ICCJ. Decizia nr. 2144/2014. Civil. Suspendare provizorie a executării. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2144/2014
Dosar nr. 56/46/2014
Şedinţa publică de la 11 iunie 2014
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 ianuarie 2014, petenta SC I.I. SRL Râmnicu Vâlcea, a solicitat suspendarea executării sentinţei nr. 5802 din 17 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, în temeiul art. 280 şi art. 403 vechiul C. proc. civ.
În motivarea cererii, a susţinut că prin sentinţa menţionată, a fost obligată să plătească intimatei suma de aproximativ 640.000 RON reprezentând 14.150 euro şi respectiv 128.036,2 euro, împotriva acesteia exercitând calea de atac a apelului.
Executarea sentinţei până la soluţionarea apelului, i-ar provoca însă un dezechilibru major în activitatea sa comercială, iar paguba pe care ar încerca-o ar fi imposibil de reparat ulterior, conducând la intrarea societăţii în insolvenţă.
Intimata a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare formulată, susţinând că potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012: „Dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare”, iar potrivit art. 5 din acelaşi act normativ: „Dispoziţiile C. proc. civ. privitoare la titlurile executorii se aplică şi hotărârilor judecătoreşti sau altor înscrisuri pronunţate ori, după caz, întocmite înainte de intrarea în vigoare a C. proc. civ. (...)”.
Aşa fiind, a apreciat că, chiar dacă prin sentinţa în discuţie s-a finalizat un litigiu început sub regimul vechiului C. proc. civ., executarea acestuia este supusă prevederilor art. 632 alin. (2) din noul C. proc. civ., care conferă calitatea de titlu executoriu, hotărârilor executorii, hotărârilor definitive precum şi oricăror alte hotărâri sau înscrisuri care potrivit legii pot fi puse în executare.
Prin încheierea din 18 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a r espins excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare; s-a admis cererea de suspendare formulată de petenta SC I.I. SRL privind suspendarea executării sentinţei nr. 5802 din 17 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata SC R.G. SA Borsec.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012, dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.
În cauză, procesul a început în anul 2011, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., la data de 15 februarie 2013.
Aşa fiind, hotărârea în discuţie dată într-un proces început înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., este executorie, astfel că obiectul învestirii instanţei nu lipseşte aşa cum s-a susţinut.
Pe fond instanţa a reţinut în principiu că apelul este nesuspensiv de executare, art. 7208 C. proc. civ. dispunând „exercitarea apelului nu suspendă de drept executare”, însă legiuitorul îngăduie în afara cazurilor anume prevăzute de lege, suspendarea hotărârii apelate, la cerere, motivat. Examinând susţinerile petentei în raport de înscrisurile depuse la dosar Curtea a constatat că motivele invocate sunt de natură să convingă instanţa că măsura suspendării executării sentinţei, derogatorie de la caracterul nesuspensiv al căii de atac se impune cu necesitate.
Împotriva încheierii din 18 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs SC R.G. SA arătând că hotărârea instanţei de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru că deşi procesul s-a judecat sub imperiul vechiului C. proc. civ., executarea sentinţei civile nr. 5802 din 17 octombrie 2013 este supusă prevederilor noului C. proc. civ. faţă de dispoziţiile art. 632 alin. (2).
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de criticile recurentei încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Procesul civil a fost declanşat prin introducerea cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr. 6001/90/2011 la Tribunalul Vâlcea, adică anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., la data de 15 februarie 2013.
Sentinţa civilă nr. 5802 din 17 octombrie 2013 a fost pronunţată după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., astfel încât executarea acesteia este supusă noilor prevederi privind procedura civilă pentru că art. 5 din Legea nr. 76/2012 prevede că dispoziţiile C. proc. civ. privitoare la titlurile executorii se aplică şi hotărârilor judecătoreşti sau altor înscrisuri pronunţate, ori după caz întocmite înainte de intrarea în vigoare a C. proc. civ.
Este adevărat că art. 3 din Legea nr. 76/2012 prevede că dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite după intrarea acestuia în vigoare, însă art. 5 aşa cum am arătat deja, prevede că dispoziţiile C. proc. civilă privitoare la titlurile executorii se aplică şi hotărârilor judecătoreşti sau altor înscrisuri pronunţate, ori după caz, întocmite înainte de intrarea în vigoare a C. proc. civ.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012, fără a avea în vedere dispoziţiile art. 5 pentru că, deşi procesul s-a declanşat sub imperiul vechiului C. proc. civ., executarea sentinţei civile nr. 5802 din 17 octombrie 2013 este supusă prevederilor noului C. proc. civ.
Chiar dacă potrivit art. 7208 din vechiul C. proc. civ. sub imperiul căruia s-a declanşat procesul civil şi s-a pronunţat sentinţa civilă în cauză era executorie, având în vedere prevederile noului C. proc. civ., rezultă că sentinţa civilă nr. 5802 din 17 octombrie 2013 a Tribunalului Vâlcea este supusă prevederilor noului cod. Aşadar, sentinţa civilă nr. 5802 din 17 octombrie 2013 nu este o hotărâre executorie faţă de dispoziţiile art. 632 şi dispoziţiile art. 633 C. proc. civ.
Nu este lipsit de relevanţă de a sublinia faptul că prin încheierea din 18 februarie 2014 pronunţată de Judecătoria sector 3 Bucureşti s-a respins cererea formulată de SC R.G. SA (recurenta) de încuviinţare a executării silite împotriva SC I.I. SRL (intimata) în baza sentinţei civile nr. 5802 din 17 octombrie 2013 faţă de dispoziţiile art. 632, art. 665 alin. (5) pct. 2 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenta SC R.G. SA împotriva încheierii din 18 februarie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi va modifica încheierea recurată în sensul că va respinge cererea de suspendare formulată de petenta SC I.I. SRL privind suspendarea executării sentinţei nr. 5802 din 17 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 6001/90/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta SC R.G. SA împotriva încheierii din 18 februarie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierea recurată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de petenta SC I.I. SRL privind suspendarea executării sentinţei nr. 5802 din 17 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 6001/90/2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2141/2014. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 2224/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
