ICCJ. Decizia nr. 1708/2014. Civil. Excludere asociat. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1708/2014
Dosar nr. 4114/101/2012
Şedinţa publică de la 15 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 278 din 24 octombrie 2012, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul I.G.P. în contradictoriu cu pârâtele I.E. şi SC I.C. SRL Gârla Mare.
A admis cererea reconvenţională formulată de pârâta I.E., în contradictoriu cu reclamantul I.G.P. şi pârâta SC I.C. SRL şi a dispus excluderea asociatului I.G.P. din SC I.C. SRL.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Că din înscrisurile depuse la dosar de reclamantul I.G.P. nu a reieşit îndeplinită vreuna din condiţiile de excludere a pârâtei I.E. din SC I.C. SRL enumerate la art. 217 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, republicată.
S-a reţinut că părţile aflate în proces, reclamantul I.G.P. şi pârâta I.E., care sunt fraţi, au înfiinţat în anul 2005 SC I.C. SRL, cu sediul social în comuna Gârla Mare, judeţul Mehedinţi, cu un capital social de 160 RON, 80% din capitalul social fiind deţinut de I.E., respectiv 16 părţi sociale şi 20% din capitalul social de I.G.P., respectiv 4 părţi sociale, şi că ambii asociaţi au precizat în actul de constituire că au domiciliul în localitatea Madonne, provincia Bergamo, Italia.
Întrucât I.E. avea domiciliul în Italia, pe fondul unor neînţelegeri apărute între cei doi asociaţi, aceasta a numit procuratori pe B.C. şi B.N., cărora le-a cedat exercitarea drepturilor izvorâte din raportul de mandat managerial.
Instanţa a reţinut că pârâta I.E., care deţinea 80% din capitalul social avea îndreptăţirea să fie asociat reprezentant şi administrator unic al societăţii comerciale cu răspundere limitată, că la rândul său aceasta putea mandata alte persoane să exercite atribuţiile şi responsabilităţile prevăzute în sarcina mandatarilor şi că exercitarea de către mandatari a drepturilor arătate în cele două mandate s-a făcut în limita prevăzută în aceste mandate, nefiind constatate operaţiuni şi alte fapte prin care procuratorii să depăşească puterile date prin mandat sau să le folosească în interesul lor sau al mandantului.
Ca urmare a plângerii penale formulate de către reclamantul I.G.P., înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, prin referatul întocmit în cauza penală nr. 2614 din 27 aprilie 2011 de Biroul de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului de Poliţie Mehedinţi s-a propus neînceperea urmăririi penale faţă de B.C. privind săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor peroanelor (art. 246 C. pen.), fals material în înscrisuri oficiale (art. 288 C. pen.), uz de fals (art. 291 C. pen.), şi fals în declaraţii (art. 292 C. pen.), precum şi faţă de B.N. pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale (art. 288 C. pen.).
Prin Ordonanţa din 5 noiembrie 2009 dată în Dosarul nr. 410/P/2009 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei I.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. şi i s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ, o amendă de 800 RON, reţinându-se în sarcina acesteia că a contrafăcut semnătura fratelui său, I.G.P., pe Hotărârea nr. 5 din 22 septembrie 2008 a AGA a SC I.C. SRL, prin care s-a decis că persoana cu drept de semnătură în societate să fie ea şi numita B.N.
Tribunalul a reţinut că reclamantul I.G.P. nu a făcut dovada faptului că pârâta I.E. a folosit bunuri din patrimoniul societăţii în interes personal, că a obţinut venituri în afara societăţii, că urmare a dispoziţiilor unilaterale ale acesteia a fost reziliată finanţarea prin SAPARD, că pârâta i-a interzis accesul la documentele contabile ale societăţii, că aceasta nu a prezentat bilanţul contabil anual şi contul de profit şi pierderi, că pârâta a semnat contractele de arendare a 20 ha teren în condiţii financiare total neavantajoase şi că a încercat să anuleze un contract de arendare încheiat de reclamant în numele societăţii, foarte avantajos financiar pentru societate.
