ICCJ. Decizia nr. 2387/2014. Civil. Recalculare pensie. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2387/2014
Dosar nr. 2835/1/2014
Şedinţa publică din 25 septembrie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 395 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă;
Prin decizia civilă nr. 1841 din 11 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. 1629/1/2014, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de F.G., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Galaţi, împotriva Deciziei nr. 951 din 20 martie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul, neîntemeiată în drept pe vreunul dintre motivele de revizuire prevăzute de lege.
În motivarea cererii, revizuentul a susţinut că decizia a cărei anulare o solicită a fost pronunţată fără să se aibă în vedere drepturile conferite de Constituţie şi de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, revizuentul a invocat şi Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunţată de instanţa supremă şi faptul că legea pensiilor nu se aplică unitar, un coleg al său O.M., obţinând o hotărâre favorabilă în dosarul nr. 3010/121/2013 la Tribunalul Galaţi.
Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra admisibilităţii cererii de revizuire, în raport de prevederile art. 509 alin. (1) şi art. 513 alin. (3) C. proc. civ.
Analizând, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea nu îndeplineşte cerinţele de admisibilitate, pentru considerentele ce succed:
Hotărârea atacată cu revizuire este Decizia nr. 1841 din 11 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, o decizie pronunţată în cadrul contestaţiei în anulare promovată de reclamant cu privire la decizia nr. 951 din 20 martie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de acelaşi reclamant contra unei hotărâri definitive, respectiv, Decizia nr. 82A din 28 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Potrivit prevederilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
În speţă, hotărârea atacată în contestaţie în anulare, respectiv Decizia nr. 951 din 20 martie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu este supusă niciunei căi de atac, astfel cum rezultă din prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., care nu distinge între căile de atac ordinare şi cele extraordinare, astfel încât, nici hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare nu este susceptibilă de vreo cale de atac.
În aceste condiţii, se constată că cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 1841 din 11 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, decizie care nu este supusă niciunei căi de atac, este inadmisibilă.
Un alt argument subsidiar de inadmisibilitate decurge din condiţiile prevăzute de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii.
Astfel, revizuentul a solicitat instanţei anularea Deciziei nr. 1841 din 11 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, fără a indica temeiul legal al cererii sale.
S-a susţinut că decizia a cărei anulare se cere încalcă dispoziţiile Constituţionale, art. 6 parag. 1 a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi că, în ceea ce priveşte modul de soluţionare pe fond a litigiului, nu există o practică unitară, existând şi soluţii favorabile pronunţate în cazuri similare. Revizuentul indică în acest sens decizia pronunţată în dosarul nr. 3010/121/2013 de Tribunalul Galaţi, parte fiind O.M.
În aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, apreciază ca revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidenţa teza de la art. 509 alin. (1) C. proc. civ., este necesar ca hotărârea supusă revizuirii să fie o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul. În speţă nu se invocă niciunul dintre motivele de revizuire, exceptate de la această condiţie prin art. 509 alin. (2) C. proc. civ., în cauză, prin hotărârea ce se cere a fi revizuită, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, calea de atac a contestaţiei în anulare formulată de F.G.
Aşa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.
Faţa de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul F.G. împotriva Deciziei nr. 1841 din 11 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. 1629/1/2014.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2386/2014. Civil. Conflict de muncă.... | ICCJ. Decizia nr. 2402/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
