ICCJ. Decizia nr. 2345/2014. Civil. Contestaţie la executare. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2345/2014
Dosar nr. 1318/1/2014
Şedinţa publică din 24 septembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la 27 martie 2014, contestatorul C.G. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 869 din 14 martie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 5125/1/2013.
În motivare, a arătat că procesul în care a fost pronunţată decizia contestată s-a judecat cu lipsă de procedură şi că perioada în care s-a soluţionat litigiul a fost excesiv de lungă.
De asemenea, contestatorul a menţionat că se simte hărţuit de organele coercitive ale stalului, întrucât i-au fost confiscate o parte din bunuri în baza unor documente false, iar asupra veniturilor sale s-a instituit poprirea.
Prin Decizia nr. 869 din 14 martie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.G. împotriva Deciziei nr. 4553 din 16 octombrie 2013 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 2151/1/2013.
În motivare, s-a reţinut că admisibilitatea contestaţiei în anulare este condiţionată de invocarea unor motive care să se circumscrie, în mod riguros, dispoziţiilor art. 317 - 318 C. proc. civ.
Aşa fiind, s-a constatat ca petentul a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 4553 din 16 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care s-a respins o altă contestaţie în anulare formulată de acelaşi contestator împotriva Deciziei nr. 5498 din 20 septembrie 2012 a aceleiaşi instanţe. Totodată, s-a reţinut că motivul invocat de petent în susţinerea cererii a constat în faptul că instanţa i-a respins cererea de amânare a judecăţii în vederea obţinerii de la A.N.A.F. Bucureşti a relaţiilor necesare soluţionării cauzei.
Înalta Curte constată caracterul nefondat al contestaţiei în anulare, pentru următoarele argumente:
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare sunt limitativ prevăzute în dispoziţiile art. 317 şi art. 338 C. proc. civ. şi permit exercitarea acesteia numai în condiţiile existenţei unor neregularităţi procedurale, constatate cu prilejul judecării unui litigiu sau în cazul în care instanţa învestită cu soluţionarea recursului a săvârşit o greşeală materială sau a omis să se pronunţe asupra unui motiv de casare sau de modificare.
În cuprinsul cererii deduse judecăţii, contestatorul a menţionat ca instanţa a soluţionat litigiul în care a pronunţat decizia atacată cu contestaţie în anulare fără ca părţile să fi fost legal citate.
Din verificările efectuate în Dosarul nr. 5125/1/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care a fost pronunţată decizia supusă contestaţiei în anulare, s-a constatat că la dosar se află dovezile îndeplinirii procedurii de citare cu contestatorul şi cu intimatele A.N.A.F. a sectorului 3 Bucureşti şi A.F.P. a sectorului 3 Bucureşti, pentru termenul din data de 14 martie 2014, când s-a judecat contestaţia în anulare.
Având în vedere acest aspect, motivul contestaţiei în anulare subsumat dispoziţiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., referitor la faptul că litigiul s-a judecat cu nelegala citare a părţilor, este nefondat.
Cât priveşte celălalt motiv al cererii de faţă, prin care contestatorul a arătat că perioada în care s-a soluţionat litigiul a fost excesiv de lungă şi că se simte hărţuit de organele coercitive ale statului, întrucât i-au fost confiscate o parte din bunuri în baza unor documente false, iar asupra veniturilor sale a fost instituită poprirea, Înalta Curte constată că acestea nu se circumscriu ipotezelor reglementate de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., care permit exercitarea contestaţiei în anulare numai în cazul în care instanţa învestită cu soluţionarea recursului a săvârşit o greşeală materială sau a omis, din eroare, să se pronunţe asupra unui motiv de casare sau de modificare.
În speţă, petentul a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 869 din 14 martie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în Dosarul nr. 5125/1/2013, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare promovată împotriva Deciziei nr. 4553 din 16 octombrie 2013 a aceleiaşi instanţe, pronunţate în Dosarul nr. 2151/1/2013.
Având în vedere că obiectul contestaţiei în anulare îl constituie exclusiv, hotărârile date în recurs şi cum, în speţă, decizia atacată a fost pronunţată în contestaţie în anulare, se reţine că cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. nu este admisibilă.
Aceasta, fiind o cale de retractare, nu poate fi exercitată în alte condiţii şi pentru alte motive decât cele prevăzute de dispoziţiile art. 317 - 318 C. proc. civ. şi, având în vedere că argumentele prezentate de contestator nu se circumscriu sferei reglementate de textele legale menţionate, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare, formulată de contestatorul C.G. împotriva Deciziei nr. 869 din 14 martie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 5125/1/2013.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2344/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2346/2014. Civil. Recalculare pensie.... → |
|---|
