ICCJ. Decizia nr. 2207/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2207/2014
Dosar nr. 776/270/2012
Şedinţa publică de la 12 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Oneşti sub nr. 776/270 din 13 februarie 2012 reclamanta SC C.R.A.B. SA a chemat în judecată U.A.T. Târgu Ocna pentru a fi obligată la plata sumei de 1.815.221,62 lei reprezentând prestaţii efectuate şi neachitate în valoare de 1.258.482,15 lei şi penalităţi de întârziere în valoare de 556.739,47 lei calculate până la data de 31 octombrie 2010, precum şi la plata penalităţilor de întârziere calculate la debitul principal de la data de 31 octombrie 2010 până la plata efectivă a datoriei şi plata cheltuielilor de judecată respectiv 22.274,85 lei taxă de timbru şi 5 lei timbru judiciar.
Prin sentinţa civilă nr. 642 din 26 februarie 2012 Judecătoria Oneşti a admis excepţia lipsei competenţei materiale, declinându-şi competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Judeţean Bacău.
La Tribunalul Bacău cauza a fost înregistrată, la secţia civilă, la data de 15 martie 2012; după reorganizarea secţiilor civile în secţia civilă I şi secţia civilă II şi de contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare acestei din urmă secţii.
Prin sentinţa civilă nr. 340 din 11 februarie 2013 Tribunalul Bacău a admis în parte acţiunea, obligând pârâta să achite reclamantei contravaloare debit (consum) în valoare de 97.062,5 lei, cheltuieli de judecată în valoare de 4.168 lei taxe timbru şi 375 lei contravaloare onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 347/20 septembrie 2010 a fost constatată legalitatea hotărârii asupra fuziunii dintre SC C.A.B. SA cu SC A.S.B. SA şi s-a dispus înregistrarea societăţii nou înfiinţate SC C.R.A.B. SA între SC A.S. SA, în calitate de operator şi Primăria Târgu Ocna, în calitate de utilizator a fost încheiat contractul din 1 iulie 2005 având ca obiect asigurarea serviciului public de alimentare cu apă potabilă în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Acest contract modificat de un act adiţional fără număr, a fost valabil până la data fuziunii şi înfiinţării SC C.R.A.B. SA Bacău. Din actele care s-au depus odată cu cererea de fuziune, respectiv din proiectul de fuziune care a avut la bază raportul de expertiză întocmit de expert A.M.V.D. nu rezultă datoria pârâtului faţă de SC A.S. SA la data fuziunii şi nici datoriile defalcate pe luni conform proceselor - verbale de constatare a consumului. Orice modificare a actelor care au stat la baza fuziunii şi a înregistrării noii societăţi, respectiv a reclamantei, nu este posibilă. Dacă la data aceea la care a luat fiinţă reclamanta nu s-a înregistrat nicio datorie a Oraşului Târgu Ocna faţă de noua societate şi nici faţă de societatea contopită, nu este niciun debit de recuperat la această dată. După data de 30 septembrie 2010 au fost înregistrate de reclamantă debite ale pârâtei în valoare de 97.062,50 lei, conform facturilor emise. Facturile trebuie să cuprindă atât debitul principal, cât şi penalităţile calculate pe lunile anterioare. Având în vedere că expertul a calculat această sumă conform facturilor emise de către reclamantă şi având în vedere poziţia pârâtei care a solicitat admiterea acţiunii pentru debitul de 97.062,50 lei, acţiunea a fost admisă în această limită.
În termen legal, împotriva hotărârii tribunalului, reclamanta SC C.R.A.B. SA a formulat recurs.
Prin încheierea din 19 septembrie 2013 Curtea de Apel Bacău a recalificat calea de atac recurs în apel şi prin Decizia nr. 99/2013 Curtea de Apel Bacău, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta SC C.R.A.B. SA împotriva sentinţei civile nr. 340 din 11 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 776/270/2012, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U.A.T. Târgu Ocna.
A schimbat în parte sentinţa civilă nr. 340 din 11 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău.
