ICCJ. Decizia nr. 2204/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2204/2014
Dosar nr. 84/46/2014
Şedinţa publică din 17 septembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 6 februarie 2014 sub nr. 84/46/2014, revizuentul Sindicatul Sanitas pentru M.R. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 3360 din 17 octombrie 2013 pronunţată de această instanţă în Dosar nr. 787/109/2012.
În motivare, revizuentui a arătat că prin decizia anterior menţionată s-a respins, ca nefondat, recursul Sindicalului Sanitas declarat în numele membrului de sindicat M.R., în contradictoriu cu D.S.P. Argeş şi Ministerul Sănătăţii, în cauza având ca obiect drepturi salariate, în timp ce într-o cauză similară, şi anume, Dosar nr. 786/109/2012 în care s-a pronunţat Decizia nr. 14 din 07 ianuarie 2014, în care litigiul s-a purtat în contradictoriu cu aceleaşi părţi dar în numele unui alt membru de sindicat, respectiv, M.C., s-a pronunţat o soluţie contrară, sens în care cele două hotărâri sunt potrivnice conform dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Revizuentul a mai arătat că în cauză este îndeplinită tripla identitate impusă de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât cauzele au aceiaşi obiect, respectiv, stabilirea salariului de bază începând cu data de 01 ianuarie 2011 pentru personalul contractual din cadrul D.S.P. Argeş la nivelul funcţiilor similare aflate în plată, hotărârile potrivnice sunt date de aceeaşi instanţă de recurs, respectiv, Curtea de Apel Piteşti, iar litigiul se poartă între aceleaşi părţi, având aceleaşi calităţi, intimaţn-pârâţi fiind D.S.P. Argeş şi Ministerul Sănătăţii.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadtnisîhilitate invocata din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia, constituind un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au facuî ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte atât pentru părţi, cât şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate şi impune, pentru fiecare în parte. îndeplinirea unor condiţii specifice.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite. în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiţii; existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".
În acest sens, tripla identitate ca şi condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de dispoziţiile art. 1201 C. civ., în vigoare la data introducerii acţiunii, conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".
Cerinţele legale prevăzute de art. 1201 C. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuentul apreciază că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunţate în speţe similare de către Curtea de Apei Piteşti în care acesta a participat în proces în calitate de reprezentant al alior persoane.
Or, textul legal sus-menţionat impune ea judecata să aibă loc „între aceleaşi părţi, făcute de ele sau în contra lor în aceeaşi calitate", condiţie care nu se regăseşte în speţa dedusă judecăţii, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuentul să fi participat anterior în calitate de parte şi să fi obţinut soluţii contrare celei din hotărârea supusă revizuirii.
Astfel, în dosarul în care s-a pronunţat Decizia nr. 14 din 07 ianuarie 2014 calitatea de reclamant a avut-o numitul M.C., iar nu reclamanta din prezenta cauză, M.R.
Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta M.R. prin Sindicatul Sanitas Argeş împotriva Deciziei nr. 3360 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2203/2014. Civil. Evacuare. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 2205/2014. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
