direcţia Generală A Finanţelor Publice Braşov reprezentanta Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român împotriva Deciziei civile nr. 44/Ap din 29 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta R.A.A.P.P.S. Bucureşti, de pârâţii U.M.E., U.O., P.J., P.I.D., G.A., S.C., K.M., W.D., T.A.G. şi de intervenienta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov reprezentanta Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român împotriva Deciziei civile nr. 44/Ap din 29 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1694/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1699/2014. Civil → |
|---|
