ICCJ. Decizia nr. 1760/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1760/2014
Dosar nr. 6908/99/2013*/a2
Şedinţa din camera de consiliu din 4 iunie 2014
Deliberând asupra recursului de faţă constată următoarele:
Prin încheierea din 12 februarie 2014 a Curţii de Apel Iaşi a fost constatată inadmisibilă cererea de recuzare a judecătorilor D.P. şi G.P. formulată de F.P.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul F.P. susţinând că nu este motivată în drept, că a fost soluţionată de judecătorii recuzaţi care sunt lipsiţi de imparţialitate şi că art. 31 C. proc. civ. nu are alin. (1). Recursul nu a fost motivat în drept.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dosarul a fost înregistrat la data de 5 martie 2014.
După comunicarea motivelor de recurs şi a întâmpinărilor la recurs, instanţa a dispus, în temeiul art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, cu modificările şi completările ulterioare, întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
În raport s-a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 53 C. proc. civ., recursul este admisibil, întrucât decizia civilă nr. 62 din 14 februarie 2014 pronunţată în cauză este definitivă, iar recursul împotriva încheierii din 12 februarie 2014, prin care s-a constatat inadmisibilă cererea de recuzare, a fost depus în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia.
Însă, motivele de recurs formulate, respectiv că încheierea nu este motivată în drept, că a fost soluţionată de judecătorii recuzaţi care sunt lipsiţi de imparţialitate şi că art. 31 C. proc. civ. nu are alin. (1), nu se pot încadra în motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Raportul a fost comunicat părţilor în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., au formulat puncte de vedere asupra raportului doar intimatele Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi Permanenţa Consiliului Eparhial laşi prin care au susţinut nulitatea recursului.
Analizând, în condiţiile art 493 alin. (5) C. proc. civ. recursul formulat, Înalta Curte constată că este nul şi urmează, în consecinţă, să se constate nulitatea lui, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de casare pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. nulitatea intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.; per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de casare prevăzute expres de art. 488 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
În speţă, nu numai că recurentul nu s-a conformat exigenţelor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., neindicând motivele de casare din art. 488 C. proc. civ. pe care îşi întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici, care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecăţii nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa încheierii atacate, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de casare prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.
Modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurent constă practic în exprimarea nemulţumirii faţă de modalitatea de soluţionare a cererii de recuzare, susţinând că nu este motivată în drept, ca a fost soluţionată de judecătorii recuzaţi care sunt lipsiţi de imparţialitate şi că art. 31 C. proc. civ. nu are alin. (1).
Succesiunea de afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în aşa fel încât să se poată reţine vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 488 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte va constata nulitatea recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul F.P. împotriva încheierii de şedinţă din data de 12 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 6908/99/2013*.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1759/2014. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1761/2014. Civil. Contestaţie tergiversare... → |
|---|
