ICCJ. Decizia nr. 2150/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2150/2013
Dosar nr. 3770/2/2011
Şedinţa publică de la 30 mai 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 2 aprilie 2009 sub nr. 13267/3/2009, reclamanta SC K.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC B.R. SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată:
- la plata sumei de 1.564.035,72 RON contravaloarea facturii fiscale reprezentând costul lucrărilor executate în temeiul contractului de lucrări încheiat în data de 26 august 2008 şi a acordului de asociere în vederea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică;
- suma de 43.060,82 RON dobânda legală asupra sumei de 1.564.035,72 RON calculată de la datele succesive ale încasării plăţilor efectuate de către autoritatea contractantă către SC B.R. SRL în contractul de lucrări încheiat în data de 26 august 2008 şi până la data introducerii cererii de chemare în judecată;
- cu cheltuieli de judecată aferente.
Reclamanta şi-a precizat suma pretinsă cu titlu de dobândă, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 32.448 RON reprezentând dobânda legală calculată asupra sumei de 1.564.035,72 RON de la data de 10 noiembrie 2008 şi până la data înregistrării cererii de chemare în judecată, precum şi în continuare până la data plăţii efective a întregii sume datorate.
Prin Sentinţa comercială nr. 12054/2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 13267/3/2009, irevocabilă prin Decizia nr. 604R/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost admisă cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâta, fiind obligată aceasta din urmă să plătească reclamantei suma de 1.013.311,28 RON reprezentând 33% din plăţile efectuate de Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj pentru contractul din 26 august 2008.
Prin Sentinţa comercială nr. 3339 din 23 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 13627/3/2009 s-a admis în parte cererea de chemare în judecată precizată, formulată de reclamanta SC K.C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC B.R. SRL, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei dobânda legală calculată la suma de 1.013.311,28 RON, începând cu datele menţionate ca fiind cele la care pârâta a încasat sumele şi până la data achitării efective, 10 august 2010; a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 550.724,44 RON, reprezentând restul pretenţiilor solicitate după pronunţarea Sentinţei comerciale nr. 12054/2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 13267/3/2009, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 604R/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a respins recursul ca neîntemeiat şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 79.853,92 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în esenţă că prin acordul de asociere în vederea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică, încheiat în data de 14 august 2008, SC K.C. SRL, SC B.R. SRL şi SC V. SRL s-au asociat pentru a realiza în comun contractul de achiziţie publică "Straturi bituminoase foarte subţiri executate la rece pe drumurile naţionale situate pe raza DRDP Cluj - SDN Cluj şi SND Oradea "Pachet I - DN I km 535 + 000 - 548 + 000", contribuţia fiecărei părţi la realizarea sarcinilor fiind 34% pentru SC B.R. SRL, 33% pentru SC K.C. SRL şi de 33% SC V. SRL, liderul asocierii fiind desemnată pârâta SC B.R. SRL.
Potrivit acestui acord modul de împărţire a rezultatelor lichidării urmează să se facă conform procentului de participare a fiecărei părţi până la data încetării asociaţiei.
În data de 26 august 2008 s-a încheiat contractul de lucrări nr. x şi contractul de lucrări nr. y între C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj în calitate de autoritate contractantă, şi Asocierea SC B.R. SRL - SC K.C. SRL - SC V. SRL, în calitate de executant al lucrărilor contractate.
Obiectul contractului din 26 august 2008 l-a reprezentat executarea lucrărilor "straturi bituminoase foarte subţiri executate la rece pe raza SDN Cluj, DN I între km 535 + 000 - 548 + 000 Pachet I" iar obiectul contractului din 26 august 2008 l-a reprezentat executarea lucrărilor reprezentând "straturi bituminoase foarte subţiri executate la rece pe raza SDN Cluj, DN I km 548 + 000 - 560 + 950 - Pachet II".
