ICCJ. Decizia nr. 2223/2014. Civil. Recalculare pensie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2223/2014
Dosar nr. 2354/109/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 18 septembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 428 din 27 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, s-a admis apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, în contradictoriu cu reclamantul D.I. împotriva Sentinţei civile nr. 10599 din 10 decembrie 2013 a Tribunalului Argeş, s-a schimbat în parte sentinţa, în sensul că s-a stabilit un stagiu complet de cotizare de 32 de ani şi o vârstă standard de pensionare de 63 de ani şi 6 luni, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei în ce priveşte obligarea pârâtei de a plăti reclamantului diferenţele de drepturi de pensie, începând cu data de 26 februarie 2010 şi respingerea cererii reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs reclamantul D.I., ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 11 iunie 2014 şi înaintat de această instanţă, la data de 19 iunie 2014, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre soluţionare.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat, la data de 23 iunie 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport s-a apreciat că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C4, la data de 23 iunie 2014, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor. La data de 3 iulie 2014 a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al recurentului D.I., în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 18 septembrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Cod de procedură civilă, fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În speţă, hotărârea atacată cu recurs, respectiv Decizia nr. 428 din 27 mai 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost pronunţată în soluţionarea apelului declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş împotriva Sentinţei civile nr. 10599 din 10 decembrie 2013 a Tribunalului Argeş, ce a fost admis, s-a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a stabilit un stagiu complet de cotizare de 32 de ani şi o vârstă standard de pensionare de 63 de ani şi 6 luni, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei în ce priveşte obligarea pârâtei de a plăti reclamantului diferenţele de drepturi de pensie, începând cu data de 26 februarie 2010 şi respingerea cererii reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul Cod de Procedură Civilă, hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale, respectiv recalculare drepturi pensie.
Faţă de natura pretenţiei dedusă judecăţii, cauza se circumscrie dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Decizia civilă nr. 428 din 27 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege, cenzurii acestei căi de atac.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul D.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva Deciziei nr. 428 din 27 mai 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2202/2014. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 2224/2014. Civil. Asigurări sociale. Recurs → |
|---|
