ICCJ. Decizia nr. 222/2014. Civil. Partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 222/2014
Dosar nr. 5604/1/2013
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 2403 din 27 noiembrie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a prevederilor art. 244, art. 305 şi art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. A respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul O.M. împotriva deciziei civile nr. 946/R din 11 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 725/30/2012, în contradictoriu cu intimata B.D.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, prin decizia civilă nr. 946/R din 11 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 725/30/2012 Tribunalul Timiş a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul O.M. împotriva sentinţei civile nr. 7937 din 4 mai 2010 pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 2103.1/325/2008 şi a deciziei civile nr. 87/R/8 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş, în acelaşi dosar, în contradictoriu cu intimata B.D.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că aspectele invocate în susţinerea cererii de revizuire au fost avute în vedere la pronunţarea sentinţei şi deciziei atacate, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs revizuientul O.M., solicitând desfiinţarea acesteia în totalitate, cu motivarea că aceasta este nelegală, reţinându-se aceeaşi stare de fapt.
La termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2012, revizuientul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 244, art. 305 şi art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., iar instanţa a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, pentru motivele expuse în practicaua acelei hotărâri.
Instanţa, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii cereririi de recurs, raportat la prevederile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că revizuirea este promovată împotriva unei hotărâri irevocabile a tribunalului, iar hotărârea dată în soluţionarea cererii de revizuire are aceeaşi cale de atac ca şi decizia atacată.
S-a reţinut, că potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
În situaţia în care revizuirea este introdusă împotriva unei decizii prin care s-a soluţionat o cerere de recurs, decizia fiind irevocabilă, potrivit dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârea pronunţată în soluţionarea revizuirii este, de asemenea, irevocabilă, potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a mai fi atacată pe calea apelului sau a recursului.
În speţă, s-a atacat, pe calea revizuirii, decizia dată în recurs de Tribunalul Timiş într-un dosar având ca obiect partaj bunuri comune, decizie ce este irevocabilă, faţă de prevederile art. 2821 şi 299 C. proc. civ. şi de valoarea obiectului pricinii, astfel că recursul declarat împotriva deciziei prin care a fost respinsă această revizuire a fost respins ca inadmisibil.
La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2014, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului şi, faţă de excepţia invocată, a apreciat-o ca fiind întemeiată şi a admis-o ca atare, pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, se reţine că, faţă de dispozitivul deciziei recurate, a fost atacată cu recurs doar dispoziţia cu privire la respingerea, ca inadmisibil, a recursului declarat de revizuientul O.M. împotriva deciziei civile nr. 946/R din 11 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 725/30/2012, în contradictoriu cu intimata B.D., nu şi soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a prevederilor art. 244, art. 305 şi art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
În ce priveşte obiectul prezentului recurs, se reţine că hotărârile ce pot fi atacate cu recurs sunt enumerate în conţinutul art. 299 alin. (1) C. proc. civ.: „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului”.
Cum hotărârea recurată nu face parte din categoriile enunţate, ci este o decizie dată de o instanţă de recurs este evident că o atare decizie nu poate forma obiect al unui nou recurs.
Potrivit pct. 4 al art. 377 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, situaţie în care din coroborarea acestui text de lege cu dispoziţiile art. 299 C. proc. civ. rezultă că recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 2403 din 27 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara este inadmisibil.
Una din regulile care cârmuiesc exerciţiul căilor de atac este şi aceea a unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac. Cum dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin chiar exerciţiul lui, reclamantul nu poate folosi de mai multe ori calea de atac a recursului împotriva aceleiaşi hotărâri şi deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, recursul se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul O.M. împotriva deciziei nr. 2403 din 27 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 221/2014. Civil. Rectificare carte funciară.... | ICCJ. Decizia nr. 223/2014. Civil. Partaj bunuri... → |
|---|