Prin Hotărârea nr. 1 din 27 mai 2009 a AGA a SC I.C. SRL, publicată în M. Of. al României - Partea IV nr. 51015 din 1 octombrie 2009, I.G.P. a fost revocat din funcţia de administrator, în locul acestuia fiind numit asociatul majoritar I.E., cu motivarea că reclamantul a administrat în mod fraudulos societatea şi a folosit în scop personal banii societăţii şi nu a consultat asociatul majoritar în activitatea de conducere a acesteia.
Reclamantul a contestat Hotărârea nr. 1 din 27 mai 2009 luată de SC I.C. SRL şi Încheierea nr. 2606 din 24 iulie 2009 emisă de O.R.C. Mehedinţi, dar Curtea de Apel Craiova a respins această contestaţie.
Prin Sentinţa nr. 1098 din 18 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 4132/101/2011 a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul I.G.P. şi a fost anulată Hotărârea AGA din 27 mai 2011 a SC I.C. SRL, cu motivarea că reclamantul nu a primit convocatorul pentru a participa la adunarea generală.
După revocarea din funcţia de administrator, reclamantul a obstrucţionat activitatea societăţii comerciale, împiedicând-o pe pârâtă să-şi exercite atribuţiile de administrator al societăţii comerciale.
Tribunalul Mehedinţi, prin Sentinţa nr. 26 din 7 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 648/101/2012, definitivă prin respingerea apelului, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC I.C. SRL prin administrator I.E. şi a dispus evacuarea pârâtului I.G.P., din imobilul societăţii comerciale situat în comuna Gârla Mare, judeţul Mehedinţi, pârâtul fiind obligat să predea asociatului majoritar şi administrator al SC I.C. SRL - I.E., pe bază de inventar, toate bunurile şi obiectele de inventar şi sediul societăţii, împreună cu înscrisurile şi documentele ce aparţin acestei societăţi comerciale, reţinând că relaţiile dintre părţi s-au tensionat şi că pârâtul, deşi a fost notificat, a refuzat să predea reclamantei actele şi ştampilele societăţii şi a continuat să ia măsuri în legătură cu personalul angajat al societăţii, deşi calitatea de administrator îi încetase din anul 2009, iar prin personalul de pază pe care l-a angajat i-a interzis reclamantei I.E. accesul în incinta societăţii, fără acordul său.
Referitor la cererea principală formulată de reclamantul I.G.P. în ceea ce priveşte excluderea din SC I.C. SRL a pârâtei I.E. instanţa a constatat că aceasta nu este întemeiată, deoarece reclamantul nu a făcut dovada împrejurărilor obiective şi subiective de natură a convinge instanţa de realitatea motivelor invocate în susţinerea cererii de excludere.
Potrivit art. 217 alin. (1) lit. d) poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată asociatul administrator care comite fraude în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul său sau al altora.
În cauză s-a reţinut că reclamantul I.G.P. nu a probat existenţa prejudiciului condiţionat de lege, în sfera gestiunii interne şi nici faptul că pârâta a folosit sau traficat creditul, atribuţiile sau activul societăţii în folosul său sau al altor persoane şi nici că au fost exercitate în mod abuziv de către mandatarii numiţi de pârâtă drepturile izvorâte din raportul de mandat managerial.
Instanţa a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta I.E. şi a dispus excluderea din SC I.C. SRL a reclamantului I.G.P., reţinând că între cei doi asociaţi au apărut o serie de neînţelegeri grave, că pârâta I.E., prin probele administrate în cauză, a făcut dovada susţinerilor sale şi că societatea nu-şi mai poate continua activitatea şi realiza scopul pentru care a fost constituită, datorită neînţelegerilor grave dintre cei doi asociaţi.
Astfel, reclamantul, fără să ţină cont că pârâta I.E. are calitate de administrator şi deţine capitalul majoritar, a blocat accesul acesteia în societate şi a continuat să exercite, fără drept, funcţia de administrator după revocarea sa prin Hotărârea nr. 1 din 27 septembrie 2011 a AGA SC I.C. SRL, acesta făcându-se vinovat de acţiuni şi fapte care tulbură grav desfăşurarea activităţii societăţii comerciale.
