ICCJ. Decizia nr. 2080/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2080/2014
Dosar nr. 4379/99/2007*
Şedinţa publică din 27 iunie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 31 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, a fost admisă cererea formulată de M.S., prin mandatar P.S.
În baza art. 281 C. proc. civ., s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 42 din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, în sensul că se va menţiona: "Obligă pârâta SC "Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor (INCERC) SA să restituie în natură reclamantului suprafaţa de 1292 mp teren situat în Iaşi, str. M., marcat pe planul de situaţie cu haşur verde, potrivit anexei din raportul de expertiză întocmit de expert C.V., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre" şi nu "Obligă pârâta SC INCERC SA să restituie în natură reclamantului suprafaţa de 1292 mp teren situat în Iaşi, str. M., marcat pe planul de situaţie cu haşur verde, potrivit anexei din raportul de expertiză întocmit de expert C.V., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre".
Pentru a decide astfel, instanţa a constatat că în dispozitivul Deciziei civile nr. 42 din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi există, într-adevăr, există o eroare materială în sensul art. 281 C. proc. civ., privind denumirea intimatei-pârâte, dar nu în sensul solicitat de reclamant, deoarece, din toate actele şi lucrările dosarului, rezultă că denumirea corectă a pârâtei este SC "Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor (INCERC) SA" şi nu Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare în Construcţii Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă, cum s-a susţinut.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul M.S., în temeiul dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că denumirea menţionată în cuprinsul încheierii recurate nu este cea corectă şi, de altfel, din niciun înscris depus la dosar nu rezultă că pârâtul ar fi societate comercială (SC), respectiv societate pe acţiuni (SA).
Denumirea corectă reiese din înscrisurile provenite de la pârât, inclusiv din adresa acestui institut către Biroul executorilor Judecătoreşti cu nr. 3775 din 19 decembrie 2013, a cărui antet reprezintă denumirea exactă a pârâtului.
Recurentul a mai arătat că denumirea incorectă a pârâtului împiedică executarea atât a dispoziţiei privind atribuirea în natură a terenului, cât şi recuperarea cheltuielilor de executare în sumă de 2.742,60 lei avansate de creditorul M.S.
Examinând hotărârea recurată în raport de criticile formulate şi actele dosarului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.
Prin încheierea din 31 ianuarie 2014 dată în Dosarul nr. 4379/99/2007, Curtea de Apel Iaşi a apreciat că sunt întrunite condiţiile de aplicare a prevederilor art. 281 C. proc. civ., în sensul existenţei unei erori materiale în cuprinsul Deciziei nr. 42 din 25 februarie 2009 pronunţate în Dosarul nr. 4379/99/2007, în ceea ce priveşte denumirea pârâtei, decizie prin care, admiţându-se apelul reclamantului M.S., s-a dispus obligarea pârâtei SC INCERC SA la restituirea în natură a unei suprafeţe de teren din municipiul Iaşi.
În condiţiile în care doar petentul M.S., titular al cererii de îndreptare a erorii materiale, a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, constatarea întrunirii condiţiilor art. 281 C. proc. civ. a intrat în puterea lucrului judecat, nefăcând obiectul învestirii acestei instanţe de control judiciar.
În raport de motivele de recurs, urmează a se verifica legalitatea încheierii exclusiv în privinţa conţinutului rectificării operate în dispozitivul Deciziei nr. 42 din 25 februarie 2009, în sensul dacă denumirea pârâtului a fost sau nu menţionată în mod corect.
În condiţiile în care cererea de îndreptare a erorii materiale a vizat denumirea intimatei, astfel cum este indicată în decizia Curţii de Apel Iaşi pronunţată în faza apelului, premisa verificării legalităţii încheierii recurate este aceea a cadrului procesual în care a fost soluţionat apelul reclamantului prin decizia a cărei îndreptare s-a solicitat.
Această premisă se impune deoarece eventuala rectificare a deciziei nu poate aduce vreo modificare a cadrului procesual în privinţa părţilor din procedura apelului, procedura prevăzută de art. 281 C. proc. civ. fiind incompatibilă cu controlul de legalitate a hotărârii judecătoreşti, posibil a fi exercitat exclusiv pe calea recursului (împotriva deciziei pronunţate în apel), totodată, trebuie să reflecte denumirea corectă a părţii în proces, la momentul soluţionării apelului.
În acest context, stabilirea corectă a denumirii părţii ar fi trebuit efectuată pe temeiul actelor de procedură întocmite în dosarul de apel, şi nu al celor din cursul judecăţii în primă instanţă, atât timp cât nu se poate proceda, în limitele prezentei cereri de îndreptare a erorii materiale, la cenzurarea legalităţii ori a corectitudinii încheierilor de şedinţă şi a celorlalte acte de procedură întocmite în apel, prin prisma cadrului procesual subiectiv (vizând părţile în proces) în care s-a desfăşurat judecata în primă instanţă.
Se constată, astfel, că în cuprinsul încheierilor de şedinţă din dosarul de apel, inclusiv în practicaua Deciziei nr. 42 din 25 februarie 2009, pârâtul este indicat ca fiind Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor - INCERC, iar această denumire este reflectată de toate înscrisurile provenind de la pârât (cereri, întâmpinare, delegaţia consilierului juridic).
În consecinţă, în mod greşit, prin încheierea recurată s-a menţionat o altă denumire a pârâtului, respectiv cea reflectată de acte de procedură întocmite în cursul judecăţii în primă instanţă, deoarece nu este posibilă cenzurarea actelor de procedură din faza apelului.
Nu vor fi primite, însă, susţinerile recurentului în sensul că ar trebui menţionată denumirea reflectată de înscrisuri din faza executării silite, cât timp decizia de apel, astfel cum va fi îndreptată în prezenta procedură întemeiată pe dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., trebuie să reflecte cadrul procesual de la momentul soluţionării apelului, inclusiv sub aspectul denumirii de la acea dată a părţilor.
Eventuala modificare a denumirii părţilor, survenită ulterior soluţionării apelului, va putea fi invocată şi dovedită exclusiv în faţa autorităţilor implicate în procedura executării silite, respectiv executor judecătoresc şi, după caz, instanţa de judecată, neputând fi luată în considerare în procedura îndreptării erorii materiale ce vizează decizia pronunţată în faza apelului.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul şi, în temeiul art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica încheierea recurată, în sensul că denumirea corectă a pârâtului este Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor - INCERC în loc de SC "Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor SA (INCERC)" SA.
Urmează a fi menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii recurate, prin care a fost reluată dispoziţia din Decizia nr. 42 din 25 februarie 2009 privind obligaţia pârâtului de restituire în natură a imobilului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul M.S. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Modifică încheierea recurată în sensul că denumirea corectă a pârâtului este Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor - INCERC în loc de SC "Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor SA (INCERC)" SA.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2079/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2081/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