A admis excepţia prescripţiei pentru suma de 88.571,25 lei reprezentând penalităţi de întârziere înscrise în facturile fiscale din 31 ianuarie 2009 (42.374,66 lei) şi (parţial, pentru 46.196,24 lei) şi, în consecinţă, a respins, ca prescrisă, acţiunea în privinţa acestor penalităţi de întârziere.
A obligat pârâta U.A.T. Târgu Ocna să plătească reclamantei, pe lângă suma de 97.062,5 lei reprezentând contravaloare debit, următoarele sume de bani:
- 500.181,16 lei reprezentând contravaloarea serviciilor pentru anul 2009, precum şi penalităţi de întârziere aferente aceleiaşi perioade, în valoare de 257.956,42 lei;"
- 501.078,24 lei reprezentând contravaloarea serviciilor pentru perioada ianuarie - septembrie 2010, precum şi penalităţi de întârziere aferente aceleiaşi perioade, în valoare de 36.625,87 lei.
A respins, ca nefondat, capătul de cerere privind plata penalităţilor de întârziere începând cu data de 31 octombrie 2010 şi până la data plăţii efective.
A obligat pârâta să plătească reclamantei, pe lângă sumele de 4168 lei taxă judiciară de timbru şi 375 lei onorariu expertului, şi sumele de 17.149,4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar şi de 1.556 lei diferenţă onorariu expert.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A obligat intimata-pârâtă să plătească apelantei-reclamante suma de 8.579,7 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în apel.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că serviciul public de alimentare cu apă potabilă a oraşului Târgu Ocna a fost asigurat de SC A.S. SA Bacău, în baza contractului de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă potabilă din 1 iulie 2005, contract încheiat între furnizor şi Primăria Târgu Ocna. Art. 6.2 lit. b), art. 9.7 şi art. 16 din contract (referitoare la termenul de scadenţă al facturilor şi la modul de calcul şi de plată al penalităţilor de întârziere) au fost modificate printr-un act adiţional, semnat de ambele părţi, dar nedatat. Prin acţiune, reclamanta a pretins plata sumelor înscrise în facturile fiscale (în număr de 45) emise în perioada 31 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2010, facturi în care au fost înscrise atât contravaloarea debitelor j principale, cât şi cea a penalităţilor de întârziere. Consumurile ce apă potabilă a căror contravaloare a fost înscrisă în aceste facturi sunt cele determinate prin procesele-verbale de constatare a cantităţilor de apă consumate semnate de cele două părţi, fără obiectiuni din partea beneficiarului, cu excepţia procesului-verbal înregistrat la intimat din 2010 în care acesta a acceptat la plată cantitatea de 94.273 mc din 96.252 mc pretinsă de furnizor. Intimata nu a contestat existenţa debitului principal, la dosarul tribunalului fiind depuse adrese ale intimatei către SC A.S. SA (din 30 martie 2010 și din 7 aprilie 2010) prin care acesta a solicitat furnizorului său propuneri de eşalonare. Potrivit expertizei contabile efectuate de expertul T.G. şi a anexelor la expertiză, din debitul principal, de 705.091,54 lei, intimata a făcut plăţi în sumă de 204.910,38 lei, rămânând de plată suma de 500.181,16 lei; la acest debit expertul a calculat penalităţi de întârziere în sumă de 257.956,42 lei, excluzându-le pe cele aferente apei potabile furnizate anterior lunii februarie 2009. Deosebit de reclamantă, expertul a determinat o altă modalitate de imputare a plăţilor, cu referire la factura din 31 ianuarie 2009, constatând achitat integral, în trei tranşe, debitul la această factură, la data de 23 iunie 2010. Pentru perioada ianuarie 2010 -septembrie 2010 (inclusiv), expertiza contabilă a determinat un debit principal de 501.078,24 lei - pentru care intimata nu a făcut nici măcar plăţi parţiale, debit la care a calculat penalităţi de întârziere în sumă de 36.625,87 lei. Pentru perioada octombrie 2010 - decembrie 2010 (inclusiv), ulterioară datei fuziunii, expertiza contabilă a determinat un debit principal de 97.062,5 lei, debit care constituie obligaţia de plată stabilită de tribunal, prin hotărârea apelată, în sarcina pârâtei.
