ICCJ. Decizia nr. 2129/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2129/2014
Dosar nr. 5260/2/2013
Şedinţa publică din 10 iunie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 85 din 1 octombrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 5260/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi în consecinţa s-a anulat acţiunea în anulare formutată de reclamanta SC G.P. SRL împotriva pârâtelor I.C. Leasing IFN şi SC F.I. SRL, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin sentinţa aribitrală nr. 109 din 6 iunie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 474/2009 al Curţii de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamantei SC G.P. SRL şi în consecinţă s-a anulat cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtelor SC F.I. SRL şi I.C. Leasing IFN .
Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul arbitral a reţinut că, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 426/2011 a Curţii de Apel Bucureşti şi decizia nr. 2309/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, chestiunea dedusă judecăţii în acel litigiu a fost aceea a dreptului de administrare al SC G.P. SRL şi interpretarea ce trebuie dată hotărârii societăţiilor din 28 noiembrie 2006 şi actului adiţional la actul constitutiv al acestei societăţi.
În acest context tribunalul arbitral a reţinut că prin hotărârile judecătoreşti menţionate s-a stabilit cu putere de lucru judecat că cei doi asociaţi ai SC G.P. SRL, respectiv C.C. şi D.F. au şi calitate de administratori şi nu pot lucra independent atunci când nu există acord asupra actului ce urmează a fi încheiat.
Cererea de chemare în judecată având natura unui act de dispoziţie, rezultă că nu putea fi formulată doar de unul dintre cei doi administratori, astfel încât excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată de pârâta SC F.I. SRL a fost admisă.
Împotriva sentinţei arbitrale a formulat acţiune în anulare reclamanta SC G.P. SRL invocând dispoziţiile art. 364 lit. c), g) şi i) C. proc. civ., solicitând anularea sentinţei şi judecarea cauzei pe fond în limitele convenţiei arbitrale.
În cauză a fost invocată excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a reclamantei SC G.P. SRL, pârâta SC F.I. SRL susţinând că aceasta nu are exerciţiul drepturilor procedurale întrucât nu este legal reprezentată, deoarece acţiunea în anulare a fost semnată în numele societăţii de către C.C., în calitate de administrator, care nu mai deţine această calitate de peste doi ani, la fel ca şi celălalt fost administrator, D.F., ambilor expirându-le mandatul la data de 26 noiembrie 2011 .
Raportat la motivarea excepţiei invocate, instanţa a apreciat că aceasta trebuie calificată ca fiind excepţia lipsei calităţii de reprezentant, întrucât ceea ce se susţine este faptul că persoana care a formulat acţiune în anulare, în numele societăţii reclamante, nu putea reprezenta în mod legal societatea, ca urmare a expirării duratei mandatului de administrator şi nu faptul că reclamanta nu ar avea aptitudinea de a-şi exercita personal drepturile procesuale şi de a-şi îndeplini obligaţiile.
Analizând această excepţie cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a constatat că mandatul de administrator deţinut de C.C. a expirat la data de 26 noiembrie 2011, adică anterior sesizării instanţei cu acţiunea în anulare înregistrată la data de 24 iulie 2013, motiv pentru care a aplicat sancţiunea prevăzută de art. 161 alin. (1) C. proc. civ.
S-a argumentat, în admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, că potrivit certificatului constatator, în registrul comerţului societatea reclamantă figurează având doi asociaţi respectiv, C.C. şi D.F., iar prin sentinţa civilă nr. 3282/2011 pronunţată de Tribunalul Călăraşi s-a dispus excluderea pârâtului D.F. din SC G.P. SRL, părţile sale sociale urmând a fi preluate de asociatul C.C.
În temeiul acestei sentinţe a fost adoptată, la data de 4 iunie 2012 hotărârea AGA a SC G.P. SRL, prin care C.C. considerându-se asociat unic s-a numit în funcţia de administrator unic al reclamantei. Cererea de înregistrare a acestei menţiuni a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 1085/2013 a directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi cu motivarea că sentinţa civilă de excludere nu este irevocabilă, acest litigiu fiind pe rolul Curţii de Apel Bucureşti cu termen de judecată la 4 octombrie 2013.
