ICCJ. Decizia nr. 1840/2014. Civil. Actiune in raspundere contractuala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1840/2014
Dosar nr. 76574/3/2011
Şedinţa publică de la 22 mai 2014
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul T.D.G. prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a solicitat obligarea pârâţilor M.V.A. şi L.G.V., la restituirea sumei de 762.620 RON reprezentând împrumut acordat conform Contractului din 27 noiembrie 2008, precum şi obligarea acestora la plata dobânzii legale pentru neexecutarea la scadenţă a obligaţiei asumate.
Prin Sentinţa civilă nr. 344 din 14 februarie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis acţiunea precizată, formulată de reclamantul T.D.G., şi i-a obligat pe pârâţii M.V.A. şi L.G.V. la plata, către reclamant, a sumei de 762.620 RON reprezentând împrumut nerestituit. Totodată, a luat act de renunţarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind plata dobânzii legale şi a obligat pârâţii la 11.643 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a constatat că în cauză reclamantul a făcut dovada că prin Contractul de împrumut din 27 noiembrie 2008, semnat de părţi la aceeaşi dată a împrumutat pârâţilor echivalentul sumei de 212.172 euro, respectiv suma de 762.620 RON, cu care a fost creditat contul pârâtei L.G.V. deschis la R.B., astfel cum rezultă din ordinul de plată depus la dosar.
Întrucât pârâţii nu au înţeles să restituie suma împrumutată până la data menţionată în contract, respectiv 27 mai 2009, tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1584 C. civ., art. 1073 şi 969 C. civ.
Apărările pârâţilor în sensul că acelaşi contract a fost modificat la data de 13 aprilie 2009 printr-un alt contract purtând acelaşi număr au fost apreciate nefondate, întrucât, din acest din urmă contract semnat efectiv de părţi la data de 13 aprilie 2009, rezultă în mod clar existenţa unui împrumut distinct în sumă de 2.800.000 euro ce nu are nicio legătură cu împrumutul în sumă de 212.172 euro, în contract nefăcându-se vorbire de vreo modificare a celui iniţial încheiat nici în privinţa sumei şi nici în privinţa termenului de restituire în realitate fiind vorba de un raport juridic complet distinct de cel dedus judecăţii.
De asemenea, instanţa a reţinut faptul că ipoteca constituită prin Contractul autentificat la 14 mai 2009 a fost menită să garanteze în mod explicit doar împrumutul de 2.800.000 euro acordat prin al doilea contract (fapt menţionat în contractul de ipotecă), iar nu şi pe acela acordat la data de 27 noiembrie 2008, astfel că şi sub aspectul stingerii datoriei ca urmare a punerii în executare a contractului de ipotecă apărările pârâţilor au fost înlăturate ca nefondate.
Apelul declarat de pârâţii L.G.V. şi M.V.A. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 253 A din 18 septembrie 2013.
În argumentarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că nu exista nicio clauză în contractul semnat la 13 aprilie 2009 din care să rezulte că este un act ce modifică actul din 27 noiembrie 2008.
S-a mai reţinut că argumentul apelanţilor potrivit cu care conţinutul art. III - 1 din Contractul din 13 aprilie 2009 ar demonstra că acest al doilea contract este unul modificat este nefondat, în acest articol arătându-se că s-a predat prima tranşă la data semnării acestui contract - 13 aprilie 2009 şi nu la alte date anterioare.
Pentru acelaşi argument nu a fost primită nici susţinerea că returnarea biletului la ordin s-ar fi datorat includerii sumei de 212.172 euro în suma de 2.800.000 euro.
Instanţa de apel a reţinut că din încheierea pronunţată în Dosarul nr. 5016/94/2011 al Judecătoriei Buftea rezultă că s-a încuviinţat executarea pentru creanţa rezultată din contractul de împrumut autentificat la 23 februarie 2010 la BNP Asoc. M.I. şi Ş.L.A., iar din actul de adjudecare rezultă că s-a executat garanţia imobiliară constituită prin Contractul autentificat la 14 mai 2009, contract prin care s-a garantat împrumutul din 13 aprilie 2009, contract modificat prin Actul adiţional din 14 mai 2009.
Rezultă deci că la executarea imobiliară nu s-a avut în vedere creanţa de 212.172 euro, constituită prin Contractul de împrumut semnat la 27 noiembrie 2008.
S-a mai reţinut că, contractul de împrumut sub semnătură privată este un act unilateral în sensul că a născut doar obligaţia de restituire a sumei de bani împrumutate. Este adevărat faptul că înscrisul sub semnătură privată din 27 noiembrie 2008 nu cuprinde menţiunea "bun şi aprobat", dar acest fapt nu înseamnă că nu a existat operaţiunea juridică a împrumutului, ci doar faptul că valoarea probatorie a fost redusă la cea a unui început de dovadă scrisă care poate fi completate cu alte probe. Astfel, pe înscrisul numit Contract de împrumut din 27 noiembrie 2008 apar semnăturile apelanţilor-pârâţi, care nu au fost contestate. În acest înscris se menţionează că s-a împrumutat suma de 212.172 euro în RON la cursul BNR al datei începerii contractului. Acest înscris, care are valoarea probatorie de început de dovadă scrisă se completează cu adresa R.B. în care se menţionează că la 27 noiembrie 2008 s-au încasat 762.620.00 RON de către apelantul-pârât L.G.V. care au fost viraţi de T.D.G., conform ordinului de plată aflat la dosarul de fond şi la 18 mai 2009 s-a încasat 209.456.00 RON, conform adresei de la dosarul de fond, fiind dovedită operaţiunea juridică a împrumutului în baza înscrisului numit Contract de împrumut din 27 noiembrie 2008.
