ICCJ. Decizia nr. 1885/2014. Civil. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1885/2014
Dosar nr. 1392/1/2014
Şedinţa publică din 27 mai 2014
Prin Sentinţa civilă nr. 4239 din 29 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Deva a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC E.E. SA şi a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C.A. în contradictoriu cu această pârâtă, ca şi cererea reclamantului de obligare a pârâtei la cheltuielile de judecată.
Prin Încheierea de şedinţă din 7 septembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Deva, instanţa a recalificat cererea de îndreptare, lămuriri şi completare formulată de petentul C.A. ca fiind o cerere de recurs declarată împotriva Sentinţei civile nr. 4239/2010 a Judecătoriei Deva şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Prin Decizia civilă nr. 203/R/2010 din 26 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, s-a respins ca nefondat recursul reclamantului C.A. declarat împotriva Sentinţei civile nr. 4239/2010 a Judecătoriei Deva.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 477 din 24 iunie 2011, a respins ca inadmisibilă calea de atac intitulată "apel", declarată de reclamantul C.A. împotriva deciziei sus-menţionate.
Cererea de îndreptare şi lămurire a Deciziei nr. 477/2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, formulată de petentul C.A., a fost respinsă prin Decizia nr. 604 din 16 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Cererea de îndreptare, lămurire şi completare a Deciziei civile nr. 604/2011 a Curţii de Apel Alba Iulia formulată de petentul C.A. a fost respinsă prin Decizia nr. 856 din 18 noiembrie 2011 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Împotriva deciziilor civile nr. 477 din 24 iunie 2011 şi nr. 604 din 16 septembrie 2011, ambele pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, reclamantul C.A. a declarat recurs, fără a indica temeiul de drept.
Prin Decizia nr. 4129 din 24 octombrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 6637/221/2009, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul C.A., reţinându-se în esenţă că hotărârile atacate de recurentul C.A. au dobândit caracter irevocabil odată cu soluţionarea recursului şi, prin urmare, nu mai pot fi supuse unui nou control judiciar specific căii de reformare.
Împotriva Deciziei nr. 4129 din 24 octombrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 6637/221/2009, revizuentul C.A. a formulat o cerere de revizuire, prin care a arătat, în esenţă, că au fost încălcate dispoziţiile art. 480 şi art. 481 C. proc. civ. şi ale art. 44 din Constituţia României.
Prin Decizia nr. 3248 din 11 octombrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul C.A. împotriva Deciziei nr. 4129 din 24 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, reţinându-se că reclamantul a exercitat o cerere de revizuire împotriva unei hotărâri prin care s-a respins recursul ca inadmisibil, fără a se evoca fondul, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
C.A. a formulat o cerere privind îndreptarea erorii materiale, lămurirea şi completarea Deciziei nr. 3248 din 11 octombrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, care a fost respinsă prin Decizia nr. 335 din 31 ianuarie 2014 a aceleiaşi instanţe.
La data de 1 aprilie 2014 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2094, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.A., acesta invocând critici ce ţin de nemulţumirea sa faţă de soluţiile pronunţate în cauză.
La termenul de judecată din data de 27 mai 2014, contestatorul a depus precizări privind admisibilitatea contestaţiei în anulare, arătând situaţia de fapt şi soluţiile pronunţate în dosar, fără a indica hotărârea a cărei anulare o solicită pe această cale extraordinară de retractare, indicând dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ. şi solicitând în final anularea hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs ale Curţii de Apel Alba Iulia şi a Înaltei Curţi întrucât nu au cercetat motivele de casare.
Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată următoarele:
Contestatorul a declarat contestaţie în anulare împotriva tuturor hotărârilor pronunţate în cauză, însă din precizările depuse la termenul din 27 mai 2014 rezultă faptul că şi-a îndreptat calea de atac împotriva Deciziei nr. 4129 din 24 octombrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 477 din 24 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, împotriva Deciziei nr. 3248 din 11 octombrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire şi împotriva Deciziei nr. 335 din 31 ianuarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care s-a respins cererea privind îndreptarea erorii materiale, lămurirea şi completarea deciziei pronunţate în revizuire.
Fiind o cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute în lege.
Astfel, art. 317 C. proc. civ. prevede două motive pentru care se poate cere anularea hotărârii irevocabile: procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii; hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
La rândul său, art. 318 C. proc. civ. arată că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Greşeala materială vizată de teza I a art. 318 C. proc. civ. constă deci în neobservarea de către instanţa de recurs a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată. Când însă instanţa a cunoscut existenţa şi conţinutul actului şi a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba de o greşeală materială în sensul legii, ci eventual de o greşeală de judecată, care nu se poate însă îndrepta pe calea procedurală aleasă şi dedusă judecăţii, întrucât aceasta ar echivala cu un recurs la recurs, ceea ce, evident, nu este admisibil.
Totodată, nu se poate reţine nici împrejurarea că instanţa de recurs nu a cercetat vreun motiv de casare sau modificare, în înţelesul dispoziţiilor art. 318 teza II C. proc. civ., atât timp cât recursul a fost declarat împotriva unor hotărâri irevocabile, fiind inadmisibil.
Or, prin intermediul contestaţiei în anulare nu se pot aduce critici care să tindă la reformarea deciziei instanţei de recurs care, fiind o hotărâre irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 7 C. proc. civ., se bucură de putere de lucru judecat, conform art. 1200 pct. 4 şi art. 1202 C. civ., şi nu mai poate fi repusă în discuţie pe aspectele judecate.
Totodată, celelalte hotărâri indicate de contestator sunt pronunţate în cereri (revizuire/îndreptarea erorii materiale, lămurirea şi completarea dispozitivului) a căror rezolvare nu dă loc la examinarea hotărârii pe această cale extraordinară de atac şi, prin urmare, nu se înscriu în categoria de hotărâri care pot fi examinate pe calea contestaţiei în anulare pentru motivele prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ.
Din motivaţia expusă de contestator în cuprinsul contestaţiei sale rezultă că acesta este nemulţumit de modul în care au fost analizate şi apreciate dovezile prezentate de el în susţinerea prejudiciului care pretinde că i-a fost cauzat prin fapta ilicită a intimatei de montare a aparatelor de contorizare a consumului de energie electrică, încă de la introducerea cererii de chemare în judecată la prima instanţă.
Contestatorul nu a indicat niciun motiv relativ la hotărârile împotriva cărora a exercitat această cale de atac, iar cele dezvoltate cu titlu de motive ale contestaţiei în anulare nu sunt susceptibile de încadrare în prevederile enunţate ale art. 317 sau art. 318 C. proc. civ., ci privesc nemulţumiri generice referitoare la litigiul iniţial din această cauză şi hotărârile pronunţate în etapele procesuale anterioare, solicitând reanalizarea pe fond a cauzei, ceea ce este inadmisibil în această fază procesuală.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare promovată de contestatorul C.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1881/2014. Civil. Recalculare pensie.... | ICCJ. Decizia nr. 1924/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