Conform procesului-verbal întocmit la încheierea lucrărilor de "Straturi bituminoase foarte subţiri executate la rece pentru SDN Cluj Pachet II - DN I km 548 + 000 - 560 + 950" în data de 3 noiembrie 2008 semnat şi ştampilat de către SC B.R. SRL şi de către autoritatea contractantă întreaga lucrare a fost executată în conformitate cu prevederile contractului din 26 august 2008, acesta cuprinzând şi menţiunea conform căreia s-a constatat la km 558 + 100 - km 558 + 188 ambele benzi sunt în lucru datorită alunecării de teren, suprafaţă care a fost exclusă din situaţiile de lucrări.
Potrivit procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor s-a încheiat la data de 19 noiembrie 2008.
Conform înscrisului aflat la dosar denumit "document constatator cu informaţii referitoare la îndeplinirea obligaţiilor contractuale" din 2 decembrie 2008 întocmit de către autoritatea contractantă, în urma finalizării şi recepţiei lucrărilor angajate prin contractul nr. y, constructorul a respectat în executarea lor documentaţia tehnica de execuţie, calitatea fiind foarte bună.
S-a reţinut de tribunalul că din probele administrate de către societatea reclamantă nu a rezultat că suprafaţa de lucrări, astfel cum a fost individualizată prin procesul-verbal de predare-primire amplasament încheiat în data de 22 septembrie 2008, reprezintă mai mult decât procentul de participare de 33% astfel cum a fost stabilit de către părţi prin contractul de asociere. Astfel, conform menţiunilor procesului-verbal de predare-primire amplasament încheiat în data de 22 septembrie 2008 între Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj şi reclamanta din prezenta cauză rezultă s-a predat/primit amplasamentul la lucrările de întreţinere straturi bituminoase foarte subţiri executate la rece pe DN 1 km 548 + 000 - 554 + 500.
Însă, în lipsa unui act adiţional din care să rezulte în mod cert acordul părţilor de a executa suprafeţe care exced pentru SC K.C. SRL procentul de 33%, procent stabilit prin acordul de asociere instanţa nu a reţinut susţinerile reclamantei, potrivit cărora este îndreptăţită la plata întregii sume.
Tribunalul a apreciat, astfel că este neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 550.724,44 RON, reprezentând restul pretenţiilor solicitate după pronunţarea Sentinţei comerciale nr. 12054/2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 13267/3/2009, irevocabilă prin Decizia nr. 604R/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, astfel că a fost respins.
În ceea ce priveşte cererea prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 43.060,82 RON, reprezentând dobânda legală asupra sumei de 1.564.035,72 RON calculată de la datele succesive ale încasării plăţilor efectuate de către autoritatea contractantă către SC B.R. SRL în contractul de lucrări nr. y încheiat în data de 26 august 2008 şi până la data introducerii cererii de chemare în judecată instanţa a reţinut că, după cum a rezultat din ordinul de plată din 10 august 2010, pârâta a plătit suma de 1.013.311,28 RON, care reprezintă suma la care a fost obligată prin Sentinţa comercială nr. 12054/2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 13267/3/2009, rămasă irevocabilă.
Cu privire la solicitarea sumei de 43.060,82 RON cu titlu de dobândă legală, prima instanţă a reţinut că pârâta datorează dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii efective a sumei datorate, care a fost 10 august 2010.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC K.C. SRL.
Apelanta a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt incompletă, iar judecătorul fondului trebuia să aibă în vedere cele două Acorduri menţionate care stabileau condiţiile de administrare şi conducere a asociaţiei B.R. SRL - K.C. SRL - V. SRL şi modalitatea de împărţire a rezultatelor activităţii economice pentru cele două Pachete de lucrări contractate (contract nr. x - Pachet 1, contract nr. y - Pachet 2), apelantei revenindu-i procentul de 33% pentru Pachetul 1 şi acelaşi procent de 33% pentru Pachetul 2 (867.448,38 RON pentru Pachetul 1 şi 864.112,04 RON pentru Pachetul 2).
