ICCJ. Decizia nr. 2222/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2222/2014
Dosar nr. 33963/299/2014
Şedinţa din cameră de consiliu de la 17 septembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 Bucureşti la data de 17 iulie 2014 sub nr. 33963/299/2014 B.E.J. B.D.C. a solicitat, la cererea creditoarei SC S.R. SA în contradictoriu cu debitoarea SC E.P. SRL, în temeiul dispoziţiilor art. 665 alin. (9) C. proc. civ. încuviinţarea executării silite prin toate formele de executare împotriva debitoarei, în temeiul titlului executoriu reprezentat de fila C.E.C.
Prin sentinţa nr. 12634 din 29 iulie 2014, Judecătoria sector 1 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, reţinând că instanţa a fost învestită cu prezenta cerere la 17 iulie 2014, ulterior publicării ia 16 iulie 2014, în M. Of., a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 348 din 37 iunie 2014 prin care s-au declarat neconstituţionale dispoziţiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Faţa de această împrejurare, luând în considerare dispoziţiile art. 528 alin. (1) şi (2) raportat la art. 107 C. proc. civ., s~a apreciat că instanţa competentă a judeca cererea de încuviinţare a executării silite este cea de la domiciliul debitorului, în speţă, Judecătoria Constanţa.
Prin sentinţa nr. 8467 din 14 august 2014 Judecătoria Constanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, reţinând că, deşi cererea de încuviinţare a executării silite a fost formulată Ia data de 17 iulie 2014, ulterior publicării în M. Of. a Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curţii Constituţionale, respectiv, 16 iulie 2014, potrivit actelor dosarului cererea de executare silită a fost introdusă la biroul executorului judecătoresc la data de 11 iulie 2014, dată ia care art. 650 alin. (1) C. proc. civ. nu fusese declarat neconstituțional, sens în care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei prevăzuta de acest text legal, în speţă, Judecătoria sector 1 Bucureşti.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art, 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, pentru argumentele ce succed:
Potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ. „instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Dispoziţiile textului legal anterior citat au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014, dată de Ia care statuarea conţinută în respectiva decizie a devenit obligatorie pentru instanţe.
Cererea de încuviinţare a executării silite a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 Bucureşti la data de 17 iulie 2014, deci ulterior publicării deciziei de neconstiluţionalitate mai sus menţionată, situaţie faţă de care constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabilă cauzei pendinte.
Aceasta întrucât în stabilirea competenţei interesează nu data înregistrării cererii de executare silită la biroul executorului judecătoresc, în speţă, 11 iulie 2014, ci data învestirii instanţei de judecată cu o atare solicitare, şi anume, 17 iulie 2014, întrucât de la acest moment este declanşată procedura judiciară în cadru! căreia se pot analiza chestiuni legate de competenţă.
Aşa fiind, prin raportare la dispoziţiile art. 528 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. conform cărora „1). Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluţionare sau soluţionată deja de o Instanţă ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanţe se vor îndrepta la acea instanţă. 2) În celelalte cazuri, competenţa instanţei şi soluţionarea incidentelor privind competenţa sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase,", coroborate cu dispoziţiile art. 107 din aceiaşi cod, potrivit cărora „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", rezultă că instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze este cea de la domiciliul/sediul debitorului.
Cum potrivit actelor de la dosar sediul debitoarei SC E.P. SRL se află în municipiul Constanţa, competenţa de soluţionare a cauzei se va stabili în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se situează acest sediu, respectiv, Judecătoria Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2014.
← ICCJ. Decizia nr. 2221/2014. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2225/2014. Civil → |
---|