ICCJ. Decizia nr. 2361/2014. Civil. Conflict de muncă. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2361/2014
Dosar nr. 2513/1/2014
Şedinţa publică din 24 septembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 30 iunie 2014, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., petenta M.V. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2517 din 12 iunie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, arătând că, în cauze similare, care au avut acelaşi obiect cu litigiul pendinte, această instanţă a pronunţat hotărâri judecătoreşti contradictorii.
Revizuenta a menţionat că, prin Decizia nr. 1206 din 7 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 12224/63/2014 şi prin Decizia nr. 1205 din 7 aprilie 2014, dată în Dosarul nr. 12193/63/2014, Curtea de Apel Craiova a respins apelurile declarate de Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Dolj, prin care au fost constatate ca fiind încheiate pe perioadă nedeterminată contractele de muncă ale altor angajaţi ai intimatei.
Din această perspectivă, petenta susţine că se află într-o situaţie discriminatorie faţă de colegii săi, ale căror contracte individuale de muncă au fost încheiate cu intimata în aceleaşi condiţii legale. În opinia sa, acest aspect se circumscrie dispoziţiilor art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Prin Decizia nr. 2517 din 12 iunie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis apelul declarat de pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Dolj; a schimbat Sentinţa civilă nr. 82 din 15 ianuarie 2014 a Tribunalului Dolj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în sensul că a respins, în totalitate, acţiunea formulată de reclamanta M.V.
În motivare, s-a reţinut că instanţa de fond, în mod greşit, şi-a însuşit susţinerile revizuentei din cererea de chemare în judecată prin care aceasta a făcut referire la faptul că, din încheierea succesivă a contractelor individuale de muncă şi a actelor adiţionale la acestea pe o durată mai mare de timp, a reieşit necesitatea activităţii sale permanente în cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Dolj, întrucât această împrejurare nu a putut fi susţinută de probele administrate în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în speţă.
Astfel, Curtea a reţinut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 19 alin. (3) şi (4) din O.G. nr. 42/2004, care reglementează condiţiile de desfăşurare a activităţii de control sanitar-veterinar de stat, pe baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe durată determinată, în care a fost stipulată o clauză referitoare la valabilitatea acestora, determinată de durata de funcţionare a unităţilor repartizate, pe care reclamanta şi-a însuşit-o, fără obiecţiuni.
Instanţa de apel a mai arătat că, şi în cazul în care s-ar reţine caracterul permanent al activităţii desfăşurate de reclamantă, acest aspect ar avea, ca şi consecinţă, transformarea postului ocupat de reclamantă pe durată determinată în post cu durată nedeterminată, care ar trebui ocupat prin concurs, conform prevederilor art. 19 alin. (4) din O.G. nr. 42/2004.
Din această perspectivă, instanţa de apel a constatat că acţiunea reclamantei, pentru perioada cuprinsă în intervalul 31 decembrie 2007 - 1 ianuarie 2013 este prescrisă, iar în ceea ce priveşte contractul individual de muncă din 5 mai 2007, în vigoare la momentul soluţionării pricinii, a reţinut că nu există niciun motiv de nelegalitate a clauzei privind durata muncii, acesta fiind încheiat pe durată determinată şi prelungit în condiţiile legii.
Examinând cererea de revizuire sub aspectul admisibilităţii acesteia, în raport de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit textului legal mai sus menţionat, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Aşa fiind, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este admisibilă în situaţia în care hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a altei hotărâri, aspect ce presupune existenţa triplei identităţi cu privire la părţile, obiectul şi cauza litigiilor în care acestea au fost pronunţate.
Prin urmare, motivul reglementării revizuirii prevăzute de textul legal mai sus menţionat constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au pronunţat hotărâri definitive potrivnice diferite în dosare distincte, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, în asemenea cazuri, punerea în executare a hotărârilor nu este posibilă, deoarece fiecare parte are interesul să se prevaleze de hotărârea care îi este favorabilă.
În speţă, revizuenta pretinde că Decizia nr. 2517 din 12 iunie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a cărei revizuire o solicită, este potrivnică altor decizii pronunţate de aceeaşi instanţă, în alte dosare, cu obiect identic celei de faţă, în privinţa altor salariaţi ai intimatei.
În raport de această împrejurare, condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. nu sunt întrunite în cauză, întrucât acestea stipulează că judecata trebuie să aibă loc între aceleaşi părţi, situaţie care nu se regăseşte în cauză. De altfel, această ipostază a fost evidenţiată chiar de petentă în cererea de revizuire dedusă judecăţii.
Nici între obiectul pricinilor nu există identitate, întrucât, litigiile în care au fost pronunţate deciziile pretins contradictorii au vizat valorificarea propriilor drepturi ale petenţilor cu privire la constatarea caracterului nedeterminat al contactelor individuale de muncă ale acestora, încheiate cu intimata Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Dolj. Mai mult decât atât, chiar dacă în pricinile în care au fost pronunţate hotărârile pretins potrivnice a figurat, aceeaşi pârâtă, acest aspect nu conduce la îndeplinirea condiţiei triplei identităţi prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Aspectul referitor la rezolvarea în mod diferit a unei situaţii juridice similare de către aceeaşi instanţă de recurs reprezintă o problemă de practică neunitară a acesteia, care nu poate fi soluţionată pe calea procedurală reglementată de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât prevederile legale în materie nu reglementează un motiv de revizuire în acest sens.
O asemenea chestiune ar putea fi rezolvată numai prin pronunţarea unei decizii în interesul legii, însă chiar şi în această situaţie, hotărârea astfel pronunţată nu ar avea nicio înrâurire asupra celei a cărei revizuire se solicită, întrucât soluţiile date în condiţiile art. 517 alin. (2) C. proc. civ. nu au efecte asupra celor deja examinate şi nici în privinţa situaţiei părţilor din acele procese.
În concluzie, pentru argumentele arătate în precedent, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind admisibilitatea cererii de revizuire şi, în consecinţă, va dispune respingerea acesteia, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta M.V., domiciliată în Craiova, împotriva Deciziei nr. 2517 din 12 iunie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă în Dosarul nr. 12225/63/2013.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la completul de 5 judecători a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2360/2014. Civil. Strămutare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2363/2014. Civil → |
|---|