Astfel, pentru Pachetul 1 lucrările au fost executate de către SC B.R. SRL şi de către SC V. SRL, iar pe Pachetul nr. 2 lucrările au fost executate de SC K.C. SRL şi de SC G.I. SRL însăşi pârâta s-a străduit să probeze că un terţ faţă de asociere, SC G.I. SRL, a executat unele lucrări, în calitate de subcontractant.
Prin urmare, prima instanţă a ignorat realitatea executării conforme şi integrale a tuturor lucrărilor cuprinse în contractul nr. x şi în contractul nr. y, situaţie ce a condus practic starea de fapt la limita celor 33% raportată doar la obiectul contractului nr. y; cele două acorduri de asociere reprezintă în realitate procentul de 100% ce trebuia împărţit între asociaţi potrivit limitelor, maximul cantităţilor de lucrări ce puteau fi executate de către apelantă potrivit celor două acorduri de 33% din tot nu a fost încălcat şi/sau depăşit.
În concret, SC K.C. SRL a executat un procent de 30% din tot (valoarea cumulată a lucrărilor din cele două acorduri de asociere este de 5.247.152,8 RON - 100%), lucrările fizice executate materializându-se doar în cadrul obiectului contractului nr. y.
Suma solicitată prin acţiunea introductivă de 1.564.035,72 RON, inclusă în factură, a reprezentat teoretic un procent de aproximativ 30% din totalul lucrărilor (contract nr. x şi contract nr. y).
A mai arătat apelanta că tribunalul nu a analizat probele administrate în cauză, şi că nu există o motivare a instanţei referitoare la înlăturarea/reţinerea/analiza procesului-verbal de recepţie parţială din 5 februarie 2009, ce consemnează expres că apelanta a executat în perioada 25 septembrie 2008 - 22 octombrie 2009 lucrarea "Straturi bituminoase foarte subţiri executate la rece pe SDN Cluj" DN 1 poziţia kilometrică 548 + 000 -554 + 500, în suprafaţă totală de 48.230 m2 lucrările fiind executate cantitativ şi calitativ.
Din audierea nemijlocită a martorului A.N., şef de şantier Pachet II (km 535 + 000 - km 545 + 000), contract din 26 august 2008, a rezultat foarte clar că, în realitate, au lucrat 4 societăţi - B.R. SRL, K.C. SRL, V. SRL, G.I. SRL, iar faptic SC K.C. SRL a avut de executat şi a şi executat 50% din lotul II, conform înţelegerii (nescrise) dintre părţi.
Necunoaşterea de către martorul intimatei a unor aspecte legate de înţelegerile scrise sau verbale intervenite între părţi nu poate avea semnificaţia inexistenţei acestor înţelegeri.
Prima instanţă a făcut o aplicare greşită a legii la starea de fapt reţinută. Judecătorul fondului a încălcat principiul libertăţii probelor în materie comercială, principiu consacrat de dispoziţiile art. 46 din C. com. Totodată a făcut o greşită aplicare a legii părţilor, încălcând astfel dispoziţiile exprese ale art. 969 C. civ.
Este de necontestat faptul că obiectul acţiunii nu l-a reprezentat desocotirea dintre asociaţi în privinţa tuturor veniturilor şi cheltuielilor asocierii, pentru a se stabili beneficiile şi pierderile ce urmau a se împărţi între cei trei asociaţi, conform procentelor consemnate în acordurile de asociere, sens în care nu s-a stabilit cine anume a realizat totuşi lucrările a căror plată se solicită şi a căror realitate nu a fost contestată - lucrările există şi au fost executate conform (cantitativ şi calitativ), ele putând fi executate fie direct de către un asociat, fie de către subcontractanţi.
Prima instanţă nu a înţeles implicaţia procentului de participare la asociere al SC K.C. SRL prevăzut atât în contractul nr. y, cât şi în acordul de asociere corespunzător, pe cale de consecinţă a interpretat în mod greşit prevederile contractului nr. y.
Reprezentantul legal al SC B.R. SRL a recunoscut că datorează o parte din contravaloarea lucrărilor executate (recunoaşteri incluse, de altfel, şi în întâmpinarea depusă de pârâtă în faţa instanţei de fond), limita fiind - în teza pârâtei - procentul de 33% convenit în contractul de asociere din 14 august 2008 corespunzător contractului de lucrări din 28 august 2008.
