ICCJ. Decizia nr. 219/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 219/2014
Dosar nr. 46930/3/2011
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1562 din 7 septembrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins acţiunea formulată de reclamantul I.S., în contradictoriu cu pârâţii N.E., C.L., M.D. şi M.N.
Prin decizia nr. 71 A din 18 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În criticile formulate, reclamantul a arătat că este nemulţumit de hotărârile pronunţate de Tribunalul Bucureşti şi de Curtea de Apel Bucureşti, deoarece „îi sprijină şi îi susţin pe pârâţi”. S-a mai arătat, că pe nedrept Penitenciarul Rahova l-a pedepsit pe reclamant, pârâţii semnând un raport de activitate. Nici Tribunalul Bucureşti, nici Curtea de Apel Bucureşti nu au avut în vedere hotărârea pronunţată de Judecătoria sector 5 în Dosarul nr. 5113/302/2010 şi nici restul probatoriului de la dosar. Cadrele Penitenciarului Rahova „îşi permit să facă ce vor”, cu toate că „în faţa legii toată lumea este egală, iar cei vinovaţi trebuie să plătească”.
La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2014, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului, dat fiind că susţinerile recurentului din motivarea căii de atac nu pot fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanţă, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., reţinând cauza spre soluţionare pe acest aspect.
Faţă de excepţia invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată şi o va admite ca atare, pentru următoarele considerente:
În cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei care face obiectul recursului, ceea ce presupune indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.
Criticile invocate nu sunt susceptibile de a fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs, iar sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
Cum recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ. şi cum criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, urmează a se constata nulitatea recursului, conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Având în vedere că Baroul Bucureşti a desemnat pe avocat S.L.R. ca apărător din oficiu pentru a-l asista pe recurent, se va stabili onorariul de avocat la suma de 200 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul I.S. împotriva deciziei nr. 71A din 18 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Stabileşte onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 RON.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 218/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 220/2014. Civil. Excepţie de... → |
|---|