În privinţa motivului pentru care tribunalul a admis acţiunea doar pentru acest din urmă debit, această instanţă a constatat că SC A.S. SA Bacău a fuzionat prin contopire cu SC C.A.B. SA, legalitatea hotărârii de fuziune şi înregistrarea societăţii nou înfiinţate, SC C.R.A.B. SA, fiind constatată şi dispusă prin sentinţa civilă nr. 347 din 20 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău. înregistrarea noii societăţi în registrul comerţului s-a făcut la data de 27 septembrie 2010 când a fost eliberat certificatul de înregistrare, iar radierea vechilor societăţi s-a făcut la data de 30 septembrie 2010. S-a reţinut că efectele fuziunii au un caracter complex, mai ales din perspectiva societăţilor care participă la această operaţiune, societăţi care dispar ca urmare a reunirii de patrimonii, patrimonii preluate în întregime (în cazul fuziunii prin contopire) de către noua societate rezultată din contopire. Noua societate rezultată prin contopire a preluat atât drepturile, cât şi obligaţiile societăţilor dizolvate, nefiind relevantă inexistenta acestei menţiuni în raportul întocmit potrivit art. 243 din Legea nr. 31/1990. Ca urmare a fuziunii prin contopire, apelanta este îndreptăţită să afirme şi să-şi valorifice pe cale judiciară, împotriva intimatei - debitoare al uneia dintre societăţile dizolvate - creanţele pe care SC A.S. SA le avea împotriva intimatei până la data fuziunii (şi, evident, şi după această dată, situaţie confirmată de tribunal prin hotărârea supusă controlului acestei instanţe şi la care, intimata, prin neexercitarea căii de atac, a achiesat). Furnizarea apei potabile s-a făcut către intimată care, acţionând ca intermediar, a furnizat apa potabilă, la rândul său, consumatorilor privaţi, persoane fizice şi juridice cu care a avut încheiate contracte individuale. în temeiul acestor contracte, pentru perioadele guvernate de acestea, intimata avea calea acţiunilor în justiţie. S-a mai reţinut că momentul de la care pot fi recunoscute pretenţiile apelantei este cel determinat potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, respectiv 10 februarie 2009, având în vedere că acţiunea a fost introdusă la data de 10 februarie 2012 (data Poştei), că nu poate fi reţinută întreruperea prescripţiei invocată de apelantă, nici pentru cazul prevăzut de art. 16 alin. lit. a), nici pentru cel prevăzut de art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958. Faţă de constatarea că facturile fiscale din 31 ianuarie 2009 şi din 31 martie 2010 cuprind, conform anexelor la aceste facturi, penalităţi de întârziere calculate pentru facturi scadente anterior datei de 10 februarie 2009, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a fost admisă, cu consecinţa respingerii, ca prescrise, a acţiunii pentru aceste sume (nu ca nefondate, potrivit hotărârii apelate). Nu a fost admisă această excepţie pentru suma de 427.369,16 lei, aşa cum a pretins intimata încă de la instanţa de fond, având în vedere că această sumă, determinată de expertul contabil, reprezintă penalităţi de întârziere care, chiar dacă ar fi prescrise, nu au fost solicitate de reclamantă prin acţiune. S-a mai reţinut că apelanta este, însă, îndreptăţită ia contravaloarea apei potabile şi a penalităţilor de întârziere, în cuantumul determinat prin raportul de expertiză contabilă, fiind corectă aplicarea dispoziţiilor art. 1110 - 1113 C. civ. de către expertul contabil. Hotărârea apelată a fost schimbată sub acest aspect, precum şi în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, fiind acordate corespunzător pretenţiilor admise, iar onorariul expertului a fost acordat integral.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în apel, în temeiul art. 298, intimata a fost obligată la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar calculate la valoarea pretenţiilor pentru care a fost admis apelul.
Împotriva acestei cîecizii a declarat recurs pârâta U.A.T. Târgu Ocna (Primăria Tg. Ocna) reprezentată de primar invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 şi pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, în principal casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, în subsidiar respingerea apelului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
- În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Fără a ţine cont de suma pretinsă, instanţa de apel a acordat suma de 500.181,16 lei reprezentând contravaloare servicii pentru anul 2009 şi suma de 501.078,24 lei reprezentând contravaloare servicii pentru perioada ianuarie - septembrie 2010, aşadar un total de 1.001.259,40 lei faţă de 904.196,90 lei - în plus cu suma de 97.062,5 lei.