În drept art. 282 şi urm., C. proc. civ., art. 969, C. civ., art. 46, C. com.
Intimata SC B.R. SRL a formulat întâmpinare, prin care, răspunzând punctual criticilor invocate, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin Decizia civilă nr. 69 din 15 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei şi a fost obligată aceasta către intimată la plata sumei de 12.400 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
În data de 14 august 2008 SC B.R. SRL, SC K.C. SRL şi SC V. SRL au încheiat două acorduri de asociere în vederea participării la procedura de atribuire a două contracte de achiziţie publică, potrivit dispoziţiilor cărora cele trei societăţi comerciale urmau să realizeze în comun lucrările contractate şi să împartă beneficiile rezultate în urma acestor activităţi.
În data de 26 august 2008 s-a încheiat contractul de lucrări nr. x şi contractul de lucrări nr. y între C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj în calitate de autoritate contractantă, şi Asocierea SC B.R. SRL - SC K.C. SRL - SC V. SRL, în calitate de executant al lucrărilor contractate.
S-a reţinut că obiectul contractului din 26 august 2008 îl reprezintă executarea lucrărilor "straturi bituminoase foarte subţiri executate la rece pe raza SDN Cluj, DN I între km 535 + 000 - 548 + 000 Pachet I" iar prin al doilea contract din 26 august 2008, asocierea menţionată şi-a asumat obligaţia de a executa lucrările reprezentând "straturi bituminoase foarte subţiri executate la rece pe raza SDN Cluj, DN I km 548 + 000 - 560 + 950 - Pachet II."
Ulterior atribuirii celor două contracte, cele trei societăţi asociate au convenit asupra modalităţii concrete de executare a contractelor în sensul că au decis ca fiecare să execute o anumită porţiune de lucrări din suprafaţa care face obiectul celor două contracte atribuite asocierii. Astfel, SC K.C. SRL, în calitate de asociat, a executat o parte din lucrările asumate, respectiv porţiunea de lucrări DN I km 548 + 000 - 554 + 500, în perioada 25 septembrie 2008 - 22 octombrie 2008.
S-a înlăturat susţinerea apelantei că prima instanţă a stabilit o situaţie incompletă de fapt, întrucât s-a avut în vedere existenţa celor două contracte, referindu-se în mod expres la contractul nr. y aşa cum rezultă din considerentele sentinţei atacate.
Împrejurarea că nu s-a reţinut procentul de 100% din lucrări, care, de altfel este contradictoriu şi neinteligibil argumentat (susţinând apelanta că a executat un procent de 30 % din valoarea cumulată a lucrărilor din cele două acorduri de asociere, care reprezintă 100%) nu echivalează cu faptul că nu s-ar fi avut în vedere fiecare din cele două contracte de lucrări.
Instanţa de apel a apreciat ca fiind surprinzătoare susţinerea apelantei privind depoziţia martorului A.N., şef de Şantier Pachet II, cu privire la necunoaşterea unor aspecte privind înţelegerile scrise sau verbale intervenite între părţi. Martorii au fost propuşi tocmai pentru a dovedi aceste înţelegeri (care nu se puteau proba prin înscrisuri), altfel, care mai era rostul administrării acestei dovezi?! Or, dacă ei declară că nu au cunoştinţă despre anumite înţelegeri (care, nu au putut fi coroborate cu alte mijloace de probă), evident că respectivele "înţelegeri" nu au existat. Lucrări de o asemenea anvergură nu pot fi probate doar prin depoziţii de martori.