Instanţa a constatat că relaţiile dintre cei doi asociaţi s-au deteriorat iremediabil, aceştia acuzându-se reciproc de ingerinţe în bunul mers al societăţii şi de activităţi neconforme cu interesul societăţii, astfel că nu mai există elementul affectio societatis care este o condiţie de fond a contractului de societate, iar lipsa acestui element nu duce automat la nulitatea societăţii şi, în consecinţă, la dizolvarea ei.
Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 45/2013 din 6 iunie 2013, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul I.G.P., împotriva Sentinţei nr. 278/2012 din 24 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în contradictoriu cu intimatele-pârâte I.E. şi SC I.C. SRL cu sediul în Gârla Mare, judeţul Mehedinţi.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut următoarele:
Cu privire la motivul de apel vizând încălcarea prevederilor legale referitoare la citarea reclamantului I.G.P. pentru termenul din 24 octombrie 2012, Curtea a reţinut că aceasta a fost legal îndeplinită, fiind făcută prin afişare, la domiciliul ales, cu respectarea prevederilor art. 86 alin. (1), art. 90, art. 93 şi art. 92 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.
Critica vizând nepronunţarea instanţei de fond cu privire la proba cu interogatoriu a pârâtei I.E. şi la lipsa rolului activ al judecătorului prevăzut de art. 129 C. proc. civ. a fost respinsă de Curtea de Apel Craiova, constatându-se că reclamantul nu a formulat o cerere în acest sens şi că instanţa şi-a exercitat rolul activ cu respectarea principiului disponibilităţii.
Curtea a respins ca nefondate criticile reclamantului prin care a susţinut că în mod greşit i-a respins instanţa de fond cererea sa prin care a cerut excluderea pârâtei din SC I.C. SRL, apreciind-o ca nedovedită, reţinând că din cele 4 cazuri reglementate de dispoziţiile art. 222 alin. (1) lit. a) - d) din Legea nr. 31/1990, în care asociaţii pot fi excluşi, doar 2 sunt aplicabile asociaţilor din societăţile cu răspundere limitată cum este cazul în speţă, şi anume: asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat; asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
În urma verificării aspectelor invocate de reclamant ce se referă la încheierea unui contract de arendare, unui contract de consultanţă, falsificarea semnăturii pentru deschiderea unui cont bancar, mandatarea cu încălcarea prevederilor legale şi ale statutului societăţii, în raport de probele administrate în cauză, instanţa de apel a concluzionat că acestea nu pot fi încadrate în cazul de excludere prevăzut de art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, întrucât acţiunile pârâtei, efectuate în calitate de administrator, nu pot fi considerate ca fiind săvârşite cu intenţia de a frauda societatea.
Astfel, încheierea Contractului de arendare din 30 aprilie 2010 prin care I.E., în calitate de arendator, i-a pus la dispoziţie arendaşului B.C. suprafaţa de 10 ha teren arabil situată pe raza Comunei Gârla Mare, judeţul Mehedinţi, în schimbul arendei în natură sau bani nu reprezintă o fraudă în dauna societăţii, ci dimpotrivă, efectuarea unui act de administrare în vederea exploatării terenului, întrucât acesta a fost încheiat de asociata administrator I.E. pentru SC I.C. SRL.
Achitarea pentru contractul de consultanţă SAPARD 2006 a unei valori mai mari decât cea negociată nu constituie fraudă în dauna societăţii în contextul în care în cele două contracte de consultanţă au existat diferenţe între serviciile pe care consultantul le-a oferit beneficiarului, cu atât mai mult cu cât fondurile SAPARD au fost obţinute, însă contractul a fost reziliat, iar fondurile rambursate de I.E.