Totodată, instanţa precizează că excepţia lipsei calităţii de reprezentant analizată prin această hotărâre nu se suprapune cu aceea analizată de tribunalul arbitral care a reţinut că cererea arbitrală a fost formulată de reclamantă doar printr-un singur administrator şi nu prin doi, iar în cadrul acţiunii în anulare motivul admiterii excepţiei a fost determinat de faptul că mandatul administratorului care a promovat cererea a expirat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC G.P. SRL solicitând în temeiul art. 312 C. proc. civ., casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.
În dezvoltarea criticilor, după reluarea istoricului cauzei, inclusiv a motivelor acţiunii în anulare, recurenta invocă faptul că instanţa a schimbat natura excepţiei invocate calificând-o ca fiind excepţia lipsei calităţii de reprezentant, deşi niciuna dintre părţi nu a invocat acest aspect, excepţia invocată fiind aceea a lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a reclamantei.
Pe de altă parte, arată recurenta, în mod greşit instanţa s-a raportat doar la înregistrările din registrul comerţului, potrivit cărora mandatul administratorilor era expirat, deoarece această împrejurare nu poate limita dreptul asociatului C.C. de a sta în justiţie pentru a apăra interesele SC G.P. SRL . Soluţia corectă era aceea de unire a excepţiei cu fondul având în vedere că între părţi există pe rol mai multe litigii în care aceeaşi excepţie a fost respinsă. Cu această motivare fiind respinsă şi cererea de numire a unui curator, formulată de D.F. în rejudecarea apelului din Dosarul nr. 4692/116/2013 având ca obiect sentinţa nr. 3282/2011 a Tribunalului Călăraşi prin care s-a dispus excluderea asociatului D.F.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, a căror dezvoltare, în absenţa indicării de către recurentă a unui temei de drept, indică incidenţa dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondat pentru considerentele ce urmează a fi în continuare expuse.
Se impune precizarea că, contrar susţinerilor recurentei, raportat la motivarea excepţiei invocate de pârâta SC F.I. SRL, în mod corect instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a calificat-o ca fiind excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi nu excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a reclamantei SC G.P. SRL .
Capacitatea de exerciţiu a unei persoane juridice constând în atitudinea de a-şi valorifica drepturile procesuale şi de a-şi îndeplini obligaţiile procesuale, adică de a sta în judecată, se naşte odată cu înmatricularea şi se sfârşeşte în momentul radierii acesteia din registrul comerţului, în conformitate cu prevederile art. 41 şi respectiv art. 260 din Legea nr. 31/1990.
Din această perspectivă, având în vedere că prin excepţia invocată s-a susţinut că reclamanta nu are capacitate procesuală de exerciţiu deoarece mandatul administratorilor a expirat, rezultă în conformitate cu prevederile legale anterior menţionate, că aceasta a fost corect calificată ca vizând lipsa calităţii de reprezentant, analizată în conformitate cu art. 161 alin. (1) C. proc. civ.
Modul de soluţionare a acestei excepţii este însă greşit. Astfel, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti se află în rejudecare după casare Dosarul nr. 4692/116/2010, cu privire la care şi în sentinţa recurată se face referire, având ca obiect litigiul dintre reclamanţii SC G.P. SRL şi C.F. şi pârâtul D.F. pentru excluderea acestuia şi reglementarea situaţiei juridice a societăţii reclamante. Această cauză este încă pe rolul instanţelor, ceea ce confirmă existenţa unei situaţii litigioase, situaţie în care pentru care corecta soluţionare a excepţiei calităţii de reprezentant a societăţii reclamante, care în prezent, cel puţin conform menţiunilor de la registrul comerţului are doi administratori cu mandatele expirate se impunea unirea acestei excepţii cu fondul, cu atât mai mult cu cât admiterea excepţiei s-a bazat pe alte considerente decât acelea avute în vedere de tribunalul arbitral.
În acest context, se impunea şi verificarea incidenţei dispoziţiilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ. în sensul desemnării unui curator special, având în vedere tocmai împrejurările pentru care s-a apreciat că societatea reclamantă nu este legal reprezentat.
Potrivit dispoziţiilor legale anterior evocate, instanţa va putea numi un curator special în ipoteza în care o persoană juridică, chemată să stea în judecată nu are reprezentant legal.
În aceste condiţii reţinând că este fondat motivul de recurs invocat de reclamantă, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., derivat din aplicarea greşită a prevederilor art. 161 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. soluţie care se impune este aceea de admitere a recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC G.P. SRL Olteniţa împotriva sentinţei civile nr. 85 din 1 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2014 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 2125/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2133/2014. Civil. Pretenţii. Revizuire - Fond → |
|---|
