ICCJ. Decizia nr. 2192/2014. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2192/2014
Dosar nr. 882/96/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 16 septembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 235/A din 8 mai 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureș, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul K.J. împotriva sentinţei civile nr. 5314 din 18 decembrie 2013, decizie definitivă.
Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs reclamantul K.J., ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş şi înaintat de această instanţă, la data de 25 iunie 2014, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionare.
învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport eonstatându-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C2. apreciind că raportul întruneşte condiţiile art 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin încheierea din 08 iulie 2014, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele 35-38 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurentului-reclamant şi intimaţilor-pârâţi Statul Român prin M.F.P. reprezentat de D.G.R.F.P. Braşov - prin A.J.F.P. Harghita şi Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie.
Recurentul-reclamant K.J. şi intimatul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au depus puncte de vedere asupra raportului.
În cuprinsul punctului de vedere referitor la raportul asupra admisibilităţii recursului, recurentul-reclamant a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. rap. la art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, faţă de dispoziţiile art. 21 şi 53 din Constituţia României.
Prin încheierea din 16 septembrie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionaîitate a art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rap. la art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 faţă de dispoziţiile art. 21 şi 53 din Constituţia României, excepţie invocată de recurentul-reclamant K.J.
A dispus sesizarea Curţii Constituţionale eu soluţionarea acestei excepţii. Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 16 septembrie 2014 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea pârților.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 235/A din 8 mai 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul K.J. împotriva sentinţei civile nr. 5341 din 18 decembrie 2013 a Tribunalului Harghita, decizie definitivă.
Decizia menţionată a fost pronunţată în soluţionarea unui apel într-o cauză având ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din aceeaşi lege „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit a) - i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel in cazurile in care legea prevede ea hotărârile de prima instanţă sunt supuse numai apelului".
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute delege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Decizia civilă nr. 235/A din 8 mai 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş nu este supusă recursului, deci nu este susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.
Prin urmare, instanţa urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul K.J. având reşedinţa în mun. Miercurea Ciuc, jud. Harghita reprezentat de avocat M.L. cu sediul în Miercurea Ciuc, judeţul Harghita în contradictoriu cu intimaţii-pârâți Statul Român prin M.F.P.-D.G.R.F.P. Braşov cu sediul în Bucureşti, sector 1 şi Ministerul Pubiic-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie cu sediul în sectorul 5.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6-septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2191/2014. Civil. Conflict de muncă.... | ICCJ. Decizia nr. 2198/2014. Civil. Superficie. Recurs → |
|---|