Fapta de falsificare a semnăturii reclamantului cu scopul de a deschide un cont al societăţii la care acesta să nu aibă acces nu s-a încadrat nici ea în cele 3 ipoteze vizate de art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 30/1990, comiterea unei fraude în dauna societăţii, folosirea semnăturii sociale sau a capitalului social în folos propriu sau al altora, dat fiind contextul în care fapta a fost săvârşită.
Astfel, pârâta I.E., asociat unic şi administrator al SC L. SRL, a transferat prin Contractul de vânzare-cumpărare din 28 octombrie 2005 către SC I.C. SRL, mai multe terenuri (arabile sau curţi construcţii) situate pe raza comunei Gârla Mare, 2 heleştee ce se regăsesc pe aceste terenuri, o casă compusă din subsol, parter şi etaj, o casă foişor compusă din parter şi etaj şi un garaj şi a creditat în permanenţă societatea, însă urmare a unei administrări defectuoase I.G.P. a fost revocat din funcţia de administrator prin Hotărârea nr. 1 din 27 mai 2009 a AGA a SC I.C. SRL publicată în M. Of. al României, Partea IV, nr. 51015 din 1 octombrie 2009.
După revocare, în condiţiile în care activitatea societăţii şi accesul în societate a fost împiedicat de I.G.P., acesta a fost evacuat din imobilul societăţii situat în Gârla Mare şi a fost obligat să predea asociatei I.E. bunurile şi obiectele de inventar ale societăţii, sediul societăţii, înscrisurile şi documentele societăţii, în baza Sentinţei nr. 26 din 7 martie 2012 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă conform Deciziei nr. 101/2012 a Curţii de Apel Craiova, irevocabilă conform Deciziei din data de 25 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pe fondul neînţelegerilor arătate la 22 septembrie 2009 I.E. a adoptat Hotărârea nr. 5 a SC I.C. SRL prin care a decis că persoana cu drept de semnătură în societate este ea şi B.N., contrafăcând semnătura fratelui său la rubrica asociaţi, deschizând un cont al SC I.C. SRL la care I.G.P. să nu aibă acces, urmărindu-se continuarea activităţii societăţii, că faţă de contextul arătat şi de Ordonanţa din 5 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin s-a concluzionat că nici în această situaţie nu se poate reţine fraudarea societăţii prin această faptă după cum s-a dispus.
Conferirea numiţilor B.N. şi B.C. de către asociata administrator I.E. a drepturilor sale ce decurg din această calitate nu a condus la prejudicierea societăţii.
Susţinerile reclamantului în sensul că mandatarii pârâtei reclamante I.E. au înlocuit ţigla de pe casă, şi-au însuşit mobila şi obiectele existente în imobilul achiziţionat de către societate, un autoturism A., bolţari depozitaţi în curte şi au tăiat copacii din pădurea proprietatea societăţii au fost respinse ca nedovedite.
Din considerentele hotărârii instanţei de fond au rezultat clar faptele imputate reclamantului, exercitarea funcţiei de administrator al SC I.C. SRL după revocare, împiedicarea accesului asociatei administrator I.E. la imobilele societăţii, refuzul de predare a bunurilor şi documentelor societăţii, angajarea de personal fără consultarea celuilalt administrator asociat.
Împotriva Deciziei nr. 45/2013 din 6 iunie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a declarat recurs reclamantul I.G.P., întemeiat pe art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probatoriului necesar, iar pe fond admiterea cererii sale de chemare în judecată şi respingerea cererii reconvenţionale a pârâtei I.E.
