ICCJ. Decizia nr. 2034/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2034/2014
Dosar nr. 8438/301/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 25 iunie 2014
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 26659/215 din 15 octombrie 2012, pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta SC S.E.O. SA, cu sediul în Craiova a formulat cerere de întoarcere a executării silite împotriva pârâtului T.I., domiciliat în Slatina, judeţul Olt, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare executării Sentinţei civile nr. 1350 din 21 iunie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 589/104/2011 al Tribunalului Olt, desfiinţată prin Decizia civilă nr. 6381 din 17 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, în sensul obligării pârâtului la restituirea sumei totale de 18.700,04 RON, reprezentând debit şi cheltuieli de executare silită în cadrul Dosarului de executare nr. 134/27314/215/2011 al BEJ P.G., cu sediul profesional în Slatina, sumă actualizată la data plăţii efective, în funcţie de rata inflaţiei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut, în esenţă, că a fost introdusă în cauză şi citată în calitate de pârâtă în Dosarul nr. 589/104/2011 al Tribunalului Olt, în temeiul prevederilor art. 4 din H.G. nr. 760 din 21 iulie 2010 prin care a fost înfiinţată SC S.E.O. SA şi a Anexei 11 la Protocolul de predare-preluare. Prin Sentinţa civilă nr. 1350 din 21 iunie 2011 pronunţată în acel dosar, s-a admis acţiunea pârâtului T.I., având ca obiect contestaţie la decizia de concediere, SC F.E.S. SA - SISE Oltenia fiind obligată la reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior, dar şi la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, pe perioada de la data concedierii şi până la data reintegrării efective, hotărâre definitivă şi executorie.
Prin cererea înregistrată sub nr. 134/27314/215/2011 la BEJ P.G., pârâtul a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 1350 din 21 iunie 2011 a Tribunalului Olt, executare silită realizată integral asupra sumei de 18.700,04 RON, sumă formată din 18.697,55 RON reprezentând debit şi cheltuieli de executare şi 2,50 RON reprezentând comision bancar.
Ulterior, prin Decizia civilă nr. 6381 din 17 mai 2012, Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de către SC F.E.S. SA - SISE Oltenia, a modificat Sentinţa civilă nr. 1350 din 21 iunie 2011, în sensul respingerii contestaţiei formulată de contestatorul T.I.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat susţinerile pe dispoziţiile art. *4041 şi art. *4042 alin. (3) C. proc. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 17912 din 3 decembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Craiova s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Judecătoria Sector 3 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în dosarul de executare silită nr. 134/27314/215/2011, urmare a înfiinţării popririi, prin adresa emisă la data de 12 octombrie 2011, pe conturile reclamantei deţinute la terţul poprit BCR Bucureşti, la data de 21 octombrie 2011 au fost consemnate la dispoziţia BEJ P.G. sumele cuvenite pârâtului, a căror restituire se solicită prin cererea pendinte.
Văzând disp. art. 453 C. proc. civ. raportat la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a apreciat nu are competenţă teritorială în judecata cererii cu care a fost învestită, această competenţă teritorială fiind una exclusivă de la care nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga.
Astfel, potrivit prevederilor art. *4041 C. proc. civ., în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.
De asemenea, potrivit prevederilor art. *4042 alin. (3) C. proc. civ. dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în condiţiile alin. (1) şi (2) din acest text de lege, cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii.
Judecătoria Craiova a făcut aplicarea Deciziei nr. 5 din 12 martie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. *4042 alin. (3) C. proc. civ., prin care s-a statuat că instanţa judecătorească competentă potrivit legii să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite, prin restabilirea situaţiei anterioare, este instanţa de executare, respectiv judecătoria.
Instanţa a apreciat că şi competenţa teritorială a soluţionării cererii de întoarcere a executării silite revine de asemenea instanţei de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie s-a efectuat executarea silită, potrivit disp. art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Citând din considerentele deciziei menţionate s-a relevat că întoarcerea executării silite reprezintă o modalitate de "reluare a drumului executării", o "contestaţie specială la executare" şi, respectiv, o modalitate de realizare a unor drepturi patrimoniale derivând din desfiinţarea titlului executoriu. Cum în materia executării silite (a contestaţiei la executare) este instituită competenţa materială şi teritorială în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se va efectua executarea silită (art. 373 alin. (2) C. proc. civ.), numai instanţa în circumscripţia căreia s-a realizat executarea cunoaşte modul de săvârşire a executării silite, fiind fără relevanţă domiciliul/sediul pârâtului sau competenta teritorială a executorului judecătoresc ce a procedat la executarea silită.
S-a apreciat că ipoteza în care executarea silită s-a realizat prin poprire reprezintă o situaţie specială în stabilirea instanţei competente teritorial. În acest caz, pornind de la prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se realizează executarea, competenţa de soluţionare a cererii de întoarcere a executării aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul terţului poprit. Cu alte cuvinte, interesează locul unde se află depozitaţi banii debitorului, respectiv conturile acestuia.
