ICCJ. Decizia nr. 2089/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2089/2014
Dosar nr. 2257/1/2014
Şedinţa publică din 27 iunie 2014
Deliberând, în condiţiile art 395 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă:
Prin decizia civilă nr. 520 din 10 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de pârâta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" SA - Sucursala Centrul Regional de Exploatare, întreţinere şi Reparaţii CF Craiova, în contradictoriu cu reclamanţii B.A., C.I.C., D.L., D.I., G.N., I.F., I.I., I.M., L.F., M.P., M.T., P.N., P.M.I., P.V., P.R.G., P.I., P.D., D.P., S.F., S.C.V., T.V., T.C., V.M., Z.V. şi Z.M.C., iar Sentinţa civilă nr. 2334 din 25 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost schimbată în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor ce a avut ca obiect obligarea pârâtei să plătească fiecărui reclamant diferenţele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare şi categoriei profesionale la salariul de bază minim brut de 670 lei, conform Anexei 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel unitate pe anul 2011 - 2012 şi drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 01 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011, în temeiul art. 1 din H.G. nr. 1193 din 24 noiembrie 2010, precum şi diferenţele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare şi categoriei profesionale la salariul de bază minim brut de 700 lei, conform Anexei 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel unitate pe anul 2012 - 2013 şi drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 01 ianuarie 2012 - 31 decembrie 2012, în temeiul art. 1 din H.G. nr. 1225 din 14 decembrie 2011, sume care vor fi actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efectuate, la care se adaugă şi dobânda legală.
Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire reclamanţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuenţii au susţinut că decizia a cărei anulare o solicită este contradictorie cu hotărâri date de instanţe de acelaşi grad, încălcând autoritatea de lucru judecat, deoarece prin aceste hotărâri s-a dat câştig de cauză reclamanţilor, salariaţi în alte societăţi decât cea intimată, în acţiuni ce au avut acelaşi temei juridic, sens în care au anexat cererii următoarele decizii civile:
- Decizia civilă nr. 397 din 27 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respins apelul formulat pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar Călători CFR Călători SA - Sucursala Transport Feroviar Călători Craiova, în contradictoriu cu reclamanţii B.I., M.M., Ş.M., P.S., S.J., Ş.M., T.I., Z.F., A.M., B.C., O.A., M.C.G., B.S., D.A., C.P., S.P., S.M., împotriva Sentinţei civile nr. 2264 din 18 august 2013, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost admisă acţiunea reclamanţilor ce a avut ca obiect obligarea pârâtei să plătească fiecărui reclamant diferenţele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare şi categoriei profesionale la salariul de bază minim brut de 670 lei, conform Anexei 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel unitate pe anul 2011 - 2012 şi drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 01 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011, în temeiul art. 1 din H.G. nr. 1193 din 24 noiembrie 2010, precum şi diferenţele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare şi categoriei profesionale la salariul de bază minim brut de 700 lei, conform Anexei 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel unitate pe anul 2012 - 2013 şi drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 01 ianuarie 2012 - 31 decembrie 2012, în temeiul art. 1 din H.G. nr. 1225 din 14 decembrie 2011, sume care vor fi actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective, la care se adaugă şi dobânda legală.
- Decizia civilă nr. 6589 din 13 iunie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, prin care a fost admis recursul declarat de reclamantul D.V.M., în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA - Sucursala Transport Feroviar de Călători Craiova, iar Sentinţa civilă nr. 3003 din 27 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj, a fost schimbată în sensul admiterii acţiunii reclamantului ce a avut ca obiect obligarea pârâtei să plătească reclamantului diferenţele salariale dintre cele încasate şi cele cuvenite cu luarea în calcul a salariului minim brut de 670 lei prevăzut de H.G. nr. 1193/2010 şi cele efectiv încasate pentru activitatea desfăşurată în anul 2011 şi cu luarea în calcul a salariului minim brut de 700 lei prevăzut de H.G. nr. 1225/2011 şi cele efectiv încasate pentru activitatea desfăşurată în anul 2012, diferenţe ce vor fi actualizate cu coeficientul de devalorizare a monedei naţionale pe perioada dintre data naşterii dreptului şi data plăţii efective şi vor fi purtătoare de dobânzi legale, calculate de la data pronunţării prezentei decizii până la data plăţii efective.
- Decizia nr. 2908 din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care a fost respins recursul formulat pârâta SC E. CFR SA, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul C.E. Ploieşti, împotriva Sentinţei civile nr. 1204 din 23 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Prahova, prin care a fost admisă acţiunea reclamantului ce a avut ca obiect obligarea pârâtei să plătească fiecărui reclamant diferenţele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare şi categoriei profesionale la salariul de bază minim brut de 670 lei, conform Anexei 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel unitate pe anul 2011 - 2012 şi drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 01 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011, în temeiul art. 1 din H.G. nr. 1193 din 24 noiembrie 2010, precum şi diferenţele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare şi categoriei profesionale la salariul de bază minim brut de 700 lei, conform Anexei 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel unitate pe anul 2012 - 2013 şi drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 01 ianuarie 2012 - 31 decembrie 2012, în temeiul art. 1 din H.G. nr. 1225 din 14 decembrie 2011, sume care vor fi actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective, la care se adaugă şi dobânda legală.