În criticile formulate, recurentul-reclamant a susţinut în esenţă următoarele:
- Că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 295 alin. (2) teza I şi art. 129 alin. (5) C. proc. civ., avându-se în vedere că la termenul de judecată din 25 aprilie 2013 a depus o cerere prin care a solicitat admiterea în apel a probei cu înscrisuri, a probei testimoniale şi a expertizei tehnice în contabilitate, de natură a stabili corect situaţia de fapt, conflictele existente între părţi, cui îi aparţine culpa în deteriorarea relaţiilor societare şi stabilirea sumei de bani ce i se cuvenea asociatului exclus, cerere care nu a fost pusă în discuţia părţilor, fiind încălcate astfel şi prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
- S-a referit la argumentele expuse de instanţa de apel cu privire la contractul de arendă şi contractul de consultanţă care nu sunt conforme cu realitatea, fiind ignorate înscrisurile aflate la dosar, din care reiese fraudarea intereselor societăţii, precum şi faptul că în sarcina pârâtei nu a fost stabilită nicio culpă avându-se în vedere contrafacerea de către aceasta a semnăturii sale, din moment ce a prejudiciat societatea întrucât contul bancar înfiinţat a fost realizat cu scopul deturnării de fonduri, aspecte ce se circumscriu dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990.
- Greşit a reţinut instanţa de apel că în exercitarea funcţiei sale de administrator la SC I.C. SRL după revocare, ar fi acţionat împotriva societăţii, fiind acuzat de folosirea banilor societăţii în nume propriu în condiţiile în care nu s-a încasat niciun venit, că faptele pentru care s-a făcut vinovat şi care au dus la admiterea cererii reconvenţionale a pârâtei şi la excluderea sa din societate nu au suport în înscrisurile de la dosar, cu referire şi la Sentinţa nr. 1098 din 11 octombrie 2011 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă şi irevocabilă, prin care a fost anulată Hotărârea AGA nr. 1 din 27 septembrie 2011 prin care fusese revocat din funcţia de administrator.
În ceea ce priveşte atitudinea sa de împiedicare a accesului asociatei administrator I.E. la imobilele societăţii şi la refuzul de a preda sediul societăţii, bunurile şi documentele acesteia, a precizat că soluţia este greşită în raport de probele administrate în cauză din care reiese contrariul.
Totodată, a arătat că mandatarii pârâtei I.E. au înlocuit ţigla de pe casă, şi-au însuşit mobila şi obiectele existente în imobilul achiziţionat de către societate, un autoturism A., bolţari depozitaţi în curte şi au tăiat copacii din pădurea proprietatea societăţii, pentru folosinţa proprie, că a angajat personal fără consultarea celuilalt administrator asociat pentru raţiuni de securitate şi că nu au fost analizate procurile în baza cărora au fost numiţi cei doi procuratori, faţă de prevederile art. 38 alin. (5) din actul constitutiv. Că deşi instanţa de apel a reţinut că au existat neînţelegeri între asociaţi, aceasta nu a precizat în concret în ce au constat acestea.
- Recurentul a arătat că decizia instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, arătând că au fost analizate cu precădere susţinerile pârâtei, nu şi susţinerile sale.
Analizând recursul declarat de reclamantul I.G.P. împotriva Deciziei nr. 45/2013 din 6 iunie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept arătate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat, avându-se în vedere următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicată, a căror încălcare este criticată în prezentul recurs, au următorul conţinut: "Poate fi exclus din societatea (...) cu răspundere limitată, asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora".
Faptele comise de administratorul asociat, sancţionate de textul de lege cu excluderea din societate, vizează folosirea sau traficarea creditului, a activului societăţii în folosul său sau al altora şi presupune săvârşirea lor cu intenţie de către asociatul administrator, care astfel urmăreşte un profit din activitatea sa frauduloasă.
Mai trebuie precizat că faptele sancţionate trebuie să aibă şi o anumită gravitate în raport cu urmările produse contrare interesului societar.
Mai mult decât atât, în aprecierea cazurilor în care se impune excluderea unui asociat dintr-o societate cu răspundere limitată trebuie apreciată vinovăţia acestuia în săvârşirea presupusei fapte, ştiut fiind că nu orice faptă poate constitui motiv pentru excludere având în vedere că acest tip de societăţi comerciale se constituie în considerarea calităţilor asociaţilor, ce au la bază affectio societatis.
Stabilirea faptelor de natura celor ce pot conduce la excluderea asociatului administrator este atributul suveran al instanţei fondului sau apelului din perspectiva caracterului devolutiv al acestuia, cu condiţia motivării hotărârii sub acest aspect.