Instanţa de apel a constatat că existenţa unui termen scadent rezultă din modul de redactare pe un termen de 6 luni cu începere de la data de 27 noiembrie 2008 până la data de (27 mai 2009), sumă ce se împrumuta în RON. La pct. IV din înscris "Termenele şi ratele de rambursare a împrumutului" se arată că împrumutul se rambursează integral până la finele ultimei luni de valabilitate a contractului de împrumut, adică până la data de 27 mai 2009.
Din interpretarea acestor clauze din contract rezultă că părţile au stabilit atât un termen de la care începe contractul, termen ce consacră şi obligaţia de a acorda împrumutul, cât şi un termen de restituire, situaţie în care în mod corect instanţa de fond a reţinut că termenul scadent al împrumutului a fost 27 mai 2009, astfel că nu era îndeplinit termenul de prescripţie la data introducerii acţiunii, 13 decembrie 2011.
Împotriva acestei decizii pârâţii M.V.A. şi L.G.V. au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs indicat pârâţii au arătat, în esenţă, că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel nu au lămurit în mod corect şi legal situaţia de fapt, fiind necesară administrarea de noi probe.
Astfel, susţin recurenţii, tribunalul a respins nemotivat prin Încheierea din 4 octombrie 2012 administrarea probelor pe care recurenţii-pârâţi le-au propus în dovedirea intenţiei reale a părţilor şi a împrejurării că a existat un singur împrumut acordat în 27 noiembrie 2008.
Recurenţii, redând un fragment din considerentele deciziei referitoare la susţinerea că actul din 13 aprilie 2009 ar trebui înţeles ca fiind un act modificator al actului din 27 noiembrie 2008, arată că deşi nu există nicio clauză expresă în contractul semnat la 13 aprilie 2009 din care să rezulte că este un act ce modifică actul din 27 noiembrie 2008, acest lucru rezultă din probele administrate în faţa instanţei de fond. În continuarea motivării recurenţii prezintă în detaliu probele ce au fost administrate.
Recurenţii susţin că aşa cum au arătat şi în faţa instanţei de apel că, Contractul de împrumut din 27 noiembrie 2008, semnat la 27 noiembrie 2008, este nul ca înscris, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 1180 C. civ.
În opinia recurenţilor scadenţa obligaţiei de restituire nu a fost asumată de către reclamanţi sub semnătură, astfel că se impune a se constata că obligaţia de restituire are un termen de executare stabilit contractual, astfel încât dreptul la acţiunea în restituirea împrumutului este prescris, în raport de dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, aplicabil speţei.
Pentru aceste motive recurenţii au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea ei spre rejudecare instanţei de apel, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului şi modificării hotărârii primei instanţe cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantului şi a cererii de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul-reclamant T.D.G., răspunzând detaliat motivelor de recurs, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Niciuna din cele două ipoteze nu a fost argumentată corect.
Stabilirea situaţiei de fapt şi administrarea probelor nu constituie argumente suficiente pentru a susţine lipsa de temei legal a deciziei criticate. Modul de redactare al deciziei şi reanalizarea probelor demonstrează preocuparea instanţei de a stabili dacă soluţia este fundamentată pe probe şi pe dispoziţiile legale aplicabile speţei.
Altfel spus, situaţia de fapt stabilită de instanţa fondului şi confirmată de instanţa de apel constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuţie în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele recurentei nu relevă nicio încălcare a dispoziţiilor legale sus-menţionate de natură să impună casarea sau modificarea soluţiei adoptate.
Susţinerea recurenţilor potrivit căreia actul din 13 aprilie 2009 ar trebui înţeles ca fiind un act modificator al actului din 27 noiembrie 2008 nu poate fi reţinută, întrucât aşa cum corect a constatat şi instanţa de apel nu există nicio clauză în Contractul semnat la 13 aprilie 2009 din care să rezulte că este un act ce modifică actul din 27 noiembrie 2008.
Susţinerea conform căreia Contractul de împrumut din 27 noiembrie 2008 este nul ca înscris, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 1180 C. civ., este nefondată.
Într-adevăr, art. 1180 C. civ. prevede că actul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani trebuie să fie scris în întregime de către împrumutat sau, cel puţin, acesta să adauge, la finele actului, cuvintele "bun şi aprobat" arătând totdeauna în litere suma şi apoi să semneze, însă instanţa de apel a reţinut în mod corect că pe înscrisul numit Contract de împrumut din 27 noiembrie 2008 apar semnăturile apelanţilor-pârâţi, care nu au fost contestate, înscris care are valoarea probatorie de început de dovadă scrisă care a fost completată cu adresa R.B. fiind dovedită operaţiunea juridică a împrumutului în baza Contractului de împrumut din 27 noiembrie 2008.
Critica referitoare la prescrierea dreptului la acţiunea în restituirea împrumutului nu poate fi reţinută. Astfel, se reţine că, aşa cum corect a apreciat şi instanţa de apel, termenul scadent al împrumutului a fost 27 mai 2009, iar în raport de data introducerii acţiunii, respectiv 13 decembrie 2011, termenul de prescripţie nu era îndeplinit.
Având în vedere considerente arătate, precum şi că instanţa de apel a analizat şi a răspuns criticilor formulate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii L.G.V. şi M.V.A. împotriva Deciziei civile nr. 253 A din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1839/2014. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1843/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