- Hotărârea instanţei de apel este lipsită de temei legal - art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanţa în stabilirea sumelor pretins datorate, a analizat raportul de expertiză - expert G.T. şi fără a corobora constatările acestuia cu actele dosarului, a extras cu uşurinţă suma rămasă de plată din ianuarie 2009 şi decembrie 2009 - în sumă de 500.181,16 lei. Aceeaşi instanţă de apel a admis însă, excepţia prescripţiei debitului antelor datei de 10 februarie 2012, constatând ca factura din 31 ianuarie 2009 în valoare totală de 106.043,58 lei, a fost achitată parţial, însă, deşi achitată, aceasta trebuia să fie scăzută în totalitate din valoarea debitului pretins. Deşi instanţa a admis excepţia prescrierii şi a penalităţilor datorate potrivit aceleiaşi facturi din ianuarie 2009 şi parţiale din factura din martie 2009 în valoare totală de 88.571,25 lei, instanţa a acordat apelantei pentru perioada „anului 2009" penalităţi în valoare de 257.956,42 lei, atât cât stabileşte experta (aferentă sumei datorată de 500.181,16 lei), nescăzându-se suma de 60.551,17 lei, rămasă neplătită şi prescrisă, din factura din ianuarie 2009 (sau total valoare 106.043,58 lei), iar baza de calcul al penalităţilor este eronată. Experta a stabilit debitele fără a avea în vedere pe cele prescrise, astfel cum au fost constatate de instanţa de judecată.
- În mod constant, U.A.T. Tg. Ocna a susţinut în orice fază a demersului juridic că suma de 669.464,13 lei, reprezintă debite restante de la persoane fizice şi juridice private care nu au fost încasate de la acestea şi nu este posibil ca, ulterior încetării calităţii de intermediar furnizor, de predare a gestiunii să acopere din bugetul local sumele respective ca plată pentru terţi. Sumele respective reprezintă debite restante ale actualilor beneficiari cu care SC C. SA Bacău a încheiat noi contracte de furnizare.
Intimata - reclamantă SC C.R.A.B. SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
În ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 teza I C. proc. civ. instanţa nu a acordat mai mult decât a constituit obiectul cererilor deduse judecăţii, respectiv contravaloarea facturilor fiscale emise şi neîncasate pentru perioada 31 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2010, în mod corect reţinându-se că reclamanta este îndreptăţită la contravaloarea apei potabile şi a penalităţilor de întârziere în cuantumul determinat, raportat la starea de fapt stabilită, fiind aplicate corect dispoziţiile art. 969, 1110-1113 C. civ.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei în mod corect a reţinut instanţa de apel că momentul de la care pot fi recunoscute pretenţiile reclamantei este cel determinat potrivit Decretului nr. 167/1958 respectiv de data de 10 februarie 2009, având în vedere că acţiunea a fost introdusă la 10 februarie 2012.
În ce priveşte restul criticilor întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se reţine că acestea nu vizează lipsa de temei legal ori încălcarea sau aplicarea greşită a legii, ci mjodul de apreciere a probelor, încât nu pot face analiza în recurs.
Modul de calcul, forţa probantă a unor probe ţin de netemeinicia hotărârii şi nu de nelegalitatea ei, încât nu pot face obiectul cenzurii în recurs.
În mod întemeiat instanţa a apreciat că nu i se poate refuza intimatei a primi contravaloarea unui serviciu care s-a prestat efectiv oraşului Târgu Ocna, doar pentru că nu s-au recuperat de către pârâtă debitele de la populaţie, aşa cum se susţine, răspunderea fiind contractuală decurgând din contractul de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă potabilă nr. 19/2005, modificat prin actul adiţional.
Pentru considerentele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta U.A.T. Târgu Ocna (Primăria Tg. Ocna) împotriva Deciziei nr. 99 din 31 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2190/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2230/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