În ceea ce priveşte afirmaţia că instanţa pe fond nu a stabilit cine anume a realizat lucrările a căror plată este solicitată de reclamantă, instanţa de apel a constatat că nici nu trebuia să stabilească acest aspect, câtă vreme s-a concluzionat, pe baza probelor administrate, că ele nu au fost realizate de SC K.C. SRL; nu acesta era obiectul cauzei (stabilirea autorului lucrărilor a căror contravaloare este pretinsă de reclamantă), iar potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ. judecătorii, în toate cazurile, hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. apelanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 12.400 RON - reprezentând onorariu de avocat, către intimată.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, reclamanta a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii şi apelului declarat împotriva sentinţei tribunalului, iar pe fond obligarea părţii adverse la plata sumei de 550.724,44 RON contravaloare lucrări executate, la plata dobânzii legale aferente, cu cheltuieli de judecată în cuantumul indicat în cererea de recurs, reprezentând diferenţa cheltuielilor de judecată în fond, apel şi recurs.
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivul de nelegalitate întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susţine că motivarea deciziei atacate este contradictorie cu privire la executarea a unei părţi de către reclamantă - în calitate de asociat - din lucrările asumate, respectiv porţiunea de lucrări DN 1 Km 548 + 000 - 554 + 500 în perioada 25 septembrie 2008 -22 octombrie 2008, fără însă a concluziona că suprafaţa efectiv executată de reclamantă trebuia plătită potrivit contractului dintre părţi. În opinia sa, instanţa de apel, trebuia să reţină procentul de 100% din lucrări, nu cum în mod contradictoriu a apreciat că a executat doar 30% din valoarea cumulată a lucrărilor din cele două acorduri de asociere care reprezintă 100%. Astfel, instanţa de apel trebuia să ceară lămuriri suplimentare referitor la lucrările executate de reclamantă, deşi a prezentat un calcul matematic, în procente a lucrărilor executate.
Deşi instanţa de apel a reţinut că a executat porţiunea DN 1 km 548 + 000 - 554 + 500 - ceea ce reprezintă 6,5 km din Pachetul II - în considerentele deciziei atacate a constatat că nu a probat executarea lucrărilor, constatare greşită întrucât a făcut dovada executării lucrărilor asumate, situaţie în care este îndreptăţită la contravaloarea lucrărilor aferente.
Prin motivul de nelegalitate întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de apel a schimbat înţelesul lămurit şi vădit îndoielnic al actului juridic dedus judecăţii atunci când nu a examinat critica recurentei referitoare la prevederile contractului nr. y şi ale acordului de asociere aferent. În susţinerea acestui motiv de recurs, recurenta arată că nu este vorba de desocotirea dintre asociaţi în privinţa veniturilor şi cheltuielilor asocierii, pentru a se stabili beneficiile şi pierderile ce trebuiau împărţite între cei trei asociaţi conform procentelor consemnate în acordurile de asociere, astfel încât nu este incidenţă limita procentului de 33% din Pachetul II.
Recurenta mai susţine că instanţa de apel nu trebuia să stabilească că o altă societate sau chiar intimata ar fi executat lucrările de straturi bituminoase foarte subţiri executate la rece în locul societăţii reclamante, ci trebuia să aibă în vedere recunoaşterea executării lucrărilor în integralitatea lor şi acordul de plată în limitele procentului de 33%; faţă de aceste susţineri, recurenta menţionează că toate lucrările au fost executate, realitatea executării lucrărilor nu mai trebuie pusă sub semnul întrebării.
În ce priveşte cel de-al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta, după prezentarea lucrărilor executate în procente conform Pachetelor I şi II precum şi indicarea sumelor aferente lucrărilor executate - fără a mai fi menţionate expres -, susţine că instanţa de apel a aplicat greşit legea părţilor, respectiv art. 969 C. civ., a ignorat prevederile referitoare la plata lucrărilor executate în temeiul contractului şi a acordului de asociere dintre părţi; procedând în acest fel, instanţa de apel a dat o hotărâre nelegală.
Recurenta mai susţine că instanţa de apel nu a reţinut puterea de lucru judecat a Sentinţei comerciale nr. 12054/2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 13267/3/2009, irevocabilă prin Decizia nr. 604R/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a statuat că lucrările au fost executate de reclamantă, în prezenta cauză doar plata lucrărilor a fost limitată în cadrul recunoaşterii făcute de reprezentantul legal al părţii adverse la procentul de 33%, nu şi cantităţile de lucrări efectiv executate de societatea reclamantă.