Referitor la respingerea cererii principale formulate de reclamantul I.G.P. în ceea ce priveşte excluderea pârâtei I.E. din cadrul SC I.C. SRL, se constată că soluţia instanţei de apel este corectă.
Astfel, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, instanţa de control judiciar a dat o interpretare şi aplicare corectă a prevederilor art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, reţinând că în urma verificării aspectelor invocate de reclamant ce se referă la încheierea Contractului de arendare din 30 aprilie 2010 prin care I.E. a pus la dispoziţia arendaşului B.C. suprafaţa de 10 ha teren arabil situat pe raza comunei Gârla Mare în schimbul arendei în natură sau în bani, a contractului de consultanţă SAPARD 2006 încheiat de pârâtă, la falsificarea semnăturii reclamantului de către pârâta I.E. pentru deschiderea unui cont bancar al societăţii la care reclamantul să nu aibă acces, la mandatarea numiţilor B.N. şi B.C. de asociata administrator I.E. la exercitarea drepturilor ce decurg din această calitate cu încălcarea prevederilor legale şi ale statutului societăţii, în raport de probele administrate în cauză, acestea nu pot fi încadrate în cazul de excludere prevăzut de articolul menţionat, întrucât acţiunile pârâtei I.E., efectuate în calitate de administrator nu pot fi considerate ca fiind săvârşite cu intenţia de a frauda societatea.
Susţinerea recurentului-reclamant în sensul că instanţa nu a reţinut fapta de contrafacere de către pârâtă a semnăturii sale ca fiind încadrabilă în art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, întrucât a prejudiciat societatea prin deschiderea contului bancar avându-se în vedere deturnarea fondurilor societăţii, nu poate fi primită în raport de Hotărârea AGA nr. 5 din 22 septembrie 2009 a SC I.C. SRL, prin care s-a decis că persoana cu drept de semnătură în societate este pârâta I.E. şi B.N., care era împiedicată în continuarea activităţii societăţii prin acţiunile şi faptele asociatului administrator I.G.P., şi Ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, din 5 noiembrie 2009, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a pârâtei şi că nici în această situaţie nu se poate reţine fraudarea societăţii prin această faptă.
Şi în ceea ce priveşte numirea procuratorilor B.C. şi B.N., cărora pârâta I.E. le-a cedat exercitarea drepturilor izvorâte din raportul de mandat managerial, soluţia instanţei de apel este corectă, întrucât pârâta deţinea 80% din capitalul social şi avea îndreptăţirea să mandateze alte persoane să exercite atribuţiile şi responsabilităţile prevăzute în sarcina mandatarilor şi că exercitarea de către mandatari a drepturilor arătate s-a făcut în limita prevăzută prin aceste mandate, nefiind constatate operaţiuni sau fapte prin care procuratorii să depăşească puterile date prin mandat sau să le folosească în interesul lor sau al mandantului.
Cum în cauză, instanţa de apel a reţinut că reclamantul I.G.P. nu a probat existenţa prejudiciului condiţionat de lege, în sfera gestiunii interne şi nici faptul că pârâta a folosit sau traficat creditul, atribuţiile sau activul societăţii în folosul său sau al altor persoane şi nici că au fost exercitate în mod abuziv de către mandatarii numiţi de pârâtă drepturile izvorâte din raportul de mandat managerial, că faptele imputate pârâtei nu au fost comise de aceasta, că nu a rezultat intenţia manifestă de fraudare a societăţii, soluţia de respingere a cererii de excludere a pârâtei din societate este corectă în raport de dispoziţiile art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicată.
