ICCJ. Decizia nr. 2325/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2325/2014
Dosar nr. 8839/101/2009*
Şedinţa publică de la 19 iunie 2014
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 364 din 29 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8839/101/2009, Tribunalul Mehedinţi a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul V.T., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 100 . 000 euro reprezentând 60.000 euro prejudiciul moral personal şi 40.000 euro prejudiciul suferit de defunctul V.G.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 28.161 RON reprezentând daune materiale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantul V.T., la data de 21 iulie 2010, cât şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice cu reprezentant în teritoriu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi la data de 16 iulie 2010.
Ca urmare a decesul reclamantului V.T., dosarul a fost suspendat prin încheierea de şedinţă de la data de 24 martie 2011.
Prin cererea înregistrată sub nr. 10658 din 23 februarie 2012, apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice cu reprezentant în teritoriu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, dosarul fiind transpus pe rolul secţiei I civile a Curţii de Apel Craiova sub nr. 8839/101/2009*. Această cerere a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 11 aprilie 2012, Curtea menţinând măsura suspendării prezentului dosar, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 216 din 6 noiembrie 2013 Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a constatat perimate apelurile declarate de reclamantul V.T. şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice cu reprezentant în teritoriu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi.
În argumentarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut că, din verificările actelor de la dosar, rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 11 aprilie 2012, dată la care s-a menţinut măsura suspendării baza art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la dezbaterea succesiunii şi indicarea moştenitorilor apelantului reclamant V.T. şi a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, din vina părţilor, în temeiul art. 248 şi 252 C. proc. civ., s-au constatat perimate apelurile.
Împotriva acestei decizii pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice cu reprezentant în teritoriu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs indicat, recurentul a arătat, în esenţă, că instanţa de apel în mod greşit a aplicat sancţiunea perimării, în cauză nefiind stabiliţi moştenitorii defunctului V.T., iar lăsarea pricinii în nelucrare nu se datorează culpei apelantului-pârât, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 250 alin. (3) C. proc. civ.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Judecata recursului a fost suspendată la data de 24 martie 2011, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Este adevărat că potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de un an".
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În speţă, însă apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice cu reprezentant în teritoriu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere ce a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 11 aprilie 2012, menţinându-se măsura suspendării în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. deşii la acel moment se cunoştea faptul că reclamantul V.T. a decedat şi nu s-au putut indica moştenitorii.
Totodată se constată că pârâtul a făcut demersurile necesare pentru aflarea moştenitorilor defunctului V.T. adresându-se atât Primăriei Dr. Tr.-Severin, cât şi Primăriei com. P., jud. Mehedinţi în vederea comunicării moştenitorilor, adrese ce nu s-au finalizat cu un rezultat pozitiv.
Este adevărat că recurentul nu s-a adresat Camerei Notarilor însă prin adresele formulate la cele două primării şi-a manifestat interesul în continuarea judecăţii cauzei, astfel încât în mod greşit instanţa de apel a aplicat sancţiunea perimării cererilor de apel.
Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice cu reprezentant în teritoriu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, va trimite cauze spre rejudecare aceleiaşi instanţe în vederea efectuării demersurilor necesare la Camera Notarilor pentru a se cunoaşte dacă s-a dezbătut moştenirea defunctului V.T. şi în funcţie de aceasta soluţionarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi împotriva deciziei nr. 216 din 6 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2232/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2326/2014. Civil. Rezoluţiune contract.... → |
|---|