Recursul este nefondat conform considerentelor ce se vor expune în continuare:
Referitor la criticile circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt fondate, întrucât, după cum se poate observa, recurenta tinde la reaprecierea situaţiei de fapt deja stabilită, respectiv instanţa de apel a apreciat în mod corect că reclamanta şi-a executat o parte din lucrările asumate, respectiv porţiunea de lucrări DN I km 548 + 000 - 554 + 500, în perioada 25 septembrie 2008 - 22 octombrie 2008, precum şi executarea lucrărilor într-un procent de numai 30%. Faptul că nu s-a reţinut un procent de 100% din executarea lucrărilor este, de fapt, o nemulţumire a recurentei, deoarece din examinarea considerentelor deciziei atacate, rezultă fără echivoc, că instanţa de apel a apreciat în raport de obiectul cauzei dedus judecăţii. Prin urmare, susţinerile recurentei referitoare la pretinsele contradicţii hotărârii atacate vor fi înlăturate ca nefondate.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., de asemenea, Înalta Curte urmează să îl respingă ca nefondat, întrucât instanţa de apel a analizat şi interpretat corect prevederile actelor juridice deduse judecăţii.
Împrejurarea că instanţa de apel a înlăturat susţinerile reclamantei privind existenţa unei pretinse înţelegeri nu pot conduce la concluzia că actele juridice ar fi fost eronat interpretate. Instanţa de apel nu a reţinut că procentul de 100% din lucrările executate, care trebuie împărţit în părţi este compus din două contracte, tocmai în lipsa dovezilor, ceea ce îi incumba însăşi recurentei; aşa fiind, în mod corect instanţa de apel a dat eficienţă acordului scris şi necontestat încheiat de părţile din litigiu, potrivit căruia fiecare angajându-se să execute câte o porţiune din fiecare contract de lucrări în parte.
Înalta Curte urmează să respingă şi celelalte critici formulată de recurentă vizând motivul de nelegalitate invocat, conform considerentelor anterior expuse.
Nici cel de-al treilea motiv de recurs nu este fondat, recurenta în motivarea acestuia impută instanţei de apel că acordul de asociere şi contractul au fost analizate cu aplicarea greşită a legii părţilor, consfinţit de art. 969 C. civ., însă, din analizarea considerentelor deciziei atacate, se constată că recurenta nu argumentează în ce fel a fost aplicat greşit art. 969 C. civ. din perspectiva actelor juridice evocate. Singura motivare a acestui motiv de recurs se rezumă la omisiunea instanţei de apel de a concluziona cu privire la pretenţiile solicitate de recurentă. De altfel, din examinarea criticilor subsumate motivului de nelegalitate întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea reprezintă aspecte de netemeinicie cu privire la situaţia lucrărilor executate raportat la cele executate de partea adversă, precum şi valoarea Pachetelor I şi II în procente.
Prin urmare, Înalta Curte urmează să înlăture toate criticile recurentei vizând eronata aplicare a contractului, întrucât instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor contractuale şi a acordului părţilor, iar susţinerile recurentei tind spre o reapreciere a probelor administrate în cauză, ceea ce în recurs nu poate forma obiectul controlului judiciar, decât din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute expres şi strict în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Referitor la critica recurentei că instanţa de apel nu a reţinut puterea de lucru judecat a Sentinţei comerciale nr. 12054/2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 13267/3/2009, irevocabilă prin Decizia nr. 604R/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte urmează să o respingă ca nefondată, deoarece hotărârea rămasă irevocabilă vizează numai executarea parţială recunoscută cu bună-credinţă de partea adversă - conform susţinerilor din concluziile scrise aflate la dosar - iar în prezenta cauză s-a solicitat restul pretenţiilor, aşa încât nu operează autoritatea de lucru judecat.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC K.M.C. SRL Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 69 din 15 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2145/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2187/2014. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