Şi soluţia instanţei de apel de admitere a cererii reconvenţionale a pârâtei I.E. prin care a solicitat excluderea din SC I.C. SRL a reclamantului I.G.P. este justă, avându-se în vedere că din considerentele deciziei pronunţate în apel au rezultat clar faptele imputate reclamantului care au dus la neînţelegerile apărute între cei doi asociaţi, respectiv continuarea exercitării fără drept a funcţiei de administrator după revocarea sa prin Hotărârea nr. 1 din 27 septembrie 2011 a SC I.C. SRL, împiedicarea accesului asociatei administrator I.E. la imobilele societăţii, refuzul de predare a bunurilor şi documentelor societăţii, angajarea de personal fără consultarea celuilalt administrator asociat, care au făcut ca asocierea să nu mai existe în această formulă, iar societatea să nu-şi mai poată continua activitatea şi realiza scopul pentru care aceasta a fost constituită.
Totodată, se reţine că recurentul a subsumat motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critici de netemeinicie, referitoare la greşita reţinere a faptelor şi acţiunilor sale în raport de înscrisurile aflate la dosar, acuzaţia că ar fi acţionat împotriva societăţii întrucât reclamantul a folosit banii societăţii în nume propriu în condiţiile în care nu s-a încasat niciun venit, că mandatarii pârâtei I.E. au înlocuit ţigla de pe casă, şi-au însuşit mobila şi obiectele existente în imobilul achiziţionat de către societate, un autoturism A., bolţari depozitaţi în curte şi au tăiat copacii din pădurea proprietatea societăţii, pentru folosinţa proprie şi că a angajat personal fără consultarea celuilalt administrator asociat pentru raţiuni de securitate, critici ce nu pot fi analizate.
Argumentele aduse în sprijinul acestei critici demonstrează nu numai faptul că nu sunt în concordanţă cu cerinţele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidenţiază nemulţumirea recurentului sub aspectul în care instanţa a înţeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, care excede competenţei instanţei de recurs, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătoreşti recurate.
- Este de observat că în dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că la termenul de judecată din 25 aprilie 2013, instanţa de apel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 295 alin. (2) teza I, i-a respins cererea prin care a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale şi a expertizei tehnice în contabilitate, de natură a stabili corect situaţia de fapt, conflictele existente între părţi, cui îi aparţine culpa în deteriorarea relaţiilor societare şi stabilirea sumei de bani ce i se cuvenea asociatului exclus, dar greşita reţinere a situaţiei de fapt în raport de greşita interpretare a probelor constituie o chestiune de fapt care nu vizează nelegalitatea hotărârii recurate.
Altfel spus, critica recurentului pentru stabilirea situaţiei de fapt nu se converteşte în motivul de nelegalitate invocat, deoarece stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei fondului sau apelului din perspectiva caracterului devolutiv al acestei căi de atac, iar în cauză cele două instanţe şi-au motivat hotărârea cu argumente pertinente pe aspectul situaţiei de fapt corect reţinute.
Reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanţa de apel nu mai este posibilă în recurs, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ.
În plus, faţă de argumentele arătate mai trebuie reţinut, în conformitate cu art. 167 alin. (1) C. proc. civ., că dovezile se încuviinţează numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să ducă la dezlegarea pricinii, or, din analiza înscrisurilor existente la dosar s-a constatat că acestea sunt suficiente, pertinente şi utile cauzei şi duc la dezlegarea chestiunilor de fapt evocate.
Din verificarea modului în care s-a derulat procesul în faţa Curţii de Apel Craiova rezultă că, în cauză, părţile au beneficiat de un proces echitabil, aşa cum este conturat în art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar instanţa şi-a exercitat rolul său activ respectând dispoziţiile art. 129 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că şi critica recurentului-reclamant întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este nefondată, întrucât contrar susţinerilor sale, motivele invocate de parte au făcut obiectul examinării de către instanţă, iar hotărârea este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei, cât şi cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.
De altfel, se poate observa fără dubii că instanţa de apel a motivat detaliat decizia pronunţată, în concordanţă cu textele de lege incidente cauzei.
Faţă de considerentele expuse, cum instanţa de apel a pronunţat o decizie legală, context în care motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ. sunt nefondate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.G.P. împotriva Deciziei nr. 45/2013 din 6 iunie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1706/2014. Civil. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 1713/2014. Civil → |
|---|
