ICCJ. Decizia nr. 2133/2014. Civil. Pretenţii. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CÎVILĂ
Decizia nr. 2133/2014
Dosar nr. 5882/1/2013
Şedinţa publică din 10 iunie 2014
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2200 din 17 octombrie 2013, Judecătoria Drăgăşani a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins cererea reclamantei B.G. în contradictoriu cu pârâtul D.R.S., având ca obiect pretenţii.
Analizând excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de pârât prin întâmpinare, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 21 mai 2012 sub nr. 1811/223/2012 la Judecătoria Drăgăşani, reclamanta B.G. a solicitat obligarea pârâtului D.R.S. la restituirea sumei de 250 RON reprezentând contravaloarea unei lucrări dentare pe care pârâtul s-a angajat să o efectueze, însă acesta nu şi-a respectat obligaţia.
Prin sentinţa civilă nr. 465 din 15 februarie 2013 a Judecătoriei Drăgăşani, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de mai sus.
În cauza supusă discuţiei, prin cererea formulată, reclamanta B.G. a solicitat obligarea pârâtului D.R.S. la restituirea sumei de 250 RON reprezentând contravaloarea lucrării dentare pe care pârâtul s-a angajat că o realizează, însă nu şi-a îndeplinit obligaţia.
Având în vedere situaţia de fapt reţinută mai sus şi textele de lege incidente, instanţa a constatat că, în speţă, sunt întrunite condiţiile cerute pentru a se constata existenţa autorităţii de lucru judecat şi anume: identitate de părţi, obiect şi cauză.
În concluzie, s-a admis excepţia invocată de pârât şi pe fond, s-a respins cererea.
Prin cererea înregistrată la data de 13 decembrie 2013 sub nr. 5882/1/2013 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuenta B.G. a solicitat revizuirea celor două sentinţe menţionate anterior după care, prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2014 sub nr. 2155/1/2014, a solicitat recalificarea căii de atac, din revizuire, în contestaţie în anulare.
În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, analizând, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 158 C. proc. civ., constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Delimitarea atribuţiilor instanţelor, se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
Competenla materială, privită sub aspectul ei funcţional, stabileşte ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanţe - judecătorii, tribunale, curţi de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - care desfăşoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar, iar competenţa teritorială, realizează delimitarea competenţei între instanţe de acelaşi grad.
În speţă, contestatoarea B.G. a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei civile nr. 465 din 15 februarie 2013 a Judecătoriei Drăgăşani şi a sentinţei civile nr. 2200 din 17 octombrie 2013 a aceleiaşi instanţe.
Întrucât în conformitate cu prevederile art. 319 alin. (1) C. proc. civ. „contestaţia se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă", competenţa materială în soluţionarea prezentei cauze aparţine Judecătoriei Drăgăşani.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul prevederilor legale evocate, Înalta Curte va declina competenţa soluţionării contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea B.G. împotriva sentinţei civile nr. 465 din 15 februarie 2013 a Judecătoriei Drăgăşani şi a sentinţei civile nr. 2200 din 17 octombrie 2013 a aceleiaşi instanţe, în favoarea Judecătoriei Drăgăşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B.G. împotriva sentinţei civile nr. 2200 din 17 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani şi a sentinţei nr. 465/2013 din 15 februarie 2013 pronunţată de aceeaşi instanţă, în favoarea Judecătoriei Drăgăşani.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2129/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2141/2014. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