De asemenea, revizuenţii au invocat şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la practica neunitară a instanţelor judecătoreşti.
Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi, în subsidiar, a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă.
Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra tardivităţii şi admisibilităţii cererii de revizuire, în raport de prevederile art. 511 alin. (3) pct. 8 şi art. 513 alin. (3) C. proc. civ.
Analizând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea nu îndeplineşte cerinţele de admisibilitate, pentru considerentele ce succed:
Revizuentul a solicitat instanţei anularea Deciziei civile nr. 520 din 10 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" SA - Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii CF Craiova, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă care deschide părţilor calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
S-a susţinut că decizia a cărei anulare se cere este în contradicţie cu alte decizii ale instanţelor de apel (Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Ploieşti), pronunţate în pricini similare (drepturi băneşti), în privinţa altor salariaţi, cauze soluţionate în contradictoriu cu alte pârâte.
În aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidenţa teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, care nu se verifică în cauză.
Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sau considerente decisive ori decizorii sunt contradictorii, condiţie ce rezultă din dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.; hotărârile să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părţi, obiect şi cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar), ci în procese diferite şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanţă.
Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală, care corespunde efectului negativ, autoritatea lucrului judecat este de natură să oprească o a doua judecată, nu tot astfel se întâmplă atunci când, acest efect al hotărârii judecătoreşti se manifestă pozitiv; efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior între aceleaşi părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Or, câtă vreme în prima ipoteză susţinută de revizuenţi, se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive/irevocabile ale instanţelor de apel/recurs (Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Ploieşti), pronunţate în cauze similare (iar nu identice), în privinţa altor părţi ce sunt salariaţi ai altor pârâte, revizuenţii nu pot obţine anularea deciziei instanţei de apel, întrucât practica neunitară a instanţelor nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.; pentru situaţia descrisă, nu este întrunită cerinţa ca hotărârile să fi fost pronunţate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, faţă de cel anterior şi a cărui autoritate de lucru judecat se invocă a fi fost o încălcată.
Remediul practicii neimitare rămâne pronunţarea unei decizii în interesul legii, însă, la acest moment, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar şi aceasta ar fi lipsite de orice finalitate în privinţa situaţiei revizuentului, întrucât art. 517 alin. (2) C. proc. civ. prevede că soluţiile se pronunţă numai în interesul legii şi nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.
Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă.
Pe de altă parte, contrar celor susţinute de revizuenţi, instituirea normei de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării autorităţii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplu fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni", constantă a junsprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, afirmată (de ex.), în Cama Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 520 din 10 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de revizuenţii B.A., cu domiciliul în Roşiorii de Vede str. D., judeţul Teleorman, C.I.C., cu domiciliul în Roşiorii de Vede str. D., judeţul Teleorman, D.L., cu domiciliul în Roşiorii de Vede str. A., judeţul Teleorman, D.I., cu domiciliul în comuna Peretu judeţul Teleorman, G.N., cu domiciliul în comuna Peretu judeţul Teleorman, I.F., cu domiciliul în Roşiorii de Vede str. S., judeţul Teleorman, I.I., cu domiciliul în Roşiorii de Vede str. D., judeţul Teleorman, I.M., cu domiciliul în comuna Vedea, str. M., judeţul Teleorman, L.F., cu domiciliul în comuna Măldăeni judeţul Teleorman, M.P., cu domiciliul în Roşiorii de Vede str. B., judeţul Teleorman, M.T., cu domiciliul în comuna Vedea sat Meri, judeţul Teleorman, N.M.M., cu domiciliul în comuna Măldăieni, judeţul Teleorman, P.N., cu domiciliul în Roşiorii de Vede str. I., judeţul Teleorman, P.M.I., cu domiciliul în comuna Peretu, judeţul Teleorman, P.V., cu domiciliul în Roşiorii de Vede str. D., judeţul Teleorman, P.R.G., cu domiciliul în Roşiorii de Vede str. R., judeţul Teleorman, P.I., cu domiciliul în comuna Troianul, judeţul Teleorman, P.D., cu domiciliul în comuna Drăgăneşti de Vede, judeţul Teleorman, D.P., cu domiciliul în Roşiorii de Vede str. L., judeţul Teleorman, S.F., cu domiciliul în comuna Peretu judeţul Teleorman, S.C.V., cu domiciliul în comuna Olteni str. G., judeţul Teleorman, T.V., cu domiciliul în comuna Peretu judeţul Teleorman, T.C.,, cu domiciliul în comuna Scrioaştea judeţul Teleorman, V.M., cu domiciliul în comuna Scrioaştea sat Brebina judeţul Teleorman, Z.V., cu domiciliul în comuna Peretu judeţul Teleorman, Z.M.C., cu domiciliul în Roşiorii de Vede, str. D., judeţul Teleorman, prin avocat D.E., având sediul profesional în Roşiorii de Vede, str. C., jud. Teleorman, în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" SA - Sucursala Centrul Regional de Exploatare, întreţinere şi Reparaţii CF Craiova, având CUI X, cu sediul în Craiova, str. D., judeţul Dolj.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2082/2014. Civil. Recuzare. îndreptare eroare... | ICCJ. Decizia nr. 2090/2014. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
