ICCJ. Decizia nr. 2226/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2226/2014
Dosar nr. 6184/30/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 18 septembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 42 din 2 aprilie 2014 a Cărţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanţii N.R.G., P.S. şi N.A.M. împotriva sentinţei civile nr. 2247 din 20 septembrie 2013, decizie definitivă.
Împotriva acestei hotărâri definitive au declarat recurs reclamanţii N.R.G., P.S. şi N.A.M., înregistrat la Curtea de Apei Timişoara la data de 28 mai 2014, iar ulterior, a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionare, fiind înregistrat, pe rolul instanţei supreme, la data de 5 iunie 2014.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, Ia data 6 iunie 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C4S constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 10 iunie 2014, comunicarea raportului către părţi, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele 23-26 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurenţilor şi intimaţilor I.T.P.F. Timiş şi Statul Român prin Oraşul Jimbolia, prin primar.
Intimatul I.T.P.F. Timiş a depus punct de vedere asupra raportului, în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C.proc.civ, invocând faptul că recursul este inadmisibil.
La data de 9 septembrie 2014, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., dosarul a fost înaintat compietului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 18 septembrie 2014, în temeiul art- 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Litigiului de faţă este întemeiat de prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001. Prin cererea formulată, reclamanţii N.R.G., P.S. şi N.A.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii I.T.P.F. Timiş şi Statul Român, prin Oraşul Jimbolia, reprezentat prin primar, să se constate calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, caracterul abuziv al expropierii imobilului proprietatea autorilor lor şi dreptul la despăgubiri reprezentate de valoarea de circulaţie reaîă a imobilului, în cotele aferente dreptului de proprietate, precum şi obligarea pârâţilor la a înainta dosarul administrativ C.C.S.D.
Prin Decizia civilă nr. 42 din 2 aprilie 2014 a Curţii de Apel Timişoara,secţia I civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanţii N.R.G., P.S. şi N.A.M. împotriva sentinţei civile nr. 2247 din 20 septembrie 2013, decizie definitivă.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Noul C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În temeiul art. 483 alin. (3) C. proc. civ. teza a II-a "de asemenea, nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Or, în temeiul dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2001, hotărârea tribunalul de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei sau a dispoziţiei motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului de competenţa curţii de apel.
Totodată, alin. (1) şi (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012, prevăd ca:
(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de prim.â instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."
Din interpretarea coroborată a art. 26 din Legea nr. 10/2001 cu art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012, rezultă ca, după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., hotărârea tribunalui de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei sau a dispoziţiei motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, este supusă numai apelului, de competenţa curţii de apel.
În temeiul art. 483 alin. (3) C. proc. civ. teza a II-a, hotărârea pronunţată de instanţa de apel în legătură cu litigiul având obiectul indicat, este definitivă şi, prin urmare, nesupusă căii de atac a recursului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 3.29 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prîn care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Decizia civilă nr. 42 din 2 aprilie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, nu este supusă recursului.
Prin urmare, instanţa urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii N.R.G., P.S. şi N.A.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii N.R.G. domiciliat în Austria, P.S., domiciliată în, Austria şi N.A.M., domiciliată în Austria, toţi cu domiciliul ales la avocat B.D. cu sediul în Jimbolia, jud. Timiş, în contradictoriu cu pârâţii I.T.P.F. Timiş, cu sediul în Timişoara, şi Statul Român prin Oraşul Jimbolia, reprezentat de primar, cu sediul în Jimbolia, judeţul Timiş, împotriva Deciziei nr. 42 din 2 aprilie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 20Î4.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2225/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2227/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