Constatând că, în cauză, poprirea a fost înfiinţată asupra conturilor deţinute de reclamantă la terţul poprit BCR Bucureşti, cu sediul pe raza Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, Judecătoria Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect întoarcere executare silită în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.
La rândul său, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 4164 din 27 martie 2014, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova reţinând următoarele:
În vederea executării silite a creanţei de 18.700,04 RON, în baza Sentinţei civile nr. 1350 din 21 iunie 2011 BEJ P.G. a emis adresa de înfiinţare a popririi din 12 octombrie 2011 asupra disponibilităţilor băneşti aflate în conturile reclamantei.
Din Recipisa de consemnare nr. 604471/1 rezultă că suma a fost executată din contul reclamantei deschis la CEC Bank - Sucursala Slatina.
Întrucât singura formă de executare în cauză a fost cea prin poprire, iar locul executării prin poprire este la CEC Bank - Sucursala Slatina, unde contestatorul avea deschis contul, instanţa a apreciat că judecătoria competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Craiova.
S-a reţinut că, în materia contestaţiei la executare, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, aceasta din urma fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. ca fiind „judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea”.
S-a apreciat că, din dispoziţiile legale menţionate, rezultă că o instanţă devine „instanţă de executare” în măsura în care există acte de executare îndeplinite în raza sa teritorială. Or, având în vedere că poprirea a fost înfiinţată asupra unor conturi deschise la o sucursală din raza teritorială a Judecătoriei Craiova, opinia instanţei a fost în sensul că Judecătoria Craiova este instanţă de executare.
Un argument suplimentar în acest sens a fost acela că, din niciun act care se află la dosarul de executare, nu rezultă că poprirea a fost înfiinţată la o unitate operaţională a terţului poprit care să se afle în raza teritorială a sectorului 3.
În baza art. 20 C. proc. civ, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă superioară comună instanţelor în conflict, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Analizând conflictul de competenţă dedus prezentei judecăţi, Înalta Curte reţine următoarele:
Judecătoria Craiova a pornit în analiza competenţei teritoriale a instanţei de a judeca o cerere de întoarcere a executării de la interpretarea conferită de considerentele deciziei în interesul legii nr. 5/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind că o astfel de cerere se soluţionează de către instanţa în a cărei circumscripţie s-a efectuat executarea silită.
În dezvoltarea ulterioară a raţionamentului său, instanţa a considerat că, în materia executării silite prin poprire, este instanţă de executare instanţa de la sediul terţului poprit.
La rândul său, Judecătoria Sectorului 3 a constatat că pe raza sa teritorială nu a avut loc niciun act de executare privind înfiinţarea şi executarea popririi, câtă vreme suma datorată nu a fost consemnată de către terţul poprit, ci chiar de către debitoare, în contul deschis la o unitate bancară din Slatina, apreciind că această unitate bancară s-ar afla în raza teritorială a Judecătoriei Craiova.
Reţinând, în parte, argumentele pentru care ambele instanţe s-au considerat necompetente teritorial, Înalta Curte apreciază că instanţa competentă teritorial a soluţiona cauza este Judecătoria Craiova, pentru următoarele considerente:
Pentru a se stabili, în decizia în interesul Legii nr. 5/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa materială a judecătoriei în soluţionarea cererilor de întoarcere a executării, s-a avut în vedere împrejurarea că această cerere reprezintă, în fapt, o modalitate de reluare a drumului executării, o contestaţie specială la executare iar revocarea unei executări, înţeleasă ca o a doua executare în sens invers, se poate obţine, în virtutea principiului simetriei, doar prin ordinul aceleiaşi instanţe, „fiind singura care cunoaşte în detaliu modul de săvârşire a procesului de executare silită”.
Pornind de la aceste consideraţiuni, este evident că procesul de executare silită la care se face referire este cel al debitului iniţial, a cărui recuperare se solicită în urma desfiinţării titlului executoriu.
Deşi a ajuns la această concluzie, Judecătoria Craiova nu a ţinut cont de consecinţele acestei împrejurări, trecând la analiza situaţiei speciale a unei executări silite prin poprire şi identificând ca instanţă de executare pe cea de la sediul terţului poprit.
Judecătoria Craiova nu a observat faptul că, în cauza dedusă judecăţii, ea însăşi a avut calitatea de instanţă de executare, ca instanţă în raza căreia se afla sediul debitorului executat silit şi căreia, de altfel, executorul judecătoresc, din raza aceleiaşi Curţi de apel, i s-a adresat în vederea încuviinţării executării silite în toate formele prevăzute de lege, pronunţând, în Dosarul nr. 27314/215/2011, la data de 4 octombrie 2011 încheierea prin care, în conformitate cu dispoziţiile art. 373 C. proc. civ., această cerere a fost admisă.
Prin urmare, Judecătoria Craiova, ca instanţă de executare, în dosarul executării iniţiale, este competentă a soluţiona şi cererea de întoarcere a acestei executări.
Pentru aceste considerente Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2026/2014. Civil. Recalculare pensie.... | ICCJ. Decizia nr. 2035/2014. Civil. Conflict de muncă.... → |
|---|
