ICCJ. Decizia nr. 1932/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1932/2014
Dosar nr. 8681/30/2010*
Şedinţa publică de la 29 mai 2014
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 341/PI din 25 februarie 2013, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, a admis cererea formulată de reclamanta SC H.I. SRL, în contradictoriu cu pârâţii A.A.M.U.G.A. - Sucursala Timişoara şi A.A. Bucureşti, având ca obiect pretenţii şi a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 5.642,98 euro cu titlu de despăgubiri, precum şi la plata către reclamantă a sumei de 2.300,72 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, cu motivarea că autovehiculele din litigiu au suferit, în urma unui accident rutier, avarii ce pot fi considerate daună totală, iar, din valoarea despăgubirii, a fost scăzută suma achitată deja, rămânând un rest de plată de 5.013 euro, la care s-a adăugat contravaloarea lucrărilor de curăţare a suprafeţei carosabile, rezultând un total de 5.642,98 euro.
Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 112 din 12 septembrie 2013, a admis apelul declarat de reclamantă SC H.I. SRL, a modificat în parte sentinţa atacată în sensul că a admis în întregime cererea de chemare în judecată precizată, formulată de aceasta şi a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 29.448,42 euro cu titlu de despăgubiri, reţinând că litigiul poartă asupra modului de stabilire a întinderii prejudiciului încercat de reclamantă şi, pe cale de consecinţă, a întinderii reparaţiei datorate şi, luând în considerare valoarea totală a celor două vehicule avariate sub formă de daună totală (65.297,16 euro, reprezentând 52.659 euro + TVA), valoarea facturii de tractare a vehiculelor în vederea realizării constatării daunei (10.739,22 euro), cele două facturi reprezentând serviciile de evaluare a daunelor achitate de reclamantă (525,49 euro, respectiv 478,55 euro), suma totală cuvenită cu titlu de despăgubire reclamantei pentru prejudiciul încercat ca urmare a producerii riscului asigurat şi a aplicării clauzelor contractului de asigurare este de 77.094,42 euro din care pârâta a plătit benevol numai suma de 47.646 euro, rămânând un rest de plată de 29.448,42 euro.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta Societatea A.R.A. SA, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului reclamantei şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, invocând drept motive de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, s-a învederat că instanţa de apel, în mod greşit, a reţinut că este irelevant faptul că reclamanta nu a achitat TVA la momentul achiziţionării celor două autovehicule, astfel încât nu poate fi obligată la plata TVA din despăgubire, fiind interpretate greşit dispoziţiile art. 141 alin. (2) pct. 6 lit. v) C. fisc. şi a aplicat greşit legea raportat la situaţia de fapt expusă, deoarece costurile adiacente nu sunt prevăzute în condiţiile contractului de asigurare, încălcându-se dispoziţiile art. 969 C. civ.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Suma asigurată de recurenta-pârâtă pentru cele două autoturisme ce fac obiectul poliţelor de asigurare încheiate cu intimata-reclamantă a fost de 85.639 euro.
La încheierea poliţei CASCO s-a avut în vedere valoarea totală a vehiculelor, inclusiv TVA, o apreciere contrară încălcând acordul de voinţă al părţilor născut la momentul încheierii poliţelor de asigurare.
Astfel, pentru autoutilitara marca V., cu număr de înmatriculare TM-AA-AAA, suma asigurată a fost de 59.500 euro, aceasta fiind achiziţionată cu preţul de 50.000 euro, diferenţa de 9.500 euro reprezentând TVA aplicat de asigurător la valoarea netă a autoturismului.
Procentul de primă a fost raportat la o valoare care includea şi TVA, în cauză nefiind incidente prevederile art. 141 alin. (2) pct. 6 lit. b) C. fisc., întrucât aceste prevederi se aplică la plata primei de asigurare.
De altfel, pe poliţa CASCO a autovehiculului este trecută valoarea care include şi TVA, deoarece, pe factura de cumpărare a autovehiculelor din Germania apare suma menţionată fără TVA (reclamanta neplătind TVA, fiind vorba de o taxare inversă, dar nici nu a putut să îşi deducă TVA în România), însă suma asigurată este mai mare şi cuprinde şi TVA.
În mod corect, instanţa de apel a reţinut că, plecând de la valoarea de despăgubire stabilită de expertiza efectuată în cauză, centralizatorul sumelor supuse despăgubirii sunt în cuantum total de 77.094,42 euro, din care s-a scăzut suma de 47.646 euro plătită deja de către pârâtă, dispunând obligarea pârâtei la plata unui rest de 29.448,42 euro, sumă pe care Societatea A.R.A. SA Bucureşti nu a achitat-o în întregime la solicitarea SC H.I. SRL, deşi aceasta a învederat că a rezultat o daună totală.
O reinterpretare a probelor în această fază procesuală constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecăţii, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Costurile operaţiilor de constatare şi de evaluare a daunelor şi de stabilire a unui eventual deviz estimativ revenea, potrivit contractului de asigurare, recurentei, instanţa de apel interpretând corect prevederile art. 13.13 din contractul de asigurare încheiat între părţi, nefiind, astfel, incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Societatea A.R.A. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 112 din 12 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, şi, în temeiul art. 274 C. proc. civ., va dispune obligarea pârâtei Societatea A.R.A. SA Bucureşti la plata sumei de 3.720 RON către reclamanta SC H.I. SRL reprezentând cheltuieli de judecată conform documentelor justificative existente la dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Societatea A.R.A. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 112 din 12 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
Obligă pârâta Societatea A.R.A. SA Bucureşti la plata sumei de 3.720 RON către reclamanta SC H.I. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1931/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1934/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
