ICCJ. Decizia nr. 1834/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1834/2014
Dosar nr. 8514/112/2010
Şedinţa publică de la 22 mai 2014
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC T.T. SRL, prin administrator judiciar SCPI U. SPRL, în contradictoriu cu pârâta A.K. Gmbh a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 62.140 euro cu titlu de preţ contract neachitat şi actualizare a sumei în baza art. 43 C. com. şi art. 4 din O.G. nr. 9/2000.
Prin Sentinţa civilă nr. 2067 din 4 decembrie 2012 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC T.T. SRL, prin administrator judiciar SCPI U. SPRL, în contradictoriu cu pârâtul A.K. Gmbh.
A fost obligată reclamanta SC T.T. SRL, prin administrator judiciar SCPI U. SPRL, să plătească pârâtei suma de 16.400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamanta SC T.T. SRL, prin administrator judiciar SCPI U. SPRL, împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 102/2013 din 9 septembrie 2013.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC T.T. SRL, prin administrator judiciar SCPI U. SPRL, a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ.
În susţinerea cererii de recurs recurenta a arătat, în esenţă, că prin decizia pronunţată instanţa de apel nu a argumentat înlăturarea art. 969 C. civ. şi nu au existat motive de anulare a contractului de comision întrucât nu este obligatorie semnătura pe fiecare pagină, cu atât mai mult cu cât contractul în cauză are o formă specială.
Recurenta susţine că în mod eronat a reţinut instanţa de apel că de la R. s-au achiziţionat 150 - 180 de animale, acesta fiind echivalentul maxim al unui singur camion şi acela de structură mică, cele două instanţe înţelegând eronat noţiunea de protocoale de agreere, a căror necesitate nu este prevăzută expres în regulamentele ce condiţionează exportul de animale vii.
Totodată, recurenta susţine că ambele instanţe au trecut sub tăcere lipsa înscrisului provenind de la finanţele germane solicitat de către reclamantă, care să demonstreze că factura reclamantei nu a fost contabilizată de către A.K.
În continuarea motivării recurenta prezintă în detaliu situaţia de fapt cu referiri la factura fiscală emisă de către reclamant şi la modalitatea în care a fost comunicată pârâtei, a mărturiilor martorilor privind activităţile desfăşurate de către reclamantă şi la actele de export că nu poartă amprenta intermediarului, ci doar a firmei exportatoare.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii introductive.
Prin concluziile depuse la dosar intimata-pârâtă SC A.K. Gmbh a solicitat respingerea recursului.
Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 lit. c) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia nulităţii recursului.
Recurenta a invocat în drept dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., dar decizia atacată este o hotărâre pronunţată în apel, prin urmare, susceptibilă de apel, ce nu poate fi examinată din perspectiva acestui text legal.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile prevăzute expres şi limitativ la pct. 1 - 9. Or, recurenta-pârâtă nu numai că nu a invocat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor formulate de aceasta nici nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute procedural de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile mai sus menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.
Prin criticile invocate în cererea de recurs recurenta şi-a exprimat nemulţumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermiţând încadrarea în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. şi analizarea lor în consecinţă, motiv pentru care nu pot fi reţinute de către instanţă ca şi critici de nelegalitate.
Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.
Simpla nemulţumire a părţii, cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei de apel, fără precizarea relevanţei pe care acestea le au faţă de fondul pricinii, referirile la semnarea contractului pe fiecare pagină, la factura fiscală, la mărturiile martorilor, la actele de export, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Indicarea de către recurentă a unor dispoziţii legale nu atrage automat cerinţa motivării recursului în conformitate cu dispoziţiile aplicabile în materia recursului, cererea de recurs fiind supusă unor cerinţe de formă diferite de cele instituite pentru cererea de apel, cerinţe impuse de caracterul nedevolutiv al acestei căi de atac.
În alţi termeni faţă de considerentele precedente, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC T.T. SRL prin lichidator judiciar SCPI U. SPRL împotriva Deciziei civile nr. 102/2013 din 9 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1833/2014. Civil. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1835/2014. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
